Nordul Canadei se află deasupra unei cantități de arsenic suficient de mare cât să omoare toată populația planetei

Muncitori la un test subteran, în 2012. Fotografii via Kevin O’Reilly.

Teritoriile canadiene nordice sunt considerate de mulți o tundră rece și pustie. Dar probabil că ar trebui să le dăm mai multă atenție pentru că Yellowknife stă în momentul de față pe 237 000 de tone de arsenic, de ajuns cât să omoare întreaga populație a planetei de câteva ori la rând.

Cea mai mare cantitate din acest carcinogen se află în niște camere subterane special amenajate dedesubtul unei foste mine de aur de la periferia orașului. Arsenicul e un produs secundar al operațiunilor miniere care au început la sfârșitul anilor 1940, la scurt timp după ce s-a descoperit aur în nord. Mineritul a continuat până în 2004, când compania a predat mina golită guvernului federal împreună cu o grămadă de trioxid de arsenic drept cadou de adio.

Timp de ani de zile, producția de arsenic a minelor locale a rămas neregularizată până în 1951, când un copil din comunitatea Yellowknives Dene First Nation a murit în urma intoxicării cu otravă după ce a mâncat zăpadă din zonă. Atunci a fost clar că guvernul trebuia să ia măsuri. Dar în loc să stopeze operațiunile, s-a gândit că cel mai bine ar fi să colecteze cantități enorme de praf otrăvitor în camere subterane, în speranța că o să apară la un moment dat Zânița Arsenicului să-l ia cu ea. I-au dat familiei copilului 750 de dolari și au hotărât să aștepte să vadă ce s-o mai întâmpla.

Dar cum infrastructura aproape se dărâmă și pericolul de contaminare a rezervei de apă locală e în creștere, a venit momentul ca guvernul să facă ceva în privința asta. Suntem în 2014 și guvernul a evoluat și a găsit soluția pentru mica problemă toxică: va îngheța cele 237 000 de tone de trioxid de arsenic în subteran pentru eternitate.

„Cum ne putem asigura că sistemele construite de oameni vor continua să păstreze în siguranță ceva care are nevoie de inginerie și monitorizare sofisticată pentru a funcționa veșnic? E o nebunie”, argumentează Kevin O’Reilley, activist la Northern Alternatives. „Nici nu mai știm cum au fost construite piramidele acum cinci mii de ani, cum putem ști că, peste alți cinci mii de ani, dacă vor mai fi oameni pe planetă, vor ști ce să facă cu chestia asta înghețată. E un gest foarte iresponsabil.”

Guvernul, în schimb, s-a gândit că pomparea continuă de substanțe de răcire în pământ ar trebui să înghețe arsenicul pentru mult timp în condiții de siguranță.

Înghețul ar trebui să coste cel puțin un miliard de dolari pe an inițial, după care câte două milioane în fiecare an.

Vedere aeriană de deasupra minelor.

„Părerea mea e că ar trebui să scoatem substanța la suprafață și s-o procesăm pentru a o transforma într-o formă mai puțin toxică de arsenic, după care s-o punem pe fundul minei,” spune Kevin. Dar soluția asta e considerată prea costisitoare.

Inițial, planul guvernului de a îngheța arsenicul a fost întâmpinat cu opoziție unanimă de către toate grupurile implicate în proiectul minei. Consiliul Mackenzie Valley, un tribunal independent care vrea să le redea aborigenilor dreptul de a hotărî ce să se întâmple în zona în care locuiesc, a propus o înțelegere ecologică pe care speră ca ministerul din Ottawa s-o aprobe cât de curând. Înțelegerea conține mai multe amendamente, printre care unul care susține că termenul „întotdeauna” ar trebui redus la 100 de ani și altul care cere furnizarea de fonduri pentru găsirea unei soluții mai bune pentru mină.

„Proiectul era la început respins de toate grupurile, după care a ajuns să fie susținut de aproape toate”, spune Alan Ehrlich, membru al consiliului Mackenzie Valley.

Orașul Yellowknife și Yellowknives Dene First Nation au aprobat o moțiune de acceptare a amendamentelor Consiliului, în speranța de a le oferi locuitorilor din zonă un viitor mai luminos.

Neglijența cu care a fost exploatată mina în primii ani de producție a avut efecte devastatoare asupra  comunității de aborigeni. Chiar și spre final, când exploatarea minei era aproape încheiată, încă se eliberau 26 de kilograme de arsenic în atmosferă în fiecare zi. Drept urmare, tot pământul aborigenilor a fost contaminat.

„Localnicii s-au plâns adesea că le e distrus pământul, că peștii au fost otrăviți și plantele au dispărut. Înainte erau recolte pe locul minei și se vânau caribu, dar acum a devenit una dintre cele mai contaminate zone din Canada.”

Nu e de mirare că oamenii sunt îngrijorați că soluția de curățare propusă îi va afecta și mai mult. Multe clădiri contaminate vor trebui exhumate și distruse pentru decontaminarea zonei și o mare parte din sol va fi înlăturată. Aborigenii au avertizat că aceste acțiuni îi vor afecta pe plan fizic și cultural.

„Guvernul ar trebui să-și ceară scuze public și să ofere compensații populației aborigene pentru că le-a distrus pământurile și tradițiile”, spune Kevin. „Trebuie să recunoaștem odată că s-a întâmplat ceva foarte rău și guvernul trebuie să se asigure că așa ceva nu se va mai întâmpla niciodată.”

@mpearson9

Traducere: Oana Maria Zaharia