Chestii

Cum am găsit dragostea la petrecerea de Crăciun de la birou

Petrecerile firmei nu sunt întotdeauna niște evenimente de căcat care te vor bântui pentru totdeauna.
11.12.15
Ilustrație de Ella Strickland de Souza

Cine a găsit dragoste la petrecerea anuală de Crăciun a firmei? Și prin dragoste mă refer chiar și la o mozoleală sau niște sexuț. Măcar niște contact uman care să te facă să te simți mai puțin singur la sfârșitul unui an obositor. Hai, mâna sus. Pentru că, deși pare unul dintre cele mai puțin sexi evenimente ale anului (cu băutură ieftină, companie dubioasă și conversații regretabile), tot există printre noi unii care au reușit să-și atingă colegii de birou în locuri nebănuite.

Petrecerile firmei nu sunt întotdeauna niște evenimente de căcat care te vor bântui pentru totdeauna. Conform unui sondaj (științific și absolut de încredere) care mi-a intrat în inbox săptămâna aceasta, una din șapte femei au intrat într-o relație pe termen lung cu un coleg în urma unei mozoleli de la petrecerea firmei. Și același număr de femei au pus ochii pe cineva cu care lucrează și speră la mai mult din partea respectivului.

Din experiența mea, singura chestie obraznică de la o petrecere din asta de Crăciun a fost când o colegă ne-a arătat sutienul. Și eu nici n-am apucat să văd bine faza.

Așadar, oare pot fi petrecerile de Crăciun de la birou un teritoriu potrivit pentru găsirea dragostei? Am rugat patru femei să ne împărtășească experiențele lor.

AM CUNOSCUT-O PE IUBITA MEA ȘI M-AM ÎNDRĂGOSTIT

16 decembrie 2006. Lucram ca portăreasă la un teatru din West end și petrecerea noastră de Crăciun s-a ținut la Theatre Royal Drury Lane.

Eram așezată pe treptele teatrului, simțindu-mă șmecheră în noul meu hanorac, cu o cutie de suc în mână. O fată – s-o numim Denise – se apropie și se așază lângă mine. Denise e frumoasă de-ți stă inima-n loc, hetero și fusese cuplată, la un moment dat, cu un tip dintr-o reclamă – deci nu era deloc din liga mea. Ar trebui să menționez că eu purtam pantaloni reiați și încă nu învățasem să-mi vopsesc bine sprâncenele blond, așa că arătam mereu ca un emoticon surprins, cu ochii mari și gura deschisă.

În fine. Am stat de vorbă, am râs, ne-am conectat și apoi a urmat o întrebare de care acum știu că era un semn mare și roșu de avertisment. Denise mă întreabă: „Deci ești lesbi? Nici nu-mi pot imagina cum e să-i dai limbi unei fete…"

Acum că am tot umblat cu fete de peste zece ani, știu că, de obicei, fetele hetero nu pun întrebarea asta. Nu se gândesc prea mult la cum e să-i dea limbi unei femei, pentru că se gândesc tot timpul la pulă. Dar fetele hetero care simt dorința secretă de a face sex cu o altă fată sunt cele cărora le place să se îmbete și să încolțească lesbiene și să le pună întrebarea asta. Dar pe atunci aveam doar douăzeci de ani și nu știam asta încă, așa că i-am răspuns sincer: „Nu știu, e normal, nu e mare chestie. Mie îmi place."

Am stat acolo pe scări și am vorbit toată noaptea. În câteva ore, de unde abia îi știam numele, am ajuns să știu totul despre ea și mi-am dat seama că nici dacă mi-aș descărca creierul ei în creierul meu, tot n-aș afla vreodată suficiente lucruri despre ea. Apoi m-a sărutat.

M-am îndrăgostit de Denise cum nu m-am mai îndrăgostit de nimeni niciodată. A recunoscut oficial că e gay. Am crescut împreună. Ne-am ajutat una pe alta să devenim persoane mai bune. Și după cinci ani împreună m-a cerut în căsătorie…Glumesc. M-a înșelat și mi-a frânt inima în bucăți.

Dar…schimbare de situație! Am reușit să trecem peste asta și am rămas cele mai bune prietene, ca niște lesbiene de treabă care se respectă.

Și toate astea au pornit de la petrecerea firmei de Crăciun.

De Kayleigh Llewellyn

PETRECERILE DE CRĂCIUN SUNT DE TOT CĂCATUL

Nu mi-am imaginat niciodată o atmosferă mai puțin potrivită pentru dragoste decât cea de la petrecerea de Crăciun a firmei. Sunt unii oameni care abia așteaptă să se apropie de colegii cu care flirtează la petrecerile astea. Înseamnă că n-au lucrat niciodată în locurile în care lucrez eu. La mine la firmă se bea punci din pahare de plastic în timp ce ai o discuție îngrozitor de plictisitoare cu contabila.

Dacă lucrezi într-una dintre industriile creative, petrecerea o să încerce să creeze iluzia de grandoare. Din păcate, oriunde s-ar ține petrecerea, singurul tip pe care ai pus vreodată ochii la birou va pleca pe la ora 23 împreună cu iubita lui. După asta, rămâi în cameră cu restul colegilor, te îmbeți și-ți compromiți cariera în ultimul hal, dar o să-ți dai seama de asta abia în anul următor. În ciuda faptului că nimeni nu se simte cu adevărat bine, toți vor trage la bar ca fluturii la bec.

Afară, în față, fumătorii ocazionali fac schimb de țigări mentolate și povestesc anecdote pe care nu vrei să le auzi. Șefa ta vorbește tot de muncă, un tip de la conta îți recunoaște, după câteva shoturi, că își urăște nevasta și tu te apuci să flirtezi cu tipul de la IT. Te uiți înăuntru pe geam și observi că un bărbat la vârsta de mijloc încearcă să impresioneze secretara șefei cu stilul lui modern de dans. Acest exhibiționism înduioșător se va termina cu el vomitând în budă la 2 dimineața.

De Lucy Hancock

M-AM ÎNDRĂGOSTIT DE JOBUL MEU

N-am asociat niciodată dragostea cu petrecerile de Crăciun, și totuși am reușit să mă îndrăgostesc la o astfel de petrecere.

Aveam 25 de ani, mă mutasem de curând în Londra și locuiam într-un apartament cu mucegai de lângă magazinul Lidl. Nu eram fericită, dar datorită unei schimbări de job, tocmai începeam să-mi amintesc ce înseamnă să fii fericit. Petrecerea firmei s-a ținut la Shunt – un club din London Bridge care nu mai există azi.

De cum am intrat, am observat o tavă întreagă cu pahare de șampanie și pe șeful meu bogat și filantrop, încălțat în niște teniși colorați, care conversa animat cu o chelneriță. Am băut, eu am folosit mai mulți brăduți de Crăciun drept scrumiere și mi-am întrebat colegii pe cine ar folosi drept canoe în caz de apocalipsă.

Pentru prima oară în viața mea, lucram cu oameni tineri – oameni care mă făceau să râd, care urau Crăciunul, care dansau penibil și făceau mișto de asta. Eram plătită ca să scriu și-mi permiteam să iau trenul până la muncă în loc de autobuz.

M-am îndrăgostit pe loc. Nu de o persoană, ci de propriul meu job.

De Nell Frizzell

OAMENII SUNT NIȘTE PERVERȘI ȘI ASTA E GROZAV

Poate o fi din cauza mirosului exagerat de parfum din toaleta femeilor, sau din cauză că toți ne urâm colegii, sau din cauză că cineva a tot ascultat muzică de sărbători de când a început luna decembrie, dar ceva se întâmplă la petrecerile de Crăciun de la birou care îi transformă pe toți în niște maniaci în care urlă hormonii. Însuflețit de băutura gratis și de furia cauzată de cadoul penibil de Crăciun pe care l-ai primit de la colegul care te-a tras la sorți, ți se schimbă întreaga ființă. Chiar dacă ești într-o relație fericită și stabilă – cum sunt eu – temperamentul ți se schimbă și începi să te porți ca o curvă.

De exemplu, într-un an lucram la un ziar. La petrecerea de Crăciun, îmbrăcată într-o rochie mulată super sexi, am făcut șpagatul pe piesa Rihannei Diamonds, deși știam că fix în spatele meu era un editor senior care mă privea amuzat. În momentul respectiv m-am simțit sexi și puternică. Asta îți fac zece pahare de vin și șampanie băute pe nerăsuflate.

În aceeași noapte am primit cea mai romantică propunere din toate timpurile de la altcineva decât iubitul meu: „Ies afară și te aștept în taxi. Vino în zece minute. N-o să știe nimeni."

Dar asta face parte din ritualul de umilire la care participăm de fiecare dată. Flirtăm aiurea și fără rost cu orice coleg semi-atrăgător. E o activitate mecanică și destul de neplăcută, pe care o facem din plictiseală și care ne face să ne simțim oribil a doua zi la birou.

Nu e de mirare că atâta lume își găsește dragostea la petrecerile firmei – lăsăm garda jos și ne comportăm cum n-am face-o niciodată la birou. Da, există riscul să pari ciudat sau dus cu pluta sau alcoolic, dar abia când ne asumăm acest risc putem găsi pe cineva potrivit pentru noi. Așa că, înainte cu curaj! Curvește-te și vezi ce se întâmplă. Dar nu folosi replica cu taxiul, e de căcat.

De Helen Nianias

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește mai multe povești adevărate:
Cel mai prost sex de care am avut parte
Povești de groază la WC-ul public
Ce poate merge prost când faci sex în trei
Întâlniri dezastruoase