Publicitate
High hui

Cum te ajută filosofia să te lași de droguri și alcool

Dependența de droguri e adesea atât cauza, cât și consecința suferinței.

de Amber Roberts
28 Ianuarie 2016, 10:47am

Fotografie via Frank

Filosoafa Peg O'Connor nu e deloc străină de droguri. Ba chiar a transformat analiza lor într-un job. Blogul ei, Philosophy Stirred, Not Shaken, aduce în discuție, în viețile noastre hedoniste, unele dintre cele mai interesante întrebări din filosofia occidentală: De ce le place studenților atât de mult MDMA-ul? Poate rușinea să-ți distrugă viața? E ok să ai prieteni cu care doar petreci?

De-a lungul istoriei, filosofia a avut o abordare mai idiosincretică a drogurilor față de alte discipline; cartea Porțile Percepției a lui Aldous Huxley, din 1954, documentează fragmentarea ego-ului scriitorului și cunoștințele obscure pe care acesta le-a obținut în urma unui trip de opt ore pe mescalină - o substanță psihedelică apreciată și de Sartre. Nietzsche era dependent de opiu când a scris Genealogia moralității. Și, conform unui sondaj recent, nouăzeci de procente dintre studenții la filosofie din Marea Britanie au luat droguri.

Filosofia ne poate spune mai multe despre consumul de droguri decât știința sau mediul juridic, unde totul e alb sau negru. Poate tocmai de aceea arată cercetările că filosofia îi ajută pe oamenii care încearcă să se recupereze din dependența de droguri. Fostă alcoolică, Peg a reușit să scape de dependența ei în urmă cu 28 de ani. Ea susține că filosofia a ajutat-o să înțeleagă cauzele și consecințele dependenței și asta a motivat-o să nu mai bea, să trăiască frumos și „să înflorească", în cuvintele lui Aristotel.

Săptămâna asta, Peg își va publica o carte: „Life on the rocks; Finding Meaning in Addiction and Recovery" (n.r. Greutățile vieții; Care e sensul dependenței și cum să te salvezi din ea". Așa că am întrebat-o – dintr-o perspectivă filosofică – dacă e ok să luăm droguri.

VICE: Salut, Peg. Mai întâi, zi-mi care e legătura dintre filosofie și consumul de droguri?
Peg O'Connor:
Încă din antichitate, ideea filosofiei era să ne învețe să ducem o viață bună. Le oferă oamenilor instrumentele necesare ca să-și pună întrebări: „De ce fac asta?" „E distractiv?" „Ce rol au drogurile în viața mea?" „Cum îmi afectează această substanță caracterul?" „Sunt cine îmi doresc să fiu?" Sunt întrebări pe care și le pune toată lumea, dar mai ales filosofii.

De aceea iau studenții la filosofie mai multe droguri?
Cred că mulți oameni sunt atrași de filosofie pentru că le oferă oportunitatea de a-și pune anumite întrebări cu care se confruntă, dar într-un context academic. Studenții mei sunt interesați cel mai mult de filosofii existențialiști: Sartre, Camus, Kierkegaard etc. Teoria mea e că se întâmplă asta pentru că filosofii existențialiști își pun mereu întrebări despre sine: „Care e rolul meu în lume?" „Ce responsabilitate am?" „De ce sufăr atât?" „Ce înseamnă această situație?" Cred că întrebările astea rezonează cu tinerii anxioși.

Apoi mai e și fenomenul tradițional al romanțării consumului de droguri. Toți știm mari scriitori, muzicieni și poeți alcoolici care aveau gânduri foarte profunde. Există ideea asta că drogurile și alcoolul alimentează geniul interior sau stârnesc muzele sau ceva de genul ăsta.

Din punct de vedere filosofic, e imoral să iei droguri?
Nu cred că e bine să denumim consumul de droguri moral sau imoral pentru că asta înseamnă să polarizăm, dar putem aplica teoria lui John Stewart Mill; dacă cineva fumează iarbă la el acasă și nu conduce mașina sau nu operează aparate care ar putea afecta pe altcineva, n-ar trebui să fie ok chestia asta? Totuși, sunt destule motive pentru care ar trebui să fim atenți de ce consumă oamenii droguri, ce droguri consumă și în ce cantități. Doar pentru că ceva e legal, nu înseamnă că nu poate fi nociv sau că nu cauzează dependență.

Dacă guvernul spune că drogurile sunt rele, atunci înseamnă că sunt?
Depinde în ce sens „rele" – dacă guvernul spune că drogurile sunt rele și le facem ilegale – iată, asta înseamnă „rău". Sunt conștientă de faptul că guvernele controlează imaginea drogurilor și o fac să arate atât de prost încât n-o să fie legalizate niciodată. Marijuana a fost considerată mult timp un fel de bau-bau în Statele Unite, iar acum e legală în multe locuri.

Dar cazul drogurilor psihedelice e diferit, pentru că există argumentul că acestea deschid mintea și te ajută să vezi lucrurile din altă perspectivă...
Iar drogurile psihedelice au fost folosite în anumite ritualuri religioase, deci trebuie să recunoaștem că sunt foarte utile din motivele de care vorbeai și tu – deschid noi perspective, parțial pentru că au efect asupra proceselor cognitive tocite. Ajungi să te plafonezi când vezi lucrurile mereu la fel. Dar totuși, efectele sunt imprevizibile și nu știm nici durata lor exactă. Au potențialul să te facă să pierzi controlul pentru că ți se schimbă total percepția realității.

Citește și: Cum mi-au salvat viața infuziile cu ketamină

Cum te poate salva filosofia de dependența de droguri?
Filosofia s-a ocupat mereu de sensul vieții și al suferinței. Dependența de droguri e adesea atât cauza, cât și consecința suferinței – are legătură cu natura umană și condiția umană, subiecte pe care filosofia le tratează foarte productiv și inovator de foarte multă vreme. Doar că n-am intersectat atât de mult gândirea filosofică cu îngrijorările legate de droguri și alcool.

Dacă dependența e atât cauza, cât și consecința suferinței, avem de-a face cu un cerc vicios?
E clar un astfel de cerc. Cred că mulți oameni încep să beau sau să ia droguri din cauză că suferă în diverse moduri. Toate felurile de informații sociale, de exemplu, arată că persoanele care au fost abuzate sexual în copilărie au șanse mai mari să dezvolte o dependență. Oamenii folosesc drogurile ca pe un fel de medicament, ca să-și amorțească simțurile sau să evadeze din realitate. Desigur, există și oameni care nu au un trecut dureros sau o viață grea și tot consumă droguri sau alcool recreațional, după care devin dependenți.

Consumul de droguri e întotdeauna o formă de evadare, după părerea ta?
Nu neapărat. Asta e chestia, nu putem ignora faptul că drogurile sunt distractive și pot fi luate recreațional. Dar trăim într-o cultură care glamorizează consumul de alcool și de droguri. Toate filmele populare sunt pline de studenți care se îmbată sau se droghează. Dar de cele mai multe ori, nu sunt reprezentate și consecințele negative. Asta înseamnă glamorizarea.

Cum te-a ajutat filosofia să scapi de dependență?
În multe feluri, dar cel mai important a fost că m-a ajutat să-mi exercit propria voință. William James face o distincție minunată între dorință și voință. Îmi doream de multă vreme ca viața mea să fie altfel, dar fără voință, dorința e doar un buton drăgălaș care se învârte și nu face nimic până nu-l apeși.

Mulțumesc, Peg.

@AmberRoberts6

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre drogurile psihedelice pe VICE:
Creșterea și educarea copiilor cu psihedelice nu e doar despre droguri
De ce sunt ilegale drogurile psihedelice
De ce vezi ce vezi când te tripezi pe psihedelice?

Tagged:
Nietzsche
mescalina
Sartre
filosofie
trip
Vice Blog
dependenta
Droguri
droguri psihedelice
interviú
vointa
suferinta
Aristotel
filosofi existentialisti