Şamanii ayahuasca te pot ucide-n concediu

Săptămâna trecută, Henry Miller, un student de 19 ani din Bristol, care a luat un an de pauză după liceu, a murit în Columbia, după ce a luat parte la o ceremonie şamanică. Ziarele au anunţat că a decedat după ce a băut un „drog" numit yage, care e, de fapt, o altă denumire pentru ayahuasca, o plantă care este gătită împreună cu o altă plantă numită chacruna şi folosită în ritualurile şamanice pentru proprietăţile ei aparent vindecătoare.

Mărturisirile legate de experienţa vindecării diferă între ele. Unii oameni îţi vor spune că a fost cea mai tare experienţă transcendentală a vieţii lor. Alţii, că a fost o şedinţă de vomitat prelungită şi destul de ciudată.

În fine, un element şi mai sinistru al turismului cu ayahuasca îl reprezintă numărul tot mai mare de tineri occidentali care fac excursii în America de Sud. După cum s-a scris şi în Vice anul trecut, „pseudo-şamanii libidinoşi" (ignoranţi care abia dacă au făcut nişte cursuri intensive în preparea de ayahuasca) începuseră să opereze în Peru, agăţau oamenii cu preţuri exorbitante şi doze periculoase pentru a scoate un ban rapid. Jurnalista Kelly Hearn de la Men's Journal a scris că din 2011 doi pelerini francezi şi un californian de 18 ani au murit din cauza consumului de ayahuasca, în timp ce o nemţoaică se pare că a fost bătută şi violată de doi bărbaţi care i-au livrat drogul.

Pentru a afla ceva mai multe, am vorbit cu Robert Tindall, un expert în ayahuasca şi autorul a două cărţi despre şamanism, The Jaguar That Roams the Mind şi The Shamanic Odyssey: Homer, Tolkien, and the Visionary Experience.

Robert Tindall

Vice: Salut, Robert! Mai întâi, ai auzit de adolescentul din Marea Britanie care a murit în Columbia? Nu se ştia că ayahuasca e atât de periculoasă, nu?
Robert: Am citit pe internet că tânârului i s-a dat, probabil, o mixtură ce conţinea toé, care face parte din familia datura. E un halucinogen foarte puternic.

Ai folosit vreodată toé în sedinţele tale cu ayahuasca?
Doamne fereşte! Nu mă ating de aşa ceva. Poţi să pleci şi să nu te mai întorci niciodată. Variantele europene ar fi mătrăguna, măsălariţa şi iarba corbului, toate aceste plante folosite în fierturile vrăjitoarelor. Sunt chestii foarte tari.

De ce cad turiştii victime ale acestor presupuşi şamani?
Se ştia că înainte îţi trebuiau aproape douăzeci de ani să devii şaman, iar acum există oameni care pretind că au reuşit asta în numai doi-trei ani. Nu există un control al calităţii, nu li se cunoaşte genealogia, aşa că occidentalii intră pe internet, găsesc „adăpost amazonian" şi nici nu le trece prin cap să cerceteze cine este şamanul, care îi sunt predecesorii, dacă are recomandări. Nici nu se gândesc la aşa ceva. Avem de-a face cu o mentalitate de tip Disneyland.

Este o pregătire a unui dezastru, pentru că din cauza acestor oameni naivi care oferă bani există o explozie de profitori, care ridică diverse centre, fac preparate a căror calitate variază, indivizi fără calificare. Vor continua să moară oameni cât timp va funcţiona asta.

Cum trebuie luată ayahuasca?
Noi facem interviuri amănunţite cu oamenii înainte de a-i duce în Pădurea Amazoniană, în taberele pentru ayahuasca. Le urmărim istoria medicală, suntem alături de ei şi colaborăm pentru însănătoşirea lor. Îi ducem acolo pentru a lucra împreună cu nişte vegetalista (şamani care folosesc plante pentru leacurile lor). Dacă ayahuasca va fi bună pentru ei în procesul de vindecare, o vor bea, dar dacă nu, nu vor bea. Îi monitorizăm la întoarcere, pentru că trebuie să facem asta.

Ce presupune ritualul propriu-zis?
Toţi stau în cerc. La început spun rugăciuni, fiecare bea, se întoarce la loc şi toţi încep să cânte şi la un moment dat vor începe să aibă viziuni. Dacă totul merge bine, şamanul va conduce şedinţa în aşa fel încât toţi să aibă parte de vindecare şi de viziuni în timpul ceremoniei. Apoi şamanul şi asistentul său îi vor scoate pe toţi afară şi toţi se duc la somn şi visează frumos.

Unii şamani cântă nişte cântece care pot să le bage unora chestii în cap, dacă mintea lor e lipsită de apărare sau dacă nu ştiu cum să se apere. Sunt incantaţii care nu vindecă. Sunt cântece vrăjitoreşti care nu te eliberează. Nu-ţi dai seama de asta decât după ce ai stat acolo un timp. Începi să discerni.

De câte ori ai băut tu ayahuasca?
De câte ori? Atât de multe, încât le-am pierdut şirul. O consider un adaptogen, te ajută să te adaptezi la permanentele schimbări ale evoluţiei. Te ţine cu picioarele pe pământ. Am crescut pe străzile din California şi am avut probleme serioase cu dependenţa şi multă furie în relaţia cu familia, iar ayahuasca m-a ajutat enorm de mult să trec peste asta. Sunt alt om de zece ani, de când o folosesc ca adjuvant.

Ai crescut pe străzi?
Da. Maică-mea a trebuit să mă lase într-un orfelinat când aveam nouă ani. Existenţa mea burgheză s-a năruit şi m-am pomenit printre infractori. Pe la 15 ani beam atât de mult încât m-am trezit în puşcărie şi nu-mi aminteam cum am ajuns acolo. Am încercat să mă sinucid cu alcool. Nu aveam familie. Nu aveam nicio raţiune de a trăi. Dar am avut o experienţă binecuvântată cu ciuperci halucinogene, aici, în California, care mi-a stopat dependenţa de alcool destul de uşor când aveam 16 ani şi mi-a salvat viaţa.

Eram la o petrecere şi toţi prietenii mei zăceau pe podea şi se tripau cu Jimmy Hendrix. Eu stăteam în uşă cu o sticlă de băutură în mână. Deodată am avut un flash cu mine şi m-am trezit că le spun tuturor: „Ăsta sunt eu, tipul pe care l-am zărit." Am văzut în acel moment că voi muri în mocirlă şi că eram perfect mulţumit cu asta. Apoi, aproximativ două săptămâni mai târziu, mi-am dat seama că pierdusem nevoia de a mă îmbăta zdravăn. Elementul suicidal dispăruse.

Un şaman care pregăteşte ayahuasca (foto mulţumită lui Robert Tindall)

Descrie prima experienţă pe care ai avut-o cu ayahuasca!
Am descoperit ayahuasca pe când aveam vreo treizeci de ani, cred, şi în acel moment aveam mulţi ani de practică în budismul zen. Curentul psihedelic m-a îndreptat spre budism. Am intrat într-un templu zen pe la nouăsprezece ani şi m-am pregătit acolo în calitate de călugăr cu cea mai mare devoţiune. Eram pregătit. Făcusem ani de meditaţie. Trecusem şi printr-o terapie autentică a tăcerii, iar sufletul meu era în acel punct în care putea să comunice cu înţelepciunea plantei.

Prima dată am fost într-un locşor în munţi, aici, în California. Un şaman peruvian a venit aici. Tipul era nebun de legat, dar am avut noroc în acea zi. N-aş mai bea niciodată cu omul ăsta, mi-am zis. Era dus.

Cum te-ai simţit când ayahuasca şi-a făcut efectul?
Cred că ceea ce experimentează oamenii în general e impresia că visează cu ochii deschişi, iar ceea ce se întâmplă e că treci peste un prag de unde începi să ai vise neobişnuite, să auzi chestii, să vezi paternuri geometrice. Poţi să auzi un cântec care te prinde. Doar că nu ştii de unde vin toate astea. Apoi te trezeşti într-o adâncă stare vizionară în care te simţi ca atunci când nu ştii ce vei visa înainte de culcare, exact aşa e şi cu ayahuasca.

Poţi să stabileşti planul ceremoniei, poţi să creezi condiţiile în care va avea loc vindecarea. Sunt multe lucruri pe care le poţi controla, dar când intri în zona vizionară e mereu misterios şi minunat. În acea noapte am avut experienţa transformării într-un jaguar. Eu, chiar şi acum, pot fi într-o ceremonie şi deodată să mă transform, să stau acolo, iar craniul meu să fie al unei feline, să-mi simt ochii de pisică, iar mintea să-mi fie de pisică.

Te-ai transformat într-o felină? E destul de neobişnuit. Este o experienţă normală?
Să te transformi în animale, plante sau alte fiinţe este o experienţă destul de comună cu ayahuasca. Atunci ego-ul meu avea nevoie să fie străbătut de un flux de energie şi, dumnezeule!, acel jaguar asta a făcut. Şerpii boa şi jaguarii sunt preferaţi de ayahuasca. Unii oameni pot chiar să devină jaguari, să intre în junglă şi să vadă ce-i pe acolo. Unii pot chiar să facă cercetări, merg prin junglă şi descoperă lucruri despre care nu ştiau.

Deci, care sunt beneficiile dacă bei ayahuasca, în afară de faptul că te transformi într-un jaguar?
Sunt câteva motive pentru care acest medicament e mult mai bun decât cele folosite de medicina occidentală tehnologizată şi am putea să acceptăm beneficiile dintr-o bună relaţie cu această plantă. Dar atâta timp cât o considerăm următorul drog super tare de experimentat, mergem în aceeaşi direcţie ca şi cu LSD-ul, care este, de asemenea, un mijloc terapeutic uimitor, aşa că ceea ce se întâmplă e profund îngrijorător şi nu mă mir deloc de moartea acestui tânăr.

E o plantă minunată, dar în acest moment am căzut în capcana de a o considera un drog.

Ok. Mersi, Robert!

Traducere: Diana Marinescu

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Vezi și:
Adevărul despre marijuana este o minciună
Nu mai fumați aiurea din bong
Ayahuasca te face să plângă, să vomiți și să te simți minunat