Ce am învățat de când am un bebeluș

Ce mai faci, moșule? Sunt eu, Kool A.D., rapper profesionist, artist vizual, astrolog, model și, mai nou, dau și sfaturi pentru părinți. Acum zece luni, soția mea a adus la viața o versiune mai mică a noastră, după ce un doctor a tăiat-o la câțiva centimetri mai jos sub buric. Bebelușul e o fată și e tare faină. E o maimuțică adorabilă - ochi mari și tot pachetul. A fost ceva de muncă, dar trebuie să recunosc că suntem niște profesioniști dați naibii ca părinți, d-aia m-am și apucat de articolul ăsta. Voi scrie în fiecare lună și îți voi da sfaturi de neprețuit, ca să faci față noii provocări ca părinte.

Prima regulă pentru un părinte e că nu există reguli. Înțelegi? Of, bebelușul e trist? Lipește-l de o țâță și lasă-l să-și ia laptele. E încă morocănos? Poate că s-a căcat pe el. Asta nu e o problemă, trebuie doar să-i dai pampersul jos, să-i cureți poponeața, să-i pui un pampers curat și gata. E încă enervat? Încearcă să-l legeni, ca să adoarmă, și să tot spui „șșșșt" sau cântă-i ceva de adormit. Încă nu vrea la somn? Atunci scoate artileria grea. Strâmbă-te sau scoate sunete ciudate; bebelușii mor după așa ceva. Mototolește niște hârtie sau ce găsești la îndemână, dă-i niște cărți de joc, învață-l cum se joacă solitaire. Pune niște muzică dubioasă, copiilor le place la nebunie. Un bebeluș e, în mare, ca o persoană mai mică pe prea multe ciuperci - deci orice poate să-l dea peste cap.

Alt lucru despre bebeluși e că ei sunt mereu prin zonă. Nu pleacă niciodată. Nu se prind niciodată de vreun apropo, indiferent de câte ori verifici cât e ceasul și caști. Ăștia mici rămân orice ar fi. Bebelușii sunt exact ca fetele, adică vor să se distreze mereu. Uneori se plictisesc să te prindă de nas sau să-și bage ochii în cele mai ascuțite colțuri pe care le găsesc, iar, după ce ai epuizat toate opțiunile, poți să-i lași să se uite puțin la televizor.

Unii oameni sunt ceva de genul „nu lăsa bebelușul să se uite la televizor", dar ăia fie sunt niște tocilari, fie niște ratați sau ambele. Dă-i încolo, lasă copilul să se uite la TV, pentru că se va sătura de moci amuzante și sunete.Teletubbies s-ar putea să fie prea ciudate ca să crești un om normal ca mine sau ca tine, dar chestia aia e ca iarba pentru ăștia mici; se dau în vânt după căcatul ăsta. Însă, după cum am mai zis, emisiunea aia e groaznic de enervantă. Bebelușului meu îi plac totuși desenele animate care-mi plac și mie, ca Futurama, Bob's Burgers și Bojack Horseman. Astea sunt mai dure. Bojack are niște elemente pentru adulți uneori, dar bebelușul oricum nu înțelege ce se întâmplă, apreciază doar culorile luminoase și vocile „pițigăiate". Totuși, ține minte: fără prea mult televizor. E un obicei rău.

Dar, principala chestie pe care poți să o faci când puștiul e plictisit e să mergi cu el afară. Arată-i niște flori sau copaci sau orice îți iese în cale. Lasă-l să pună mâna pe flori sau să simtă iarba cu piciorușele lui. Ia-l la cumpărături sau la restaurante, obișnuiește-l cu lumea și oamenii din jur. Copiii se holbează la oameni. Pentru ei nu există încă manierele, așa că se holbează la cineva pentru zece minute. Cam așa stă treaba.

Ce-ar mai fi? Ah, da, în primele luni trebuie să-l bați pe spate după fiecare masă, până râgâie, pentru că din nu știu ce motiv ei nu știu încă cum să râgâie. Mi se pare o nebunie, când te gândești că o vacă sau un cal fată un pui, iar ăla mic începe deja să alerge de nebun imediat după naștere. Cu un bebeluș e diferit - trebuie să faci cam orice chestie, oricât de mică ar fi, pentru leneșul ăsta mic, cam vreo trei ani. Dar cui îi pasă, ce mai faci în afară de asta? Te-a mâncat undeva să faci un copil? Atunci trebuie să te ocupi de el. E prea târziu acum, ăsta e bebelușul și e șeful tău acum. El e chiar un șef răutăcios uneori, dar e și absolut drăgălaș. Chiar nu ai cum să te enervezi pe el; e prea simpatic. Un copil poate să se și cace pe tine, la propriu, iar tu să fii „aww, ce drăgălaș e." E o nebunie.

Mă rog, cam atât pentru azi. Săptămâna viitoare vin cu mai multe informații despre bebeluși.

Traducere: Dana Alecu

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre părinți:
Cum îți distrug părinții viața
Cum e să te muţi de la părinţi, când faci facultatea în orașul natal
Schizofrenia, religia şi OTV-ul au transformat-o pe mama într-un monstru