FYI.

This story is over 5 years old.

Trebuie să auzi asta!

​Muzica tristă e deprimantă, dar e și sănătoasă pentru minte

Există o legătură puternică între nostalgie, memorie și muzica tristă.
8.12.14

Cu toții ne bucurăm de câte o muzică tristă din când în când. Fie că ne scufundăm în peisajele sonore melancolice ale artiștilor ambientali precum Gro​uper sau că udăm perna cu lacrimi și muci în timp ce ascultăm Bri​ght Eyes pentru că ne simțim veșnic singuri a cinșpea oară pe săptămâna în curs, sau că apăsăm încontinuu butonul de repeat pe piesa​ aia pentru că face lacrimile să curgă mai repede, nu e important. Muzica tristă contracarează cântecele pop despre cururi mari și îi consolează pe ascultători în vremuri de restriște.

Publicitate

Niște studenți s-au gândit că ar fi util să investig​heze de ce sunt oamenii atrași de muzica tristă. La prima vedere, bazându-mă pe propriile experiențe, aș spune că oamenii ascultă muzică tristă pentru că na, suntem oameni cu toții și uneori ne place să ne bălăcim în propria mizerie. Dar studiul, dirijat de studenții Universității din Berlin Lilla Taruffi și Stefan Koelsch, a descoperit că nostalgia e emoția predominantă atunci când ascultăm muzică tristă – ceea ce înseamnă că ascultăm melodii deprimante ca să ne amintim de perioade mai fericite. Studiul a mai descoperit că ascultarea unui cântec trist e mai bună pentru creier, atunci când trecem prin emoții complexe, decât un cântec vesel.

Am vorbit cu Lilla despre memorie și muzică și despre metode de consolare în perioade nasoale și am încercat să aflu dacă muzica veselă e mai bună pentru trecut sau pentru viitor.

Noisey: Hai să ne luăm de-o grijă. Spune-mi de ce v-ați hotărât să studiați muzica tristă?
Lilla: Mi-a venit ideea că de fapt ne putem bucura de muzica tristă în timp ce făceam un curs de filosofie. Mi-a trezit interesul din motive personale și am început să-mi analizez comportamentul zilnic de ascultător de muzică.

Dar de ce ai ales să te concentrezi pe muzică?
Muzica e un mediu puternic de experiențe emoționale. Oamenii de știință au tot încercat să înțeleagă mecanismul psihologic și neurologic din spatele percepției muzicale, dar n-au dezlegat misterul. Sau n-au reușit să-l înțeleagă în profunzime.

Publicitate

Și cum a decurs cercetarea? Ați adunat niște oameni într-o cameră și le-ați pus Neutral Milk Hotel?
Am făcut un sondaj online imens pe tema muzicii triste. Având în vedere că tristețea e o emoție pe care de obicei încercăm să o evităm în viața de zi cu zi, am vrut să aflăm de ce continuă oamenii să asculte muzică tristă. Sondajul avea mai multe întrebări legate de obiceiurile ascultării de muzică, emoțiile evocate de muzica tristă, aspectele plăcute ale muzicii triste și chestionare despre personalitate. Am colectat răspunsuri de la 772 de persoane din toată lumea, cu vârste între 16 și 78 de ani, dintre care 64% de sex feminin. Majoritatea participanților nu erau muzicieni.

Le-ați pus și întrebări despre gusturile muzicale?
Da. Au fost rugați să menționeze una dintre piesele lor triste preferate.

Care artiști deprimanți sunt ascultați cel mai des?
Cântecul cu versuri cel mai nominalizat a fost Hurt al lui Johnny Cash și au mai apărut des Radiohead cu Street Spirit sau Exit Music (For a Film). Apoi, dintre piesele clasice, Sonata Lunii de Beethoven a primit cele mai multe nominalizări. Au mai fost selectate și Adagio pentru Co​rzi Op.11 de Samuel Barber, Adagio în sol minor de Tomaso Albinoni și Gymnopédie No.1 de Erik Satie. Mulți participanți asiatici au ales piesa clasică Moon reflected in the second spring, de Ah Bing. Un alt cântec popular a fost Someone Like You de la Adele și The Heart Asks Plea​sure First (coloana sonoră din Pianul) de Michael Nyman.

Publicitate

Ce fel de emoții trăiesc oamenii când ascultă cântecele astea?
Cea mai întâlnită emoție e nostalgia. Rezultatele au dezvăluit că muzica tristă, pe lângă tristețe, invocă mai multe emoții pozitive, cum ar fi pace, liniște, transcendență, curiozitate. Cred că așa se explică de ce le place atâtor oameni muzica tristă.

Ce spune faptul că oamenii au spus că simt nostalgie când ascultă muzică tristă?
Nostalgia are legătură cu memoria. Pentru mine, asta înseamnă că mulți oameni evocă amintiri ale unor evenimente trecute atunci când ascultă muzică tristă. Chestia asta a fost confirmată de faptul că mulți participanți au raportat că folosesc muzica tristă ca să-și amintească de trecut. Deci există o legătură puternică între nostalgie, memorie și muzica tristă.

Și muzica veselă? Dacă muzica tristă are legătură cu trecutul, atunci oamenii ascultă muzică veselă când se gândesc la viitor?
Am analizat și muzica optimistă și am întrebat alți oameni, diferiți, să ne spună când și de ce o ascultă. Rezultatele au arătat că participanții ascultă muzică veselă când sunt cu prietenii sau la ocazii sociale, pentru a simți plăcere și bucurie și a-și menține o stare emoțională pozitivă. Din rezultatele studiului, aș zice că muzica tristă, spre deosebire de cea veselă, e folosită de obicei pentru funcțiile introspective (fie că are legătură cu trecutul sau cu viitorul). Dar e doar părerea mea.

Care sunt diferențele între muzica veselă și cea tristă și cum se leagă ele de gândurile noastre?
Aș zice că muzica tristă acoperă o gamă de diverse funcții interioare legate de solitaritate, pe când muzica veselă acoperă funcțiile „exterioare", sociale. Tristețea și bucuria sunt totuși aspecte complementare ale vieții noastre.

Publicitate

Care e cântecul tău de inimă albastră?
Am multe, dar acum îmi vine în minte Sail to the Moon de la Radiohead.

Ce emoții îți evocă?
Unele foarte profunde. Aproape transcedentale.

Care a fost concluzia voastră finală pentru proiect?
Proiectul accentuează potențialul muzicii triste de a regla stările negative, emoțiile, de a oferi consolare. Lămurește și motivele pentru care oamenii vor să asculte muzică tristă și oferă noi indicii despre relația dintre tristețe și plăcere. De exemplu, când ascultăm muzică tristă experimentăm tristețea și îi savurăm aspectele într-un mediu mai sigur, pentru că nu e conectată cu un eveniment negativ din viața reală.

Are sens ce spui. Mulțumesc, Lilla!

Urmărește-l pe Dan pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre muzică:
Cele mai proaste melodii sexi din istoria muzicii dance Cum să fii cu cineva care are gusturi muzicale total diferite de ale tale Cum să nu dai greș când alegi „cântecul nostru" într-o nouă relație Doar pentru că nu-ți place muzica, nu înseamnă că ești mort pe interior