FYI.

This story is over 5 years old.

18+

Moonstruck, 1989

E greu să ți-o tragi cu o curvă într-o parcare când pe fundal se aude un film de dragoste cu Cher și Nicolas Cage.

Scot Sothern e un fotograf din Los Angeles și e un mare fan al prostituatelor. În ultimele două decenii, Scot a fotografiat/s-a culcat cu o grămadă de prostituate din Los Angeles. Fotografiile lui au fost expuse în galerii de artă din Canada, America și Europa. Imaginile lui Scot trezesc privitorului o reacție viscerală și ridică atâtea întrebări, încât am hotărât să-i dăm lui Scot o rubrică regulată în care să ne spună povestea din spatele fotografiilor. Ideea e simplă: Luăm o imagine din arhiva lui Scot și-l rugăm să ne povestească exact ce s-a întâmplat atunci când a făcut-o. Bine ați venit la rubrica „Păsări de noapte”.

Publicitate

Pe Hollywood Boulevard văd o femeie într-o stație de autobuz și nu pot să-mi dau seama dacă e curvă sau nu. Arată ca o fată înfumurată din Vest care nu te lasă să pui mâna pe ea, dar când privirile ni se întâlnesc, eu văd sex și ea vede bani. Calc frâna și parchez pe colț. Vine relaxată spre mașină, deschide portiera și urcă.

„Iau 40 de dolari pe oră. Și dacă e mai puțin de o oră, tot 40 de dolari face.”

„Îmi convine patruzeci. Ai un loc unde putem merge? Pune-ți centura.”

„Știu un loc. Poți să mă fuți dacă vrei, îmi place mai mult decât s-o sug și sunt bună la pat. Dar îți pui prezervativ, n-o bag în gură sau în fofo fără prezervativ.”

„Sigur,” îi zic. Și mie îmi place să mă protejez și am prezervative în rucsac. „Zi-mi și mie încotro mergem. Eu sunt Scot, pe tine cum te cheamă?”

„Marilyn, Marilyn, Marilyn, poți să-mi spui Marilyn. Sunt spiritul lui Marilyn Monroe.”

„Pe bune? Eu sunt spiritul lui Robert Mitchum. Conduc în direcția bună?”

„Da, oprește în parcarea aia.”

Parchez între două clădiri înalte din cărămidă roșie. Fiecare dintre ele are ghivece cu plante la intrare. Opresc motorul. „Când ai zis că știi un loc, la asta te refereai? Eu nu mă gândeam deloc la o parcare când te-am întrebat.”

Înainte să-mi poată răspunde, o voce de femeie din apropiere spune: „Ce-ai zis? Nu mă bâzâi, mă uit la televizor.” Parcasem lângă o fereastră deschisă. Printre pânze de păianjen și niște perdele din dantelă, văd ecranul pâlpâitor al televizorului.

Publicitate

Lui Marilyn nu pare să-i pese. „N-am alt loc. Dar e ok aici, putem s-o facem. Ce-are?”

O voce de bărbat: „N-am zis nimic. Cine bâzâie pe cine? Nu știu despre ce vorbești.”

Marilyn trage scaunul, se lasă pe spate, își ridică fusta minusculă și-mi spune că e gata să mă primească în ea.

„Sunt oameni aici”, îi spun în șoaptă. „Poate ar trebui să căutăm un loc mai bun.”

„Nu, e foarte bine”, îmi spune. „Dacă tot suntem aici, hai s-o facem. Dar dă-mi întâi banii.”

Tipul din casă răcnește dintr-o altă cameră. „Despre ce dracu' vorbești? Cu ce-am mai greșit acum?”

„Taci din gură, te rog”, îi răspunde femeia. „N-am zis nimic, tu ești ăla care vorbește.”

Îi dau lui Marilyn cei patruzeci de dolari, îmi dau jos pantalonii, îmi pun un prezervativ și mă urc peste ea. Îl pot distinge pe Nicolas Cage la televizor, poartă maieu și e ciufulit. Vorbește cu Cher.

Construiesc un ritm și Marilyn îl ține împreună cu mine. Vreau s-o sărut, dar întoarce capul.

Îi aud pe Nicolas Cage și pe Cher vorbind despre dragoste. El o întreabă: „De ce te căsătorești cu Johnny? E un idiot.”

Lumina se aprinde în dormitor și tipul dinăuntru strigă spre cealaltă cameră: „Cum de te uiți la un film? Ziceai că n-avem bani să închiriem filme.” Îl văd prin perdea, poartă un halat de casă ponosit.

„Am zis că n-avem bani pentru filmul ăla porno de căcat pe care voiai tu să-l închiriezi.”

Afară e întuneric și nu ne poate vedea decât dacă scoate capul pe fereastră și se apleacă. Marilyn se agită ca o nebună și am senzația că s-ar putea să-i placă. Oftează și chițăie tot mai tare. În ciuda obstacolelor din jur, simt că sunt foarte aproape să termin.

Publicitate

Cearta conjugală continuă. „De când hotărăști tu cum ne cheltuim banii?”

„De când ți-ai dat demisia. Mă lași, te rog, în pace? Încerc să mă uit la film.”

Marilyn geme tot mai tare, ah ah ahhhh ahhhhhh. Mă întreb dacă ar trebui să-i pun mâna la gură și observ că zâmbește de parcă tocmai a câștigat un concurs de frumusețe.

Cher spune: „Stai puțin. Stai puțin. Ce faci?”

„Nu e vina mea că nu mai lucrez. Nu știu ce crezi tu că ar trebui să fac.”

„Te duc la culcare”, spune Nicolas Cage cu un accent italian.

Îmi dau drumul luuuung în prezervativ și cred că ăsta e punctul culminant al săptămânii.

Cher spune: „Ok, ok, nici nu-mi pasă. Du-mă la culcare.”

Femeia care se uită la film spune: „De ce nu te duci altundeva ca să te smiorcăi până adormi?”

Marilyn se zguduie deodată și scoate un geamăt prelung de plăcere.

Îmi închei rapid pantalonii și arunc prezervativul folosit pe pervazul ferestrei apartamentului. Bag cheia și pornesc motorul. Claxonez scurt și-mi aprind o țigară. Tipul din casă scoate capul pe geam și se uită la mine.

Ridic pumnul în semn de solidaritate și-i spun: „Nu-ți pierde speranța.”

Traducere: Oana Maria Zaharia

Anterior: O fotografie pe bancheta din spate