Dacă ai văzut afișele prin care UDMR le spune votanților că vrea să salveze Ardealul de București și te-ai enervat sau, dimpotrivă, le-ai dat dreptate, o să-ți spun din capul locului două lucruri: că este o dovadă de populism și manipulare, pentru că problema e pusă greșit (dar cine mai ține cont de astfel de detalii în buza alegerilor parlamentare) și că, totuși, există frustrări justificate de cifre, unii primesc de la buget mult mai puțin decât contribuie, fără explicații convingătoare. Dacă și cât anume din Ardeal e în această situație, vei decide singur la sfârșitul textului.

Între timp, însă, polițiștii locali subordonați primăriei conduse de Emil Boc (PNL), au dat afișele jos, pe motiv că panourile pe care erau lipite ar fi fost amplasate ilegal. Oamenii nu au invocat, deci, conținutul afișelor. Pe de altă parte, primarul Clujului este cunoscut că se opune amplasării de inscripții bilingve, pe motiv că ungurii reprezintă mai puțin de 20% din populația locală. Probabil că nu vrea să riște să piardă susținerea foștilor votanți ai lui Funar. Președintele executiv al UDMR, Kovacs Peter, a cerut explicații și a acuzat încălcarea libertății de exprimare.

Pe de altă parte, având în vedere că UDMR – care e o struțocămilă, nici chiar partid (deși e), nici formațiune a unei minorități etnice – se adresează mai ales publicului maghiarofon, e ciudat că afișele sunt în românește. Nu că ungurii din România nu le-ar pricepe, dar bănuiala mea este că UDMR se teme de o hemoragie de voturi către ceilalți „salvatori", cei de la USR, printre tinerii maghiari.

Afișele îi ajută să facă din autonomia administrativă o temă de campanie, mai ales că partidele mari doar s-au făcut că descentralizează România, dar se zbârlesc când aud despre orice formă de autonomie, pentru că și-ar pierde puterea asupra „provincialilor". De exemplu, n-ar mai putea să impună pe liste, prin județe, tot felul de penali sau neisprăviți care n-ar „prinde loc" în Parlament, dacă ar candida la București.

Potrivit Constituției, „statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi" (art. 4), adică cetățeanul din Ardeal trebuie să fie solidar, inclusiv material, cu cel din cele mai sărace județe din țară, precum Teleorman și Vaslui, iar cel din Constanța cu cel din Sălaj și Bistrița-Năsăud, cele mai sărace județe din Ardeal.

Numai că aceeași constituție spune că „administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice", ceea ce în practică nu se întâmplă. România este un stat excesiv de centralist și birocratizat, inclusiv în domeniul economic, în care pentru orice lucru mai important ai nevoie de-o aprobare sau de-o hârtie de la vreo instituție din Capitală. În aceste condiții, era firesc ca majoritatea companiilor mari, chiar dacă își desfășoară activitatea în altă zonă, să aibă conducerea la București, pentru a rezolva relația cu statul, un capitol la care țara noastră se află pe ultimele locuri în lume în clasamentele de libertate economică.

România e, de când s-a format ca stat modern, o copie a Franței centraliste și etatiste, nu un stat multipolar, cum sunt destule în Europa și în lume. Așa că n-o să găsești prea curând nici mari universități așezate „la țară", ca la britanici sau americani, nici centre specializate, ca în Germania (Berlin e capitală, Frankfurt centru financiar, Hamburg e marele port, iar Munchen, cel mai mare centru comercial). Or, dacă te uiți la cele mai bogate județe, sunt alea din jurul marilor centre universitare (Iași, Cluj, Timișoara) sau cele cu o specificitate economică, precum Constanța, cel mai mare port românesc.

UDMR te îndeamnă să salvezi Ardealul (sau orașe precum Clujul, Oradea etc.) de București și îți explică obiectivul astfel: „Taxele noastre să îmbogățească Ardealul. Nu Capitala". Am făcut, pe baza unor date publicate de Gândul care arată cât contribuie și cât primește de la buget fiecare județ, (din 2012, că MFP nu publică din proprie inițiativă astfel de date, iar dacă le ceri o să dureze 30 de zile până le primești), o hartă – județele cu verde primesc mai puțin decât dau, cele cu roșu sunt ținute în cârcă de celelalte.

Dacă te uiți pe ea, doar două județe din Transilvania primesc mai mult decât contribuie – Caraș-Severin și Maramureș – ambele grav afectate de închiderea unor exploatări miniere sau întreprinderi din industria grea.

Per ansamblu, transilvănenii primesc de la buget circa 63% din cât contribuie, dar locuitorii din Muntenia, Oltenia și Dobrogea (însumate), fără București și Ilfov, primesc aproape 54% și doar moldovenii încasează peste ce contribuie, circa 102%. Iar București și Ilfov primesc din cât contribuie un pic peste o zecime.

Având în vedere că suplimentul de finanțare pentru Moldova e neglijabil (2%), rezultă că aproape jumătate din contribuțiile muntenilor și peste o treime din cele ale ardelenilor se duc la celelalte cheltuieli ale statului și în finanțarea imensului aparat birocratic și de forță (știai, de exemplu, că avem cel mai mare număr de angajați ai serviciilor secrete din UE?). Aparat localizat, majoritar, în Capitală.

Marile lefuri și pensiile enorme de la stat se iau tot în București. Dar mai sunt câteva lucruri care transformă capitala într-un magnet pentru capitaluri (investiții) și resursa umană: instituțiile de învățământ (tinerii din provincie vin la studii în marile centre universitare, dar de asta beneficiază și Cluj, Timișoara sau Târgu Mureș), infrastructura (mai precis lipsa ei) și centralismul birocratic (marile afaceri depind de aprobări de pe la ministere sau autorități centrale).

Mișcarea asta centripetă a resursei umane se petrece la fel ca brain drain-ul de care ne plângem mereu; dar așa cum Franța nu despăgubește România pentru educația medicilor, nici Clujul nu despăgubește Poplaca pentru școala generală a celor veniți la studii.

La infrastructură nu sunt multe de zis, e evident că un străin, la celelalte condiții identice, va prefera să investească într-un oraș din care poate pleca cu avionul acasă, nu unul până la care face niște ore bune pe șosele proaste, de la aeroport sau de la graniță. Ajunge să te uiți la legătura dintre investițiile germane și cursele aeriene de la Sibiu spre Germania sau dintre cele italiene și cursele Timișoara-Italia.

Despre felul în care firmele sunt aproape constrânse să se mute în Capitală sau măcar să-și deschidă un birou cu câțiva oameni la București, a zis bine deputatul UDMR Attila Korodi:

Iar când tot mai multe companii sunt nevoite să se mute în Capitală, și firmele partenere își vor muta cel puțin o parte a conducerii la București, ca să nu facă drumul din provincie la fiecare negociere de contract.

Dar și dacă firmele rămân cu activitatea principală în provincie, statul vine și le ia taxele la București, prin ceea ce se numește lista marilor contribuabili, administrați fiscal direct de structura centrală a ANAF. Cum rămâne sărac un sat în care există două firme mari care vând lapte și pui în aproape orice magazin din țară, de la butic la hypermarket, ți-am povestit într-un alt articol.

De data asta am făcut altceva, am adunat cifrele de afaceri ale firmelor din Maramureș cuprinse în lista de mari contribuabili. Cele 13 firme mari plătesc circa 276 de milioane de euro taxe către stat (35% din cifra de afaceri, cât e bugetul față de PIB). Dintr-o dată, județul primește doar 42% din contribuțiile marilor firme, și doar 30% din contribuția totală, și asta într-un județ cu o economie slabă, cu mine închise și o grămadă de oameni plecați la muncă în străinătate. Din alte județe pleacă și mai multe taxe direct la bugetul central. Așa că, parcă încep să la înțeleg frustrările, nu doar ardelenilor, ci tuturor provincialilor.

Politicienii UDMR vorbesc și despre disciplina fiscală și arată că în Transilvania se plătesc cam 80% din totalul taxelor pe care statul ar putea să le colecteze, mult peste media națională. Dincolo de „patriotismul local", mai degrabă nejustificat – o grămadă de primari transilvăneni au ajuns în pârnaie de cinstiți ce-au fost – așa că responsabilă de colectarea taxelor nu e geografia, ci sunt funcționarii statului, plătiți pentru asta de noi toți.

Printre primii care au sărit să acuze UDMR de segregaționism au fost politicienii PSD. Probabil pentru că se simțeau cu musca pe căciulă: în noiembrie 2012, actualul șef al PSD, Liviu Dragnea, spunea la lansarea programului politic că „cei trei mai piloni care trebuie avuţi în vedere în guvernarea USL sunt descentralizarea, regionalizarea şi reforma finanţelor publice locale". Ulterior, Dragnea a ajuns vicepremier și ministru al Dezvoltării Regionale, adică fix cel care trebuia să pună în practică proiectul cu care se lăuda în campanie. Legea descentralizării a fost făcută, iar Guvernul și-a asumat răspunderea pe proiect în noiembrie 2013.

Numai că, după cum spuneau unii ziariști, proiectul a fost atât de prost făcut încât Curtea Constituțională l-a respins. În martie 2015 același vicepremier Dragnea a venit cu un alt proiect de descentralizare, de care nu s-a mai ales nimic, cabinetul Ponta a picat după tragedia de la Colectiv. Și acum politicienii maghiari fix despre descentralizare și autonomie locală vorbesc.

Nu-i nevoie să-i crezi pe unguri când zic că descentralizarea ar fi bună. Nici să-i crezi pe ăia ce spun că ungurii vor să ne fure Ardealul. Sunt îndeajuns politicieni UDMR căutați de procurori care au fost făcuți scăpați de Parlament, așa că o concluzie bună e că toată țara fură.

Însă, dacă te uiți nițel la țările astea bogate ale lumii, SUA sau Germania, o să vezi că sunt state federale, puternic descentralizate. Așa că, deși abordarea UDMR e proastă, problema e cât se poate de reală, iar partidele care spun că vor progres ar trebui să facă și ceva în sensul ăsta, nu doar să scuipe cu promisiuni.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre campaniile pentru alegerile parlamentare:
Am citit tot programul USR și (din păcate) e prea bun să fie vreodată adevărat
Cum a ajuns PNL un partid homofob-creștinopat, deși se laudă că sunt cool și occidentali
Cele mai dubioase clipuri în care PSD-iștii de pe Facebook vor să fie inspiraționali, dar nu le iese