Ziua în care toţi bucureştenii au iubit cultura

N-am mai văzut o coadă care să înconjoare o clădire a unei instituţii culturale din 2008, în Barcelona, când am fost la Sagrada Familia. Cam aşa a fost sâmbătă în Bucureşti, deşi, ca-n bancul cu Radio Erevan, ziua de sâmbătă era noaptea de sâmbătă spre duminică, iar toţi bucureştenii erau, de fapt, doar o parte din ei.

Ce-i drept, e imposibil să vizitezi mai mult de două muzee într-o astfel de noapte. N-ai timp să ajungi la toate şi, chiar dacă ai încerca un maraton, dincolo de cozile interminabile, n-ai înţelege nimic din expoziţiile deschise publicului. Şi fac precizarea asta pentru că sunt multe exponate pe care publicul nu le poate vedea şi pentru care angajaţii muzeelor bucureştene au pus şi de-un protest mut: au acoperit anumite exponate cu pânză neagră sau au lăsat anumite socluri goale, pentru a atrage atenția asupra situației grele în care se află instituțiile culturale. Aşa că m-am limitat la documentat îmbulzeala și am preferat să plătesc ulterior pentru a vedea ce mă interesează.

Însă titlul e justificat de faptul că îmbulzeală mai mare ca sâmbătă seara ţi-e rar dat să vezi. Într-un mod dubios, Noaptea Muzeelor e o combinaţie de eveniment cultural în care toată lumea devine hipster şi vizitează cel puţin o expoziţie pentru care n-ar da bani în ruptul capului în oricare altă zi din an.

E fascinant, de fapt, să vezi cum această noapte creş te apetenţa pentru cultură, dar numai până când se încheie programul de vizitare. Peste 30 de muzee au fost deschise doar în Bucureşti.

Mi-am început periplul, cum altfel?, într-o cârciumă, la bere. La Van Gogh Cafe, e o expoziţie a artistului Sorin Bechira, unul dintre cei mai buni graphic designeri români, pe care o poţi vedea până la sfârşitul săptămânii. Face parte din Romanian Design Week și merită să caşti ochii pe acolo.

De altfel, e şi locul de unde am plecat spre primul muzeu, nu înainte de a fotografia pelerinii din Centrul Vechi, pregătiţi să viziteze muzee precum Finnish, Vintage, Bordello's, Old City şi restul celor pe care, cel mai probabil, le ştii mai bine decât mine. Drept dovadă stă poza de mai sus, mişcată ca după orice ieşire dintr-o cârciumă.

Am început cu Muzeul Naţional de Istorie, unde intrarea principală era baricadată cu garduri ale Jandarmeriei.

Intrarea se făcea undeva prin spate şi, iniţial, nu m-am prins dacă e coadă pentru intrarea în muzeu sau dacă lumea aşteaptă să se elibereze mesele de la Caru ' cu Bere. M-am convins că îmbulzeala era la muzeu. Ar fi durat cel puţ in o oră să intru, aşa că mi-am văzut mai departe de drum. 8 600 de oameni i-au călcat pragul, spun organizatorii.

Până să mă lămuresc unde-i coada, am văzut această operă de artă contemporană, cred. Dar ce moment mai bun să-i înveţi pe români să se spele pe dinţi puteai găsi, dacă nu Noaptea Muzeelor?

Adevărata instalaţie de artă contemporană colaborativă era asta, doi paşi mai încolo.

Doamna nu părea pasionată de artă. Ştiu, e o glumă proastă, dar ar fi trebuit să funcţioneze ca un reality-check.

La Muzeul Naţional de Artă a României, rândul era până î n intersecţie. Dacă aş fi avut un obiectiv cu unghi mai larg, să cuprind toţi oamenii care aşteptau, coada ar fi fost doar o dungă subţire din care nu puteai înţelege nimic. Evident, n-am stat, aş fi aşeptat vreo două ore, probabil. Într-o singură noapte, a fost vizitat de peste 8 400 de oameni, conform cifrelor oficiale.

Distracţia însă era peste drum, la Biblioteca Centrală Universitară, unde erau alte săli deschise şi, fireşte, altă coadă

Însă una mai specială, cu vânzare. Nu, nu vindea BCU nimic, erau alţii care sperau să se îmbogăţească rapid.

Şi n-am zis degeaba de distracţie. La statuia din faţa BCU, era o trupă de dans care dădea spectacole gratuite. N-am avut curiozitatea să întreb, eram prea atras de feţele dubioase ale unora.

De exemplu, a individului ăsta. Care-o fi logica, nu pricep, însă îi mai lipsea o armă şi aveam parte de un posibil scenariu pentru un nou film cu jafuri.

În caz că nu ştiai, Muzeul Municipiului Bucureşti are o grămadă de sedii. Unul dintre ele Palatul Suţu, unde era altă coadă, alt sediu e pe Dacia, iar ăsta din imagine e pe Rosetti, mai încolo de Galateca, aproape de intersecţia cu Magheru.

Ultima destinaţie a fost, evident, Antipa, doar că lumina era atât de proastă, încât asta e cea mai bună imagine pe care am putut s-o scot. Peste 13 000 de bucureşteni l-au vizitat sâmbătă noaptea. Altă coadă, altă distracţie, probabil în top trei cele mai aglomerate muzee din Bucureş ti. La doi paşi mai încolo, adică la Muzeul Ţăranului Român, n-am mai ajuns, că era unu noaptea şi mă luase somnul. Şi nici la Cimitirul Bellu (da, ai citit bine!), care oricum era la mama dracului, dar care a fost, de departe, locul care s-a bucurat de cel mai mult succes: peste 25 000 de bucureşteni și majoritatea au admirat mormântul lui Dinu Patriciu.

Pe drum, am trecut razant şi pe lângă Ciclop, locul în care a avut loc Art Safari, un loc în care m-am convins că bucureştenii iubesc arta doar o zi pe an. Fiind doar un pop-up gallery şi, deci, nu un muzeu ca să fie moca, intrarea la Art Safari era pe bani. Lumea se oprea, se uita un pic şi pleca mai departe dezamăgită. Din vreo douăzeci de oameni, doar vreo doi am văzut cum își cumpărau bilet.

Într-o lume ideală, măcar doi la sută dintre oamenii care s-au dus să viziteze gratis muzeele bucureştene ar merge mă car o dată pe săptămână şi ar plăti un bilet. Într-o lume ideală…

Urmărește VICE pe Facebook:

Mai citește și despre alte muzee:
Expoziţia muzeelor: Trenul Regal În România anului 2015 muzeele dispar mai ceva ca pe vremea războaielor Muzeul Comunismului din România va fi interstelar sau nu va fi deloc