Cercetătorii vor să te ajute să faci copii de unul singur

(Photo via)

Te-ai săturat de relaţii, dar ţi-ai dori să aduci un copil pe lume? S-ar putea ca ştiinţa să aibă răspunsul potrivit pentru tine: „reproducerea monoparentală”. E vorba de exact ceea ce pare. E un proces foarte complicat, care presupune, în mare, să iei o celulă stem de la cineva, să faci din ea doua celule, una femeiască, una barbatească şi apoi să le reuneşti, ca să iasă un copil.

Dacă te interesează subiectul în amănunt, a aparut în martie o lucrare, scrisă de trei bioeticieni, César Palacios-González, John Harris şi Giuseppe Testa, în care se dezbat probleme de etică legate de noile studii în domeniul tehnologiilor reproductive. De exemplu, metodele de înlocuire mitocondrială, care ar face posibilă crearea unui copil din materialul genetic a trei parinţi (sperma unui barbat şi ovulele a două femei) şi în acelaşi timp, ar preveni transmiterea bolilor genetice mitocondriale de la mamă. În Marea Britanie se discută acum aspectele etice si legale legate de acest subiect.

În general, lucrarea analizează cât de etică e ideea de „multiplex parenting”, termen născocit de autori, care se referă la modele parentale ale viitorului, adică familiile copiilor născuţi dintr-unul sau mai mulţi parinţi genetici (de sex diferit sau nu) şi ce implicaţii ar avea această descoperire asupra societăţii.

Cum era de aşteptat, toată ştiinţa asta SF nu a fost deloc bine primită de conservatori. Jumătate de omenire încă nu poate accepta ideea de cuplu gay, deci nu e de mirare că oamenii se isterizează la perspectiva copilului cu mai mulţi părinţi. L-am contactat pe Palacios-González, ca să aflu replica lui la această reacţie şi să discutăm atât etica reproducerii monoparentale, cât şi alte idei pe care el şi colegii săi le-au avansat în noua lucrare.

VICE: Ne puteţi explica, în cei mai simpli termeni posibili, ce noutăţi aduce lucrarea voastră?
César Palacios-González: Gameţii umani, sperma şi ovulele, sunt produşi în mod natural. Dar recent, cercetătorii au reuşit să îi producă în laborator, folosind  linii de celule stem embrionare şi celule stem pluripotente induse. Asta înseamnă că au reuşit să transforme celule stem somatice masculine în gameţi feminini. Din acest motiv am făcut şi noi acest studiu.

Unele lucruri menţionate în cercetarea voastră sunt foarte uşor de criticat. De exemplu, afirmaţi că gameţii artificiali reprezintă „cea mai bună dovadă că ingeniozitatea biotehnologică poate fi utilă  în experimentele sociale”. Urmăriţi să iscaţi nişte controverse?
Nu am încercat să creăm controverse intenţionat. Pur şi simplu am prezentat nişte argumente în favoarea folosirii gameţilor produşi în vitro, pentru reproducerea cuplurilor de acelaşi sex şi pentru ceea ce numim multiplex parenting, de exemplu când un copil ar fi înrudit genetic cu toţi membrii unei relaţii poliamoroase. Evident, conservatorii nu au primit vestea cu aplauze.

Ce avantaje ar avea noua metodă de creştere a copiilor, multiplex parenting?
Cred că ar fi benefică pentru membrii relaţiilor poliamoroase care şi-ar dori copii inrudiţi genetic cu fiecare dintre ei. Aşa cum fertilizarea in vitro ajută cuplurile cu probleme reproductive să aibă proprii lor copii, gameţii produşi in vitro i-ar ajuta pe cei din relaţiile poliamoroase.

Brigitte Garozzo, purtătoare de cuvânt pentru Acţiunea de Lobby pentru Poliamor (foto via)

În lucrare menţionaţi că modelul nostru standard de familie, cu doi parinţi, a apărut relativ recent. Este vorba de evoluţia familiei într-o cultură anume?
Nu ne-am gândit la o cultură anume, dar am cercetat extensiv toate dovezile arheologice şi antropologice care atestă existenţa unor societăţi poliandrice (cu mai mulţi soţi) şi poliginice (cu mai multe soţii), care au funcţionat secole de-a rândul. Ţin să clarific, nu am afirmat că societăţile astea erau perfecte sau că ar trebui să le imităm. Fiecare cultură are propriile avantaje şi probleme. Dar ele stau ca dovadă că familiile nonnucleare sunt un obicei străvechi. Mai mult, natura este plină de exemple în care familii de animale îşi pun la comun resursele ca să-şi creşte împreună puii.

Puteţi explica prin ce se deosebeşte reproducerea monoparentală de clonare?
În cazul clonării, se transferă nucleul unei celule somatice într-un ovul, al cărui nucleu a fost îndepartat. După ce începe dezvoltarea, celula e transferată în uter. Dacă are success, procesul creează o replică biologică a organismului. Spre deosebire de clonare, în cazul reproducerii monoparentale, avem doi gameţi cu informaţie genetică diferită, la fel ca în cazul fraţilor biologici, dar ambii gameţi provin de la acelaşi individ. Din aceşti gameţi se produce un embrion care ulterior ar putea fi implantat într-un uter. E o mare diferenţă între folosirea nucleului unei celule somatice şi folosirea gameţilor, pentru că în al doilea caz ar rezulta cineva care nu este replica exactă a sursei.

Care sunt beneficiile acestei descoperiri?
Ar permite oamenilor să aibă copii care le poarta genele, fără să recurgă la preluarea genelor altcuiva. Oricum, acest tip de reproducere ar creşte probabilitatea de a avea copii cu probleme de sănătate, chiar mai mult decât în cazul verilor primari care ar face un copil. Deci până la urmă este doar o situaţie ipotetică.

O colonie de celule liniare clonate in vitro (Photo via)

Criticii au etichetat acest studiu ca nebunie curată, pentru că ilustrează mentalitatea ştiinţei moderne, conform căreia „merge orice”. Ce părere aveţi despre asta?
Îmi amintesc că cineva ne-a făcut eticieni nebuni. I-aş întreba de ce ne fac nebuni. Poate ne consideră aşa pentru că am pornit o nouă dezbatere cu privire la tehnologiile reproductive şi libertatea reproductivă. Nu se ştie niciodată. Dar cred că nu au dreptate cu mentalitatea „merge orice”, Dimpotrivă, noi examinăm cu amănuntul implicaţiile etice ale acestor noi tehnologii, tocmai ca să arătăm că nu totul merge. Sunt abordări ştiinţifice problematice moral, dar pe hârtie noi am adus argumente ca să dovedim că obstacolele morale ale acestei practici nu sunt de neînvins.

Se pare că motivaţia reală a acestei lucrări este de fapt egalitatea şanselor. Credeţi că în viitor ştiinţa ar putea fi un catalizator pentru creşterea toleranţei?
Da, deşi ştiinţa singură nu poate creşte toleranţa. Anumite laturi ale ştiinţei şi tehnologiei, de exemplu social media, facilitează discuţiile publice şi academice despre toleranţă şi ce înseamnă să fii tolerant. E adevărat că anumite abordări scot în evidenţă anumite subiecte, în anumite momente. De exemplu, cred că această descoperire va atrage atenţia asupra poliamorului şi a relaţiilor între persoane de acelaşi sex.

Aţi spus că această formă de reproducere nu este mai artificială decât sunt ochelarii pentru vedere. Credeţi că este raţională tendinţa noastră de a favoriza lucrurile pe care le percepem ca şi naturale?
Cred că în general suntem înclinaţi să favorizăm ce e natural, dar această prejudecată se poate modifica dacă luăm în considerare beneficiile pe care le-ar aduce alte lucruri, „nonnaturale”. De multe ori avem tendinţa să favorizăm ce e natural, pentru că e deja cunoscut şi disponibil, dar asta nu înseamnă că ce e natural e întotdeauna mai bun.

Fertilizare in vitro (Foto via)

Guvernul Marii Britanii a fost unul dintre primele care a susţinut tehnica de înlocuire mitocondrială. Sunteţi de parere că Marea Britanie este mai deschisă ca alte state faţă de ştiinţa progresivă?
Nu aş folosi chiar aceste cuvinte. Dar pot spune că în Marea Britanie există o dezbatere publică mai informată despre ideile ştiiniţifice şi aplicarea lor. În plus, există mai ai multe locuri unde se face asta, ceea ce favorizează gândirea critică şi ajută atunci când guvernul are de legiferat noi abordari ştiinţifice considerate de unii problematice moral.

Cred că cel mai serios motiv de îngrijorare este eventualitatea copiilor facuţi la comandă. Cum aţi putea linişti oamenii legat de aspect?
Momentan, asta e o dezbatere majoră în etica aplicată. Cred că aceia care sunt împotriva aşa-numiţilor „copii la comandă” nu au adus până acum nici un argument concluziv. Şi mai cred că oamenii nu ar trebui să-şi facă griji că Marea Britanie va trece direct la fapte, de la înlocuirea mitocondrială la copii la comandă. Aşa cum am asistat la o dezbatere publică şi academică imensă despre înlocuirea mitocondrială, vom asista la încă una despre „copiii la comandă”, înainte să se întâmple ceva.

În sfârşit, în 2004, Papa Ioan Paul al II-lea spunea că practicile de genul fertilizării in vitro reprezintă „o tehnologie care încearcă să înlocuiască maternitatea şi paternitatea adevarate şi prin urmare ştirbeşte demnitatea părinţilor si copiilor deopotrivă”. Cum aţi descrie structura familiei lui Iisus?
Nu sunt sigur cum aş descrie structura familiei lui Isus. Dar ştiu că religia catolică şi alte grupuri conservatoare au o noţiune limitată a demnităţii, care depinde direct de viziunea religioasă asupra lumii şi vor să forţeze o noţiune a demnităţii susţinută de convingeri religioase în dezbateri seculare. Acelaşi lucru se întâmplă cu noţiunile de „maternitate şi paternitate adevarate” şi nu pot să spun decât că viziunea religioasa asupra lumii nu ar trebui să dicteze ce înseamnă maternitate şi paternitate în lumea laică.

Mulţumesc, Cesar.

Traducere: Teodora Negoiţă