​Cum e să identifici cadavre după un dezastru

În accidentul GermanWings Airbus A320 de luna trecută au murit toți cei 150 de pasageri de la bordul avionului. Când se întâmplă un dezastru la o scară atât de mare, una dintre prioritățile imediate e identificarea morților. Dacă trupurile sunt intacte, jobul e destul de simplu. Dar când un eveniment e atât de catastrofic încât corpurile sunt fragmentate, e responsabilitatea cuiva să colecteze și să identifice părțile.

Iar acel cineva e un expert în identificarea victimelor după un dezastru (DVI). Acești voluntari specialiști sunt trimiși pe teren, atât în cazul unui dezastru închis (accidente de avion unde numărul victimelor e cunoscut), cât și în cazul unui dezastru deschis (în care numărul morților e necunoscut, după un dezastru natural la scară mare).

Dr. Richard Bassed e expert DVI de 13 ani. Ca odontolog (specialist în dinți) medico-legal la Institutul Victorian de Medicină Legală, și-a folosit experiența pentru a identifica persoanele decedate în bombardamentele din Bali din 2002, tsunami-ul indonezian din 2004 și incendiile Black Saturday din 2009. VICE a vorbit cu el despre provocările unui astfel de job.

VICE: Îmi puteți spune care sunt principalele metode prin care identificați victimele?
Richard Bassed: Cam toate lumea are un dosar dentar, așa că deseori se folosesc dinții. Cu ajutorul dinților se identifică jumătate până la două treimi dintre corpuri în cazul unui accident la scară mare. Ajută mult faptul că sunt rezistenți și nu se pot distruge ușor. Dacă un corp arde în întregime, dinții rămân. Se folosește și ADN-ul bineînțeles, dar de obicei e o metodă mai scumpă și durează mai mult. Apoi mai folosim alte dosare medicale: dacă ai un stimulator cardiac sau o proteză din titaniu pentru șold, toate astea au numere de serie prin care poți fi identificat. Pe lângă asta mai există și bunurile circumstanțiale, cum ar fi hainele pe care le porți sau ce ai în portofel. Dar astea sunt folosite doar în cazul în care nu au funcționat celelalte metode, pentru că nu sunt atât de sigure.

Care a fost prima operațiune DVI la care ați participat?
Bombardamentele din Bali din 2002. În ziua aceea au murit optzeci și doi de australieni, din totalul de 202 persoane. Lucram ca dentist medico-legal la morgă și am fost rugat să particip la identificarea victimelor. Dar într-un astfel de dezastru, sentimentul e foarte diferit – nivelul adrenalinei și emoțiilor e foarte mare.

În plus, în țările sărace sau în curs de dezvoltare nu există protocoale de securitate sau de organizare în timpul unui dezastru. În Bali, îmi amintesc că membrii familiei se plimbau aiurea la fața locului și încercau să-și identifice rudele decedate.

Îngrozitor. Deci unele dezastre prezintă provocări mai mari decât altele?
Absolut. Incendiile au fost groaznice. Au fost aproape de casă. Când am ajuns la fața locului, am văzut unde încercaseră familiile să se ascundă. Auzisem că unii oameni sunaseră la Poliție și operatorii auziseră flăcările pe fundal. Toată lumea se teme să moară într-un incendiu, e oribil. Incendiile au reprezentat cea mai mare provocare.

În cazul tsunami-ului, multe dintre corpuri fuseseră deja recuperate, într-o formă sau alta, înainte să ajungem noi. Unele fuseseră găsite în ocean, altele prin copaci sau pe case. Deci n-am avut conexiunea emoțională reală cu felul în care muriseră oamenii.

Cu ce obstacole te confrunți când identifici persoane?
Primul și cel mai evident e starea corpurilor. În dezastre precum accidente de avion, incendii și explozii, corpurile sunt sever fragmentate, iar părțile se amestecă între ele. Poate fi dificil să separi persoanele uneori. În cazul dinților – care sunt specialitatea mea – uneori țările au moduri diferite de catalogare a formelor și structurii plombelor și dinților, iar asta îmi creează probleme.

În cazul unui accident premeditat – cum a fost doborârea avionului M17 în Ucraina – identificarea corpurilor poate fi o sarcină dificilă. Până când rebelii au permis accesul experților DVI, multe cadavre se descompuseseră, unele fuseseră aruncate în trenuri și transportate în cealaltă parte a țării. Multe corpuri n-au fost recuperate. Avionul a explodat în aer, așa că multe corpuri au fost răspândite la kilometri distanță.

Uneori e imposibil să identifici pe cineva?
Depinde la ce scară s-a petrecut dezastrul. În cazul tsunami-ului din Tailanda – au fost peste cinci mii de decedați, iar operațiunea DVI a durat un an întreg. Iar la final, tot au rămas patru sute de corpuri neidentificate. Deci dacă te gândești la cutremurul din Haiti, în care au murit 200 000 de oameni, ar dura patruzeci de ani să identifici toate persoanele decedate. Nu există destui experți medico-legali în lume ca să poată îndeplini anumite misiuni rapid.

Te simți uneori copleșit emoțional de munca ta?
Da, te afectează până la urmă. Nu am avut vreo cădere emoțională, dar când te întorci acasă după astfel de dezastre, te simți golit pe dinăuntru. E greu să-ți vezi de treabă ca de obicei după o astfel de operațiune. Te întrebi: și ce fac acum?

Urmărește-l pe Jack pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre dezastre și accidente:
Artistul ăsta ilustrează dezastrele naturale care ar putea lovi omenirea Scenariile cu apocalipsa zombie sunt nocive pentru societate Întrebarea zilei: Eşti pregătit pentru marele cutremur din Bucureşti? Ian Berry face fotografii cu masacre și inundații care te lasă mască