Timp de 45 de minute, i-am înțeles pe Die Antwoord

Fotografii de Nick Karp

Nu-ți plac Die Antwoord. Crezi că sunt niște hipsteri bășiți. Numai când te uiți la ei, îți dai seama că fac muzică proastă. Și toți fanii lor sunt niște cretini. Nu le suporți chica aia retardă. Urăști sound-ul lor nesuferit. Urăști totul la ei.

Prietene, până acum câteva ore, gândeam ca tine.

De câte ori dădeam peste ceva despre duo-ul sud-african – fie că era videoclip, articol sau o simplă fotografie – mă cutremuram de rușine că acesta e nivelul la care a coborât muzica de azi. Și apoi, la ora 3:45 p.m. în data de 13 septembrie, anul Domnului 2014, eu, Dan Ozzi, am cedat puterii de seducție a trupei Die Antwoord.

Cum până atunci le auzisem muzica doar la boxele mici din laptop, n-o înțelegeam. Suna ca o furculiță pe răzătoare și îmi păreau disperați să șocheze și atât. Astăzi, i-am văzut cum au decimat scena la Riot Fest în Chicago și m-a lovit: să încerci să apreciezi Die Antwoord pe un calculator e ca și cum ai încerca să apreciezi oceanul făcând bulbuci la tine-n cadă.

Die Antwoord sunt chemați frecvent la festivaluri în aer liber, dar mi s-a părut ciudat să-i văd în line-up la Riot Fest, între Dandy Warhols și Paul Weller. Ce să caute o trupă de rave-rap între trupele punk obișnuite ale festivalului? Nu prea sunt multe trupe de EDM la festivalul ăsta și, în afară de Wu Tang Clan, nici trupe de rap. Dar oricât de variat a fost programul festivalului, Die Antwoord a reușit să iasă în evidență ca un cal breaz. Un cal breaz transpirat, satanic, în culori neon.

Pentru că line-up-ul festivalului e atât de divers – de la Slayer până la The National până la Weezer – nu atrage un singur tip de fani ai muzicii. Mulțimea nu era o mare de hipsteri tripați îmbrăcați în culori neon cu pene în păr. Spre deosebire de Coachella, care atrage niște tipologii standard de băieți și gagici, Riot Fest are o varietate bogată de participanți: tipi cu creastă, părinți cu copii, metaliști, hipioți, hipsteri, tot ce-ți trece prin cap. Și toți au absorbit cu tot corpul asaltul muzical reprezentat de concertul live The Antwoord.

Din partea scenei unde mă aflam, am văzut mulți membri ai trupelor de punk invitate la festival cum stăteau aliniați și se uitau la nebunii ăștia cu gura căscată. Sper că au învățat ceva din asta, pentru că scena muzicii punk-rock e plină de obosiți care cântă versuri expirate despre politică expirată. Iată o trupă tânără, înfricoșătoare și absolut fără limite.

Printre fanii aflați în fața scenei se aflau - și mi s-a părut de-a dreptul suprarealist – cele două membre Pussy Riot cu care vorbisem la festival cu o zi înainte. Făcuseră o pauză din lupta lor pentru a elibera lumea de nedreptate socială ca să-i admire, calme și încântate, pe Die Antwoord.

Pussy Riot îi fotografiază pe Die Antwoord cu telefonul. M-au spart.

Pot spune, cu mâna pe inimă, că Die Antwoord au fost cea mai zgomotoasă trupă a zilei. Toată muzica de la festivaluri sună cam la fel – sunetul plutește în eter și ajunge pe la cine se nimerește – dar ritmurile turbate de la Die Antwoord te lovesc fix în față ca niște valuri. Cu tot noroiul de la festival, tot simțeai că parcă ai un subwoofer instalat chiar sub picioare, care îți zgâlțâia toate oasele.

Dacă nu i-ai văzut niciodată pe Die Antwoord în concert, imaginează-ți cum ar fi să vezi cum ți se derulează toate coșmarurile pe un ecran mic de televizor la viteză maximă. Cei doi membri, acoperiți de cruci și pentagrame, au acoperit cu prezența lor electrică fiecare centimetru de scenă, trezind în oameni, în același timp, încântare și teamă.

Până am încercat eu să mă prind care-i faza și ce simțeam, au coborât deodată de pe scenă în hainele ude de transpirație, au trecut chiar pe lângă mine, au urcat într-o dubiță care îi aștepta și s-au cărat. Ne-au lăsat pe toți gură-cască și au dispărut, ca niște extratereștri în drum spre planeta-mamă.

Iată-l pe prietenul meu Drew șocat, în timp ce Die Antwoord trec pe lângă el și dispar la două secunde după ce au lăsat microfoanele din mâini.

Probabil n-o să-i mai văd niciodată în concert, nu simt nevoia să învăț mai multe despre ei ca artiști și n-o să le ascult muzica. Dar în acele 45 de minute scurte, dar glorioase, cât am stat în noroi până la glezne, i-am înțeles pe Die Antwoord.

Urmărește-l pe Dan Ozzi pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește mai multe despre Die Antwoord:

Lady Gaga e ofticată pe Die Antwoord din cauza clipului „Fatty Boom Boom”
Am găsit varianta rusească la Die Antwoord
Interviu cu Die Antwoord
Interviu cu Roger Ballen, artistul care i-a inspirat pe Die Antwoord