Am vorbit cu cea care a fotografiat copilul refugiat înecat

Miercurea trecută, 12 persoane s-au înecat în încercarea de a ajunge cu o barcă din cauciuc, din Turcia, la o insulă grecească. Una dintre victime e un băiețel de trei ani, pe nume Alan Kurdi, care a venit din Kobane cu familia lui.

Imaginea cu băiețelul sirian care zăcea cu fața în jos pe plaja din Bodrum s-a răspândit în toată social media din Turcia, iar apoi a fost distribuită de oameni peste tot în lume. De atunci, a devenit un simbol pentru suferința refugiaților din Europa. În același timp, imaginea controversată a dus la mai multe dezbateri în jurul întrebării dacă o astfel de fotografie ar fi trebuit sau nu să fie publicată.

Unele publicații nu au fost de acord să publice imaginea, ca să protejeze demnitatea băiețului, și ca să evite să rănească și mai mult familia îndurerată. Alții au decis opusul și au publicat fotografia, în ideea că imaginea ar trebui folosită ca să-i facă pe oameni să conștientizeze criza refugiaților, tocmai pentru că e atât de șocantă. Dacă ăsta e rezultatul legilor de imigrare, atunci oamenii trebuie să-l vadă.

Indiferent de ce parte a dezbaterii te afli, e clar că imaginea cu trupul neînsuflețit al lui Aylan Kurdi face parte deja din memoria colectivă a europenilor; e deja parte din istorie. Fotografia a fost făcută de Nilüfer Demir, o fotografă care lucrează pentru agenția turcă DHA. Am vorbit cu ea despre cum a fost făcută poza.

VICE: Ai dat întâmplător peste scena asta? Cum ai făcut poza?
Nilüfer Demir: Nu, ca fotojurnalistă, lucrez adesea pe plajele din Bodrum. Agenția mea, DHA, și eu transmitem știri despre situația refugiaților. În ziua aia, eram pe plajă ca să documentez un grup de refugiați pakistanezi care doar ce plecau cu o barcă de cauciuc. Așa am dat peste trupurile refugiaților sirieni.

Cum te-ai simțit când ai văzut băiatul?
Aproape că am paralizat când am văzut corpul băiețelului. Mai târziu, am aflat că avea doar trei ani. În același timp, ca fotograf, am o sarcină care nu-mi permite să stau pe gânduri. Așa că am făcut pozele.

S-a mai întâmplat așa ceva și înainte - refugiații înecați sunt ceva normal în Bodrum?
Da. În ultimii 12 ani, am fotografiat o groază de refugiați care se urcau pe bărci de cauciuc, din Bodrum, ca să meargă pe insula grecească Kos. Trecerea nu e lipsită de pericole, iar Aylan Kurdi nu e, din păcate, singura victimă. Fotografii care lucrează în zonă s-au obișnuit deja cu imaginea resturilor umane.

În plus, nu doar sirienii încearcă să treacă. În prezent, vedem și o groază de refugiați afgani și pakistanezi în zonă. Fiecare război din zonele din jur îi face pe refugiați să vină pe plajele din Bodrum și Kos. Turcia și Grecia sunt, pentru mulți, o punte de legătură cu Uniunea Europeană.

Cum te simți când știi că fotografia a ajuns peste tot în lume atât de repede?
Pe de-o parte, mi-aș fi dorit să nu fac imaginea aia. Mi-ar fi plăcut să-l fotografiez pe Aylan cum se joacă pe plajă, decât să-i pozez cadavrul. Imaginea aia încă mă ține trează noaptea.

Pe de altă parte, mă bucur că în sfârșit le pasă și oamenilor și îi plâng moartea. Sper ca fotografia mea să ajute la schimbarea felului în care privim imigrația în Europa și să nu mai moară nimeni în goana lor să scape de război.

Au existat multe dezbateri dacă fotografiile astea ar trebui publicate. Care e abordarea ta?
Dacă imaginile schimbă atitudinea Europei față de refugiați, atunci a fost bine că am publicat-o. Am fotografiat multe drame ale refugiaților, însă niciuna nu a avut un astfel de efect asupra publicului. Dar mi-e clar că nu mai vreau să văd astfel de imagini.

Mulțumesc, Nilüfer.

Traducere: Dana Alecu

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai citește și despre alți fotografi:
Am pus un artist homles să fotografieze Țara Crack-ului
Infracțiunile și traumele vieții de noapte din Los Angeles
Fotografiile lui Cristian Munteanu făcute în Groapa Văcărești îți arată o lume în care n-ai să ajungi niciodată