FYI.

This story is over 5 years old.

Foto

Lumea pufoasă şi roz a Arvidei Byström fotografiată de Valerie Phillips

Un interviu cu două fotografe despre filme porno, reviste de femei, internet şi motive pentru care bărbaţii ar trebui să poarte roz.
04 Iulie 2012, 2:00pmUpdated on 04 Iulie 2012, 2:42pm

Fotografii de Valerie Phillips

Valerie Phillips și Arvida Byström sunt probabil cele mai mișto fete pe care le-am întâlnit. Amândouă sunt fotografe și amândouă au făcut niște serii de fotografii pentru VICE. Le iubim pentru că fotografiază fetele în moduri distractive și fără să fie autoritare cu ele.

În ciuda multelor similarități dintre ele, lucrările lor sunt foarte diferite. Valerie trăiește în Londra dar a crescut în Manhattan înainte de era internetului. Arvida trăiește mai ales pe internet, în casa ei de pe o insulă idilică de la periferia Stockholm-ului, dar se va muta în curând la Londra. Am simțit nevoia ciudată de a le face să se întâlnească una cu cealaltă. După câteva e-mailuri, Arvida era în avion spre Londra, cu o geantă plină de decorațiuni pentru sfârcuri, tricouri imprimate cu benzi desenate, brățări colorate și o tonă de stickere cu pisici, ca să fie pozată de Valerie într-o casă goală din estul Londrei.

Rezultatul a fost revista MEOWzine, care s-a lansat la The Photocopy Club și care se poate procura de aici. Iată un preview al revistei, alături de un interviu cu Valerie și Arvida despre filme porno, reviste de femei, internet și motive pentru care bărbații ar trebui să poarte roz.

VICE: Cum ați ajuns să lucrați împreună?

*Valerie Phillips: *După ce ne-ai făcut cunoștință, m-am uitat la lucrările Arvidei și mi-au plăcut la nebunie. Mai ales autoportretul ei intitulat Lick Fuck Luck. Cred că e cea mai mișto imagine pe care a făcut-o cineva vreodată și mi-e și ciudă că e probabil mai bună decât fotografiile pe care i le-am făcut eu pentru MEOWzine. Așa că i-am dat un mail Arvidei și am întrebat-o dacă vrea să vină la Londra s-o fotografiez.

*Arvida Byström: *Prima oară ne-am întâlnit pe Skype.

*Valerie: *I-am zis să-mi arate niște chestii pe care voia să le aducă s-o fotografiez cu ele. N-aș fi putut spera la o combinație mai bună de elemente – treninguri roz, abțibilduri, decorațiuni pentru sfârcuri. Nici nu-ți mai trebuie altceva în viață.

O poveste romantică clasică între o americancă și o suedeză. Cum v-ați apucat de fotografie?

*Valerie: *Am început să fac fotografii pentru că știam cum voiam să arate lucrurile și nimeni nu le prezenta în felul ăla. Sau cel puțin eu nu știam pe nimeni care să facă asta. Așa că am făcut-o eu. Sunt interesată de oameni la modul ușor obsesiv. De când eram mică, am văzut oameni despre care mi-am dorit să știu mai mult și asta n-ar fi fost posibil dacă n-aș fi avut un aparat foto.

Arvida, ești fotograf, propriul model pentru fotografiile tale și model pentru alți fotografi. Cum combini cele trei roluri?

*Arvida: *[râde] Nu știu. Am început să-mi fac autoportrete din cauză că mă temeam să scot aparatul la iveală și oamenii să-mi spună că nu e bine ce fac. Așa că am exersat făcându-mi fotografii mie. M-am folosit de autoportrete ca să scap de problemele pe care le aveam cu mâncarea. După care chestia asta s-a tot dezvoltat.

Îmi amintesc prima ta serie foto pentru VICE, intitulată după filmul Persona al lui Ingmar Bergman, o serie de autoportrete cu tine cu părul foarte scurt. Asta era la început de tot?

*Arvida: *Am început să fac fotografii pe când aveam 14 ani. Shootingul pentru VICE l-am făcut la vârsta de 16 ani. Cineva de la VICE îmi descoperise blogul și m-a rugat să fac niște fotografii.

Atunci ți s-au publicat fotografiile pentru prima dată?

*Arvida: *Da!

Câți ani ai acum?

*Arvida: *20.

Cum ți s-a părut episodul Shot by Kern în care ai apărut recent?

Arvida:A fost cum mă așteptam. Mi s-a părut foarte amuzant că opiniile ultimei fete erau situate la polul opus față de ale mele. Cum a zis ea: „Nu vreau să fie porno, pentru că pornografia e pornografie și arta e artă.” Eu am participat la shooting tocmai pentru că mi se pare interesantă granița dintre cele două – când se termină arta și când începe porn-ul? Și de ce sunt filmele porno mai stigmatizate decât fotografiile nud? Sau de ce sunt filmele porno considerate mai rele decât scenele de sex din filmele de la Hollywood? Cred că filmele de la Hollywood creează și mai multe norme decât pornografia, pretinzând că reflectă viața reală. Dar în filmele de la Hollywood sexul e mereu super boring, în poziția misionarului. Dacă oamenilor li se pare normal asta, atunci o să aibă niște vieți plictisitoare ca dracu’.

Valerie, ce ai descoperit despre lumea Arvidei când ai început s-o fotografiezi?

*Valerie: *Nu știu dacă am înțeles cum e să trăiești în lumea ei. Dar am simțit foarte bine cum e să petreci timp cu ea. A fost sincer și intens, mi-a plăcut la nebunie. Pur și simplu a intrat pe ușă și era Arvida și ne-am simțit bine și am făcut ceva mișto împreună.

A studiat vreuna dintre voi fotografia?

*Arvida: *Am făcut un liceu la secția de fotografie. Era o școală lejeră, pentru leneși, mi s-a potrivit perfect.

*Valerie: *Eu n-am studiat, pentru că nu cred că poți învăța să ajungi fotograf prin cursuri și tutoriale. Cred că are legătură cu ce ai în cap, cu experiențele tale, prieteniile, călătoriile, cărțile pe care le-ai citit, lucrurile minunate pe care le-ai văzut și cum vrei să arate fotografiile tale. Dacă voiam să mă fac psihoterapeut, atunci m-aș fi dus la facultate.

Cum de ați ajuns să fotografiați amândouă fete care fac tot felul de activități „de fete”?

*Arvida: *Se pare că eu mă întorc mereu la culoarea roz. Când eram mică, îmi plăceau prințesele Disney. Toată lumea mă considera minunată, dar eram cea mai cretină fetiță. Eu nu m-aș suporta dacă m-aș întâlni cu mine cea de atunci. Mi-aș spune: „Doamne, ce i-au făcut părinții fetiței ăsteia!?” Când aveam 13 ani, am avut iar o perioadă roz. Am avut părul roz cu negru și am purtat numai haine roz timp de trei luni. Acum iar am părul roz.

*Valerie: *Cred că ecistă o conexiune mai mare între cum arată fetele și ce au încap, ceea ce le face mai palpitante din punct de vedere vizual. La tipi n-am simțit asta atât de mult.

Sunt mai preocupați să nu se prostească și să nu pară blegi. Dar mie tocmai blegoșeniile și prostioarele îmi plac cel mai tare. Oamenii de genul ăsta mi se par magici și fascinanți.

Cred că bărbații nu sunt atât de jucăuși din cauză că se tem să nu-și știrbească masculinitatea.

*Valerie: *Ăsta e luxul de a fi femeie, faptul că poți să te porți și să te îmbraci ca un băiat, dar să rămâi la fel de feminină. Tipii n-au norocul ăsta. Eu am fost băiețoasă toată viața. Mi-au plăcut mereu mașinile, jucăriile spațiale și skateboard-ul și n-am purtat niciodată tocuri sau rochie. Nu mi-au plăcut chestiile de fete, deci cred că lucrările mele sunt destul de băiețoase. Dar, pentru că sunt femeie, există mereu în ele jucăușenie și feminitate.

*Arvida: *Eu tocmai am de gând să scriu o poveste numită Băieți Hetero. Pentru că imeiat ce un tip poartă ceva feminin, e categorisit drept gay.

*Valerie: *Mie mi se pare că băieților le stă foarte bine în roz.

*Arvida: *Sunt tone de lucruri pe care tipii nu le pot purta. Cum e oja de unghii. Pot s-o folosească doar dacă e de culoare neagră și sunt emo sau punk. Nu e corect. Eu ador oja1 Băieții nu se prea pot juca nici cu părul atât de mult.

Credeți că o să existe o mișcare de eliberare a bărbaților, așa cum a fost cea a femeilor din 1960?

*Valerie: *Băieții nu sunt tratați corect. Mereu îi zic prietenului meu: „Nu ți-e ciudă că nu-ți poți face codițe împletite și nu te poți da cu ojă?” Și-mi spune: „Nu, de ce-aș vrea să fac asta?” Pe mine m-ar super enerva asta dacă aș fi tip.

Cum vi se par revistele de femei?

*Valerie: *Ar fi foarte revigorant dacă revistele în general (de femei, de modă) n-ar mai încerca atât să curețe și să igienizeze fiecare imagine până la demență. Nu-mi place când lucrurile sunt reduse la un nivel tot mai jos de inteligență, ca să poate fi încadrate într-un tipar clasic care să poată fi acceptate de toată lumea. Nimeni nu trage vreun folos de pe urma asta. Nu-mi vine să cred ce căcaturi citesc oamenii la metrou. Chiar le pasă cine se epilează și cine nu? Asta e grija lor?

*Arvida: *Oamenii au păreri foarte rigide în privința epilatului. Lucrez la chestia asta de doi ani și n-ai idee câte reviste mi-au luat interviu despre faptul că nu mă epilez. Li se pare o nebunie!

*Valerie: *Dacă aș fi știut că e atât de simplu să câștigi atenție, mi-aș fi lăsat și eu să crească niște smocuri de păr.

Arvida: Eu n-am întâlnit până acum un băiat sau o fată care să nu vrea să se culce cu mine din cauză că nu mă epilez, așa că nu înțeleg de ce îi supără pe oameni atât de tare chestia asta. Care-i faza? Tot timpul sunt tipi care spun: „Îhh. Eu nu m-aș culca cu tipa aia.” Și le spun: „Nici nu ești obligat să te culci cu tipa aia, sunt atâtea fete în lume, nici n-o să ai timp să le fuți pe toate oricum.”

Valerie, tu ai crescut în mediul offline, pe vremea când internetul era considerat un curent trecător. Tu, Arvida, practic trăiești în mediul online. Cum credeți că a afectat internetul fotografia și cum interacționează oamenii cu lucrările voastre?

*Arvida: *Înainte de internet erai obligat să-ți publici cărțile sau să faci fotografii pentru reviste și expoziții ca să te remarce lumea. Acum trebuie doar să postezi chestii online și primești feedback instant. E un nou mod de lucru și toți oamenii care nu te suportă îți dau mailuri. Pe vremuri, primeai o recenzie proastă și atât.

Ce, vă trimit oamenii mailuri nasoale?

*Valerie: *Cred că e minunat că le provoci oamenilor reacții atât de puternice. Îmi place la nebunie când oamenii spun lucruri tâmpite despre fotografiile mele. Mă distrează.

Valerie, la tine a fost invers. Tu ți-ai publicat majoritatea lucrărilor și ai un site doar așa, ca să fii în rândul lumii.

Valerie:Îmi plac lucrurile fizice. Îmi plac cărțile și albumele mici, publicate independent și revistele de tip fanzine. Dar Tumblr-ul Arvidei mi se pare minunat și îmi dau seama că și un site poate fi foarte distractiv și interesant dacă îți pui amprenta pe el și îi dai o notă originală. Așa cum a făcut ea.

Arvida:Îmi place că toate lucrările mele, chiar și chestii foarte vechi, se găsesc online. Vreau ca lumea să-mi vadă defectele și să vadă că sunt în continuă schimbare. Asta e interesant. N-am fost dintotdeauna cum sunt acum și nu voi fi mereu așa. Trebuie să faci multe greșeli și prostii până ajungi să fii bun.

[Intră mama Arvidei și o salutăm toate.]

Ce crede mama ta despre fotografiile tale?

*Arvida: *Nu o deranjează că fac artă sau fotografii nud, dar când mi-am deschis blogul, la vârsta de 16 ani, i s-a părut iadul pe pământ. Chiuleam mult de la școală și ea avea impresia că e din cauza blogului. Dar apoi am fost publicată în VICE și am primit tot felul de joburi în fotografie, așa că și-a dat seama că nu era chiar așa de rău ce făceam.

*Valerie: *Cum i s-a părut seria de fotografii despre ciclu pe care ai făcut-o pentru VICE?

*Arvida: *Păi...am împrumutat chiar de la ea niște chiloți, pentru că aveam nevoie de unii albi. M-a pus să-i promit că n-o să-i pătez sau stric. Așa că, evident, am încercat să-i ascund multă vreme despre ce era shooting-ul. Dar nu s-a enervat prea tare când l-a văzut, ceea ce a fost o ușurare pentru mine.

*Valerie: *[râde] Haha, foarte tare!

Ce-o să mai faceți vara asta?

*Valerie: *Eu o să lucrez la diverse proiecte. Unul dintre ele va fi o serie de cărți despre fotografie, publicată de Pogo Books.

*Arvida: *Eu o să lucrez în schimbul de noapte și o să livrez ziare timp de două luni, ca să strâng bani pentru mutarea la Londra. Mi-ar plăcea să mai fac fotografii în timpul zilei, dar în mod clar n-o să am timp de petreceri.

Ca să vedeți mai multe lucrări de-ale lui Valerie, click aici. Iar dacă vreți să primiți o doză zilnică de imagini cu pisici, săruturi adolescentine, unicorni și superba domnișoară__Byström, intrați pe [tumblr-ul Arvidei_](http://arvidabystrom.tumblr.com/)._

Și, în cele din urmă, urmăriți-o și pe Milene pe Twitter, dacă aveți chef:__@Milenelarsson

Traducere: Oana Maria Zaharia

Publicitate