Am vorbit cu tipa care a rugat artiști din 25 de țări să o schimbe în Photoshop

Esther Honig explorează frumusețea la scară globală. Jurnalistă și manager social media, Honig se întâlnește frecvent cu fotografii manipulate pe internet și i-a venit ideea să colecționeze interpretări diferite ale esteticii de la o cultură la alta. Pentru seria de fotografii intitulată Before and After – care a devenit virală pe tot internetul – le-a făcut o propunere unor artiști grafici din 25 de țări diferite:

„Salut, mă numesc Esther Honig și aș vrea să perfecționezi această imagine cu mine în Photoshop. Am încredere că vei face ce trebuie. Fă-mă să arăt frumoasă, asta e tot ce-ți cer."

Rezultatele din fiecare țară sunt uimitor de diferite. Culoarea ochilor, hainele, părul, chiar și tonul pielii au fost supuse scalpelului digital al artiștilor lumii. Evident, Honig cea pakistaneză, Honig cea sârbă și Honig cea filipineză arată extrem de diferit. Fiecare detaliu dezvăluie ceva despre cultura din care provine artistul – sau poate doar despre propria lui perspectivă asupra frumuseții: „Chiar dacă, în mare, se repetau anumite perspective estetice", ne-a spus Honig, „indivizii, indiferent de cultura lor, au perspective diferite asupra semnificației cuvântului „frumos".

Am discutat cu Esther despre procesul de a fi reinterpretată estetic de peste 20 de ori, despre influența Photoshopului în societatea modernă și despre ce a învățat ea din acest proces.

Statele Unite

The Creators Project: Ce a inspirat seria de fotografii Before and After? Ai văzut vreun pictorial prea retușat într-o revistă glossy sau ce ți-a declanșat scânteia?
Esther Honig: Am vrut să mă folosesc drept subiect și să utilizez propria imagine în experiment. Zilnic văd articole, știri și colecții de imagini care au drept subiect influența Photoshop-ului. Nu m-a inspirat un articol anume, mi-am dat seama că pot lua și eu parte la conversația asta. Sunt cititoare avidă și consumator digital, așa că am citit multe despre efectul nociv al Photoshop-ului de a genera imagini cu o frumusețe imposibil de obținut în viața reală. Dar nu am văzut să se discute prea des despre cum variază aceste standarde de frumusețe de la o persoană la alta și de la o cultură la alta.

Ideea mi-a venit pe când lucram ca manager social media pentru o afacere locală. Șeful meu mi-a făcut legătura cu Fiverr, o platformă internațională de freelancing care îți permite să angajezi freelanceri din toată lumea pentru joburi în domeniul animației, designului, actoriei sau traducerilor. M-a rugat să folosesc site-ul ca să găsesc o mână de lucru ieftină pentru diverse proiecte. M-am familiarizat cu platforma și am dat peste sute de indivizi din câteva zeci de țări care își ofereau serviciile în Photoshop. M-am gândit că toți oamenii ăștia au fiecare propria perspectivă asupra esteticii. Dacă le-aș trimite aceeași imagine, probabil al modifica-o fiecare în felul lui, influențat de propriul concept cultural și personal asupra frumuseții.

Inițial am trimis imaginea la patru sau cinci artiști și de fiecare dată am primit fotografii care m-au intrigat. Deși nu am remarcat tiparele sau stereotipurile de frumusețe la care mă așteptam, am hotărât să fac din asta un proiect prin care să examinez modul în care standardele de frumusețe imposibilă și iluzorie variază în diferite culturi la nivel global.

Filipine

Ce fel de conversații ai avut cu colaboratorii globali? Le-ai dat mai multe indicii sau doar le-ai propus să te facă frumoasă și atât? Cum i-ai ales?
Inițial, le-am trimis propunerea asta: „Salut, mă numesc Esther Honig și aș vrea să perfecționezi această imagine cu mine în Photoshop. Am încredere că vei face ce trebuie. Fă-mă să arăt frumoasă, asta e tot ce-ți cer."

În unele cazuri, artiștii au vrut să le trimit o imagine pe care s-o poată folosi drept exemplu. Le-am spus să-și imagineze cum ar fi modificată fotografia mea ca să apară într-o revistă fashion din țara lor. Am vrut să le dau libertate creativă totală. Am vrut ca lucrările să fie autentice, cu cât mai puțină contribuție din partea mea.

Artiștii i-am ales la întâmplare. Mai toți aveau portofolii, dar sunt sigură că mulți dintre ei furaseră și alte imagini de pe diverse site-uri. Unii au fost discreți și au folosit la fotografie doar un filtru și puțin airbrush, alții s-au dus departe cu modificarea. Pentru colecție, am ales cele mai manipulate imagini. Am încercat să lucrez cu indivizi din cât mai multe țări. Cum găseam un artist dintr-o țară cu care nu lucrasem, îl contactam.

Kenya

Cum ți se pare proiectul, acum că l-ai încheiat? A ieșit cum ți-ai imaginat?
Nu, n-a ieșit deloc cum îmi imaginam. N-am văzut tiparele la care mă așteptam și era cât pe ce să renunț la el. Apoi am început să-l privesc din alt unghi: indivizii ăștia nu se inspirau doar din tiparele de frumusețe din cultura lor, ci și din estetica personală. Mi-am dat seama că proiectul poate deveni interesant în sensul ăsta.

Care a fost cea mai provocatoare parte a proiectului? Cum te-ai descurcat cu barierele de limbaj?
Cred că limba a fost, într-adevăr, o barieră, în crearea acestor imagini. Când comunici prin mijloace indirecte, nu poți fi sigur că cealaltă persoană înțelege ce vrei să zici. Cu cei mai mulți am vorbit în engleză, dar se vedea că folosesc Google Translate.

Crezi că proiectul ți-a dezvăluit sau a accentuat anumite diferențe culturale sau percepții ale frumuseții din jurul lumii la care nu te așteptai? Te-a surprins în special o imagine dintr-o anumită țară?
E important să nu uităm că fiecare imagine a fost modificată de către un individ. E greu de identificat care sunt influențele culturale și care sunt cele personale –tocmai asta intrigă, sortarea posibilelor influențe. Multe fotografii par din alte ere – anii '70 sau '80, perioada glam rock. Proiectul dezvăluie momentul în care diverse idealuri de frumusețe au ajuns în diferite locuri de pe planetă și felul în care au fost adoptate și transformate.

Pakistan

Ai vreo imagine preferată? De ce? Care-ți place cel mai puțin?
Marocul a trimis cea mai dinamică imagine. Alegerea creatorului de a mă îmbrăca în hijab a introdus un nou element noțiunii de frumusețe și de obiceiuri religioase pe care nu-l luasem în considerare. În schimb, imaginea primită din Statele Unite (cea cu părul blond), m-a făcut să exclam când am deschis-o. A fost manipulată atât de radical încât mi s-a părut că mă uit în oglindă, dar nu-mi recunosc propria față.

Ce ai învățat din proiect? Simți că ți-a schimbat modul în care te percepi?
Am învățat că Photoshopul ne permite să atingem standarde imposibile de frumusețe. Când comparăm aceste standarde la o scară globală, atingerea idealului e cu atât mai dificilă. Aproape că neautralizează credința într-o frumusețe globală.

Sinceră să fiu, proiectul mi-a schimbat percepția de sine. Sunt încântată de rezultat, dar m-a făcut mai conștientă de anumite lucruri, de exemplu, de tonul inegal al pielii mele, care a fost modificat aproape de fiecare editor. Mi-a reamintit și că am sprâncene mai groase decât în mod normal, pentru că în cele mai multe cazuri au fost subțiate și recolorate.

Before and After a fost un proces foarte diferit față de munca mea ca reporter. Am găsit o zonă între reflecția asupra sinelui, comentariul social și foto-jurnalism care e foarte potrivită pentru rețelele sociale. La urma urmei, rețelele sociale reprezintă viitorul în domeniul interacțiunii umane și a descoperirii de informații.

Maroc

Ce idei ai pentru următorul proiect? Cum ți-a influențat Before and After planurile viitoare?
În fiecare oră primesc zeci de imagini noi de la necunoscuți care mi-au modificat fotografia originală. Scopul inițial a fost compromis în mare parte, pentru că noii artiști cunosc deja natura proiectului și sunt influențați de asta. Totuși, noile fotografii primite sunt interesante și dezvăluie viziuni noi asupra frumuseții. Există potențial ca acest proiect să se extindă. M-am gândit să includ, poate, și imagini cu o altă persoană și să lucrez cu artiști profesioniști, nu doar cu amatori găsiți online.

Chile

Imagini din arhiva artistei, preluate de pe Design Boom.