FYI.

This story is over 5 years old.

CARTEL

Povești SF care au anticipat cum o să ne supravegheze statul

Zece romane SF care au prezis modul în care suntem supravegheaţi în zilele noastre, în afară de 1984 al lui Orwell.
25 Septembrie 2013, 10:49am

Ca o poveste să fie excepțională, ea nu trebuie să se preocupe de prezicerea noilor descoperiri tehnologice, ci cu explorarea forțelor care dau naștere acestor tehnologii și efectele acestora asupra individului și a psihologiei de masă. Poveștile SF pot şi să deghizeze forţele conducerii, fie că e vorba de guvern sau corporații, în personaje sau grupuri ficţionale, pe care să le satirizeze și să le critice. Următoarele zece povești fac cel puțin unul dintre aceste două lucruri și multe altele pe lângă.

Pentru a lămuri lucrurile de la început: una dintre cărțile tale favorite care se ocupă, direct sau indirect, cu subiectul ăsta sigur lipseşte de pe această listă. Iar de romanul 1984 ştie toată lumea, aşa că nu l-am mai pus.

Fiecare carte prezintă, în felul ei unic, problema supravegherii. Unele tratează supravegherea directă, altele speculează pe baza unor sisteme interpersonale de strângere a informaţiilor sau tratează subiectul în feluri mai subtile. Altele prezintă supravegherea ca ceea ce este ea de fapt: una dintre multele fețe ale unui sistem de control universal, care merge dinspre vârful piramidei înspre bază.

Roger Zelazny, Lord of Light (Lordul Luminii)

Oamenii au călătorit prin spațiu de-a lungul mai multor generații, pe o navă numită Steaua Indiei, către o planetă îndepărtată asemănătoare Pământului. Echipați cu o tehnologie incredibil de avansată, ei s-au autodeclarat zeii din panteonul hindus. Anticipând interesul lui Willian Gipson pentru implanturi și alte tipuri de modificări, oamenii și-au alterat mințile și corpurile. Au ajuns şi să stăpânească transferul mental, abilitatea de a muta mintea unei persoane într-un nou corp cu ajutorul tehnologiei.

Dar există o problemă: elita formată din birocrați religioși scanează minți pentru karma individuală care va determina noua reîncarnare a unui suflet. Este o formă terifiantă de spraveghere existențială. În această lume, un fel de Buddha, Sam (un membru original al echipajului Steaua Indiei) aduce iluminarea și tehnologia maselor.

John Brunner, Shockwave Rider (Călărețul Undelor de Șoc)

John Brunner este probabil cel mai puțin cunoscut dintre autorii de aici. Dar este esenţial pentru lista noastră și inovator în mai multe feluri. De fapt, aproape că nu vreau să îl împărtășesc cu voi. Mai degrabă l-aș ține pentru mine și ceilalți fani ai lui. Brunner a făcut senzație pentru prima dată în 1968, când a câştigat Premiul Hugo pentru capodopera în ficțiune speculativă, Zanzibar (Stand On Zanzibar), un roman care explorează tehnologiile viitorului, terorismului, corporatismul, religiile radicale, suprapopularea, modificarea genetică și construirea statelor.

A urmat, în 1969, O Orbită Periculoasă (The Jagged Orbit), o ficțiune distopica tripantă despre tehnologie și tensiuni interrasiale, în partea de vest a Statelor Unite. Apoi, Brunner lansează romanul absolut fenomenal Oile Privesc în Sus (The Sheep Look Up), care uimește la fel de mult ca Zanzibar, dar menține totuși o temă mai strictă legată de devastările ecologice ale viitorului și consecintele radicale ale acestora. Cu Călărețul Undelor de Șoc ( 1975), Brunner își completează tetralogia distopică, proto-cyberpunk.

În Călărețul Undelor de Șoc îl avem ca personaj principal pe Nick Haflinger, care făcea parte dintr-un program guvernamental numit Tarnover, ce antrena copiii dotați, pentru a urmări interesele statului. Halfinger, care era un as al informaticii, evadează și devine un hacker cameleonic, care fură identităţi şi care e mereu urmărit de guvern. În urma evadării sale, el fură un act de identitate creat pentru indivizii care voiau să locuiască în afara acestei largi rețele de supraveghere a datelor și precum Julian Assange și Edward Snowden, Halfinger are de gând să expună secretele guvernului printr-un virus, care se înmulţeşte singur, numit „vierme" . Un serviciu proto-Tor numit Hearing Aid își face apariția în Călărețul Undelor de Șoc.

Alfred Bester, The Demolished Man (Omul Demolat)

Un alt romancier proto-cyberpunk sau mai bine zis, o santinelă a SF-ului New Wave, Alfred Bester este cunoscut pentru romanele sale Stele (The Stars),Destinația Mea (My Destination) și Omul Demolat (The Demolished Man). Acțiunea are loc în secolul al 24-lea, într-o lume în care telepații sau „ESP-erii" ocupă diferite roluri în societate.

În mod curios, ei sunt clasați în funcție de cât de puternici sunt. ESP-erii Clasa a treia pot auzi gândurile în timp real. Clasa a doua pot intra în profunzimea minţii și pot supraveghea gândurile de acolo, iar cei din clasa întâi, cei mai puternici de altfel, le pot face pe toate cele mai sus și cunosc gândurile, motivațiile și dorințele persoanei înainte ca ea să le aibă. Spune-i un fel de exploatare superumană.

În mod natural, ESP-erii 1 ocupă pozițiile cele mai înalte în societate, directorii marilor corporații, lideri guvernamentali sau medici. Bester nu a pornit cu ideea de a scrie o alegorie anti-supraveghere, dar oricum merită citită cartea la începutul unei ere noi a furtului de date pe Internet.

Yevgeny Zammyatin, We (Noi)

Noi a fost modelul speculativ pentru Aldous Huxley în Minunata Lume Nouă (Brave New World) și pentru George Orwell - 1984. Cartea este 100% ficțiune modernă speculativă, într-un fel sau altul. Yevgeny Zamyatin, un scriitor rus care locuiește în exil, departe de controlul Uniunii Sovietice, atinge genialitatea sublimă poetică în romanul Noi.

În paginile sale, Zamyatin spune povestea lui D-503, inginerul șef al navei spațiale Intergral și al vieții sale în Statul Unic. The Bureau of Gardians (poliția secretă Statului Unic) veghează asupra tuturor cetățenilor prin intermediul apartamentelor cu pereți din sticlă. Toată lumea poate fi văzută și toată lumea poate vedea.

Mecanismele de supraveghere a lui Zamyatin pot părea primitive sau chiar ilare în această eră tehnologizată, hyper-conectată a telefoanelor mobile, laptop-urilor și a calculatoarelor, pe care le folosim ca să ne conectăm la Internet. Dar creează această panoramă care este la fel de clară precum casele de geamuri ale Statului Unic.

William S. Burroughs, The Nova Trilogy (Trilogia Nova)

M-ar epuiza să prezint intriga sau intrigile secundare ale lui Willian S. Burroughs. În esență, o mare parte din opera lui este SF, chiar dacă s-a inspirat din romanele polițiste. Prin Trilogia NovaThe Soft Machine, The Ticket That Exploded și The Nova Express - Burroughs atinge un apogeu al incomprehensibilității. Cu Burroughs, la fel ca și cu Thomas Pynchon, cel mai bine este să te scufunzi în vorbele și ideile lor.

În Trilogia Nova, Burroughs (numit asesea părintele fondator al curentelor cyberpunk și cyberspace) a comunicat una dintre cele mai mari idei ale lui: The Reality Sudio – Studioul Realității. Deși nu este strict despre supraveghere, trilogia este despre sisteme de control – sisteme multiple. Scopul este să luptăm cu conducătorii din spatele acestora, cei care ne cunosc și gândurile şi progamează sistemele și să recucerim Studioul Realității

Grant Morrison, The Invisibles (Invizibilii)

Scriitorul Grant Morrison poate fi cel mai bine descris ca un William S. Burroughs sau Robert Anton al benzilor desenate. Lucrările sale tratează subiecte ca: ocultul, discordianismul, psihedelicul, paranoia și sisteme tripante tehnologice de control. Invizibilii urmărește un grup de anarhiști radicali (bine, „ teroriști") numiți Colegiul Invizibil (The Invisible College) în lupta lor împotriva conducătorilor Bisericii Spațiale (Outer Church), conducătorii extratereștrii ai unanităţii. Biserica spațială este supraveghetoarea globală a Pământului, orientată pe inginerie socială. Ea nu are nevoie de Internet pentru a urmări și pentru a schimba lumea după voia ei.

Marrison nu folosește Invizibilii pentru a înfrunta supravegherea directă. El nu are nevoie să facă asta. Biserica Spațială are un sistem de control mult mai puternic decât supravegherea pe Internet. Extratereștrii psionici te urmăresc.

Neal Stephenson , „Spew"

Scris în 1994 și publicat în Wired, romanul Spew al lui Neal Stephenson este un cyberpunk pur. Scris în formă epistolară, personajul principal Spark, un Profile Auditor (în fond un cercetător în marketing), comunică cu o femeie hacker, care e capabilă să navigheze Spew-ul după voia ei. Imaginați-vă Spew-ul ca fiind Internetul plus alte forme de date stocate într-un stream megalitic.

Spew (care prezintă și un sistem virtual de vizualizare a datelor din stream, numit Demosphere) are o portiță care permite corporaţiilor și statului să ne supravegheze. Stark este spița din această roată a supravegherii.

„Profile Auditor-ii pot face asta pentru că securitatea datelor din Spew este o glumă", scrie Stark. „ A fost făcută ca o glumă, în mod intenţionat, de către guvern, pentru ca ei, noi și oricine altcineva care deține un card Radio Shack și o diplomă în comerț să poată spiona pe oricine."

Seamănă cu lumea modernă în care trăim?

JG Ballard, Super – Cannes

Autorului britanic, JG Ballard, i-au plăcut mereu comunitățile izolate. Peisajul suprareal, psihogeorafic, mai târziu numit Ballardian, este prezent încă din formele sale de început în colenţia de povestiri Vermilion Sands, ca și în High-Rise.

Această arhitectură a spaţiului și a minții își atinge apogeul în Super – Cannes. Acțiunea romanului are loc în Eden- Olympia, un bussinespark high-tech, din apropierea Rivierei Franceze, un loc unde elitele capitalismului se pot dedica exclusiv muncii și excelenței, totul sub privirea atentă a camerelor de supraveghere și a firmelor private de securitate.

Un microcosmos al lumii în care trăim? Sigur. Mai puțin plebea gălăgioasă

Rober Sheckley , „Watchbird "

Dacă este o poveste care a anticipat ochiul atotvăzător al dronei, acesta este Watchbird, a lui Rober Sheckley. Povestea începe cu o întâlnire a celor șapte fabricanți „Watchbird". Ei tocmai au aflat că președintele Statelor Unite a segmentat țara în șapte regiuni, iar fiecare companie va primi monopolul asupra uneia dintre acestea. Fiecare orășel din aceaste zone va fi echipat cu o pasăre de veghe pentru a preveni crimele. Problema este că ele au capacitatea de a deveni pseudo-conștiente, ceea ce îi face pe unii dintre fabricanți să pună la îndoială întreagă operatiune.

Preștiința lui Shockley este șocantă. Statele Unite ale prezenului se aseamănă foarte mult cu lumea din „Watchbird", cu diversele companii ce creează drone, care doresc să își distribuie echipamentele în toate țările și orașele.

Stanislaw Lem, Memoirs Found in a Bathrum (Memoriile Găsite în Cadă)

Acesta nu este atât de mult un roman despre supraveghere, cât este o satiră a paranoiei pe care supravegehetorii statului o trăiesc. Acțiunea are loc într-un al treilea Pentagon, construit într-un munte. În acest loc nu se găsesc mase de oameni. Nu e nimeni pe care Fratele cel Mare să îl privească înafară de el însuși, birocrații din Pentagon. Mulți dintre oficialii din romanul lui Lem pot fi sau nu spioni, agenți dubli sau tripli.

Aceasta carte intră pe listă pentru că prezintă adevărul pur în legătură cu spionajul și supravegherea. Odată ce acest sistem devine un principiu operațional al unei societăți, supraveghetorii (și tot restul lumii) cad într-o lume a fricii, a absurdității și a paranoiei false, unde toată lumea este dușman și nimeni nu este în siguranță.

Traducere: Mihaela Budescu

Citește și:
Am vorbit cu o tanti care crede că centrul Pământului e gol și plin de extratereștri umanoizi
Deformare sublimă: Arta contorsionată a lui Francoise Gamma
OMNI