Secrete din bucătăria restaurantelor

E un coșmar să fii spălător de vase la IKEA

Am vorbit cu un fost spălător de vase de la IKEA despre cum e viața când trebuie să faci curat după toată lumea, inclusiv după tine.

de Anonim
08 Februarie 2016, 11:47am

În rubrica asta aflăm ce se întâmplă cu adevărat în culisele restaurantelor tale preferate. Pentru articolul de față, am vorbit cu un fost spălător de vase de la IKEA despre cum e viața când trebuie să faci curat după toată lumea, inclusiv după tine.

Aproape toți oamenii pe care îi cunosc au avut câte un job oribil la un moment dat, în timpul facultății. Toți am trecut prin asta. E un job pe care nu-l voiam, dar a trebuit să-l acceptăm pentru că nu puteam găsi nimic mai bun. Unii se trezesc la crăpatul zorilor în weekend ca să lucreze la o fermă, alții dezinfectează locuri de joacă pentru copii. Nu e nimic în neregulă cu asta – e un pas important în călătoria spre independență – iar aceste experiențe sunt amuzante când le povestești la petreceri peste ani și ani.

Din păcate, eu nu pot zâmbi deloc atunci când îmi amintesc de jobul meu din facultate, ba chiar dimpotrivă: mă apucă groaza.

Până anul trecut, am spălat vase la IKEA două zile pe săptămână timp de patru ani. Când lucram două zile sau 18 ore, lucram uneori în schimburi de zece ore, cu o pauză de o oră. Nu era foarte rău, pentru că, în două zile, câștigam la fel de mulți bani cât câștigau majoritatea prietenilor mei care lucrau patru zile. Nu deschideam mereu duminica, dar când era deschis, aveam salariul dublu în ziua respectivă. Era un deal foarte bun și studenții din Belgia se consideră norocoși când primesc un job la IKEA, din motivul ăsta. Singurul dezavantaj e că nu poți alege în ce departament ești trimis. Eu am fost ăla ghinionist care am ajuns să spăl vase.

Spălătoria de vase e cel mai deprimant loc din toată IKEA. Exista o fereastră, dar e poziționată atât de sus încât nu se putea vedea nimic prin ea și aproape uitai că afară exista o altă lume în care nu trebuia să speli vase. Nu vedeai decât pereți cu faianță albă care se umpleau de firimituri și de sosuri pe măsură ce se însera.

Citește și: Ce se întâmplă cu adevărat în bucătăria unui restaurant

Fiecare angajat din spălătorie are propria misiune. O persoană stă la capătul bandei rulante și ia sute de tăvi, le golește și le pune pe bandă. E cel mai solitar dintre toate joburile, pentru că între cărucioarele cu tăvi și restul bucătăriei e un perete. După ce tăvile intră în bucătărie printr-o gaură în perete, vasele sunt sortate sistematic. O persoană ia paharele și cănile, alta ia farfuriile, alta castroanele. Apoi urmează tacâmurile, care sunt ridicate cu un magnet și puse într-un coș. Când sortezi vasele, trebuie să ai grijă să schimbi mereu coșurile pline cu unele goale și să le împingi pe cele pline în niște aparate din spatele tău. Pentru asta trebuie să fii mereu atent și concentrat, pentru că banda rulantă nu se oprește niciodată.

Cel mai nasol job e frecatul tăvilor. Persoana care se ocupă de frecat trebuie să curețe o tavă cam într-un minut, dar de obicei, toate sunt acoperite de un strat gros de mâncare prinsă. Trebuie frecate sub un jet de apă foarte fierbinte și abia poți să respiri. O tavă în care s-au făcut cartofi nu e așa de nasoală, dar una în care s-a gătit somon e absolut oribilă.

Singura chestie care face jobul la banda rulantă suportabil e faptul că poți face conversație cu colegii, dar zgomotul mașinilor de spălat vase și al bandei care merge non-stop face chestia asta aproape imposibilă. Nici măcar nu-ți poți auzi gândurile, darmite să ai o conversație. În colțurile camerei sunt montate boxe, dar eu n-am auzit muzică niciodată cât am lucrat acolo. După o vreme, n-am mai putut suporta zgomotul mașinăriilor, așa că am început să cânt cât mă țineau plămânii. Nu mă interesa dacă am sau n-am voce, pentru că oricum nu mă auzeau colegii.

Când am început să lucrez acolo, am încercat să mă distrez: stropeam colegii cu apă de la chiuvetă sau inițiam bătăi cu mâncare. Chifteluțele alea suedeze au mărimea și forma perfectă pentru a fi aruncate. Am constatat rapid că spălătoria e mormântul distracției. Micile mele distracții mi-au îngreunat și mai mult munca, pentru că banda rulantă mergea și vasele se adunau în cantități enorme.

Un singur lucru ne ajuta să mai punem capăt plictiselii nesfârșite: fumam iarbă. Aproape toți colegii mei erau deja fumați când ajungeau la muncă. În spălătorie nu contează cum arăți și nici nu e nevoie să gândești. Așa că de multe ori petreceam până târziu în noapte și apoi mergeam direct la muncă. Băgam niște speed și-i dădeam înainte cu sarcinile repetitive.

Activitățile din spălătoria de vase IKEA ar trebui îndeplinite doar de roboți, dar, pentru că roboții ăștia n-au fost încă inventați, trebuie să le facă oamenii. Am putut suporta jobul atâta vreme doar pentru că îl făceam două zile pe săptămână. În restul timpului, mi-a plăcut la facultate. Dar mi-e greu să-mi imaginez cât de nefericiți sunt oamenii care lucrează în spălătorie full time.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe articole din această rubrică:
Viața de bucătar m-a ajutat să uit că am un penis minuscul
Cum e să lucrezi într-un restaurant de interlopi
Mafia rusească a băgat bani în restaurantul părinților mei