FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

Berlinezii duc un război împotriva gentrificării hipstereşti

În Berlin, oamenii au motive serioase să nu suporte hipsterii.
08 Aprilie 2013, 11:16am

Au trecut 23 de ani de când s-a dărâmat Zidul Berlinului și astăzi, buldozerele s-au întors. Dar de data asta nu mai aplaudă nimeni. Când s-a dus vestea că un investitor plănuiește să construiască un complex de apartamente chiar peste secțiunea conservată a zidului (cunoscută sub numele de Galeria Părții de Est), 6 000 de oameni au venit să blocheze echipele de demolare, dovedind că ironia o duce încă bine mersi în orașul care, acum 23 de ani, făcea campanie pentru demolarea zidului.

Timp de o vreme, reacția publicului a părut să funcționeze. Protestele au continuat, s-au semnat petiții, s-a vorbit în public cu indignare și David Hasselhoff chiar s-a căsătoritcu zidul în semn de protest, ceea ce, în mod surprinzător, nu e cel mai ciudat lucru pe care l-a făcut în cariera lui, așa că oamenii nu i-au luat pasiunea prea în serios.

Investitorul respectiv, Maik Hinkel, a fost surprins de reacția oamenilor și i-a asigurat pe berlinezi că va colabora cu primarul orașului pentru găsirea unei soluții de compromis. Dar miercurea trecută, pe furiș, Hinkel și-a încălcat promisiunea și a distrus opt metri de istorie pentru totdeauna. Cea mai nasoală parte e că Hasselhoff nici n-a apucat să meargă cu zidul în luna de miere. :(

Poliția păzește Galeria Părții de Est. Fotografie de Ash Clark

S-au mai dărâmat și alte porțiuni din zid înainte, dar niciuna nu a stârnit o reacție atât de puternică. Majoritatea protestatarilor cu care am stat de vorbă nu erau atât de preocupați de zid, cât de apartamentele care o să-l înlocuiască, pentru că zilele astea, tot Berlinul vorbește despre „gentrificare”.

Protestatari lângă zid. Pe pancartă scrie „Berlinul nu e de vânzare.” Fotografie de Nina Hüpen-Bestendonk__.

Nu e niciun secret că Berlinul e în plină transformare. În diminețile de duminică, bubuitul depărtat al sistemului de sunet din Berghain e acoperit de pălăvrăgeala nazală a studenților americani care beau cafe latte în „cafenele drăgălașe autentice.”

Iar expresia “Silicon Allee” (Aleea Berlineză chiar e o stradă din Berlin) apare tot mai des în discuții, pe lângă „Rondul de Silicon” și „Pădurea de Silicon”. Prețurile caselor au crescut cu peste 32 la sută față de 2007 și, deși Wall Street Journal numește orașul „un vas cu talent topit” și orice absolvent de la arte cu care ieși la o bere îți spune că e „locul în care trebuie să fii”, nu toată lumea e atât de entuziastă.

Poster pro-hipsteri făcut de grupul Hipster Antifa Neukölln__. Pe rândul de sus scrie: „Gentrifică-ți cartierul – mai multe baruri – mai mult wifi – mai multe piețe organice.”

Discursul anti-hipsteri a devenit atât de popular zilele astea, încât a stârnit contra-reacții de la grupurile pro-hipsteri care luptă împotriva prejudecăților (să fie noul hipster cel anti-anti-hipsteri?). Hipsterii sunt considerați vinovați pentru că sunt ceea ce academicienii numesc gentrificatori din clasa de mijloc – genul de oameni cu aer artistic care se adună în locurile cu chirii ieftine și fac zona să pară cool pentru revistele care cred că instalațiile video în squaturi murdare sunt cool, ceea ce crește chiria și aruncă în stradă comunitatea care trăiește acolo de ani de zile (în acest caz, comunitatea e predominant turcă).

Aceeași poveste se întâmplă din Dalston până în Neukölln, cu exact aceleași elemente ale problemei: kebaburile și muzica dance sunt fața gentrificării europene din secolul 21.

Un semn cu „Nu e de vânzare” în fața squatului Køpi 137.

Spre deosebire de Londra, totuși, acesta e un oraș care îți prețuiește drepturile chiriașilor și refuză să cedeze fără luptă. Majoritatea oamenilor privesc gentrificarea ca pe o forță de neoprit, dar Berlinul s-ar putea să fie primul oraș care chiar are o șansă să schimbe în mod eficient această preconcepție.

La două săptămâni după prima demolare a zidului, 500 de oameni s-au adunat să protesteze împotriva evacuării unei familii care nu-și mai putea permite să plătească chiria în continuă creștere. Au incendiat 15 mașini și au rănit zece polițiști. Proteste similare au avut loc aproape în fiecare săptămână în ultimele două luni, iar cel de marțea trecută a fost deosebit de violent. E greu de zis de ce au izbucnit proteste și mai intense la ani de zile după creșterea chiriei, dar se pare că reacțiile devin tot mai violente.

Squatul Køpi 137 stă în picioare, în ciuda încercărilor poliției de a-i evacua locuitorii.

În prima linie a frontului de dezbatere sunt squatterii. O vreme, toată lumea a crezut că sunt pierduți, dar într-un oraș în care până și bătrânii squatează azilele de bătrâni ca să nu fie închise, pare imposibil ca această pătură socială să dispară vreodată.

Cuvry Brache e un „spațiu liber” care și-a câștigat dreptul să existe în ciuda încercărilor primăriei de a dezvolta zona. Oamenii campează aici cu cortul și organizează festivaluri toată vara.

Existența squatterilor e cumva paradoxală. Cei care locuiesc în Køpi și în Cuvry Brache știu că gentrificarea le amenință existența, dar mai știu și că existența lor încurajează gentrificarea. Cu cât sunt mai radicale squaturile care există în Kreuzberg, cu atât atrag mai mulți studenți la arte din clasa de mijloc și investitorii care îi urmăresc, inevitabil, pe aceștia.

Soluția pe care au găsit-o squatterii la acest cerc vicios al gentrificării stârnite de hipsteria a fost să se înconjoare cu graffiti prin care transmit mesaje de genul: „Fără turiști, fără hipsteri, fără corporatiști, fără poze”. Dacă te văd că îndrepți aparatul foto spre ei, pun câinii pe tine. De fapt, singura dată când am reușit să fac fotografii a fost când squaterii au fost obligați să stea în casă pentru că zăpada era de jumătate de metru.

Un cort de la Cuvry Brache.

Și cei care nu squattează protestează împotriva gentrificării. Am fost la o demonstrație organizat de rezidenții unei clădiri subsidiare din Kottbusser Tor, o zonă din centrul Kreuzbergului. Chiar dacă au primit case din partea statului și se presupune că au nevoie de ajutor social, chiriile devin tot mai mari și la ei.

„În fiecare an, primim o scrisoare de la proprietar prin care acesta ne mărește chiria cu 13 la sută pe fiecare metru pătrat,” mi-a spus Matthias Clausen, unul dintre organizatorii protestului. „E ca o numărătoare finală înainte să fim obligați să plecăm. Așa simțim eu și vecinii mei gentrificarea.”

Rezidenții din Kottbusser Tor protestează împotriva creșterii chiriilor. Pe semn scrie: „Vecinii noștri nu pleacă nicăieri! Inclusiv cer care primesc ajutoe social.”

Matthias a continuat: „Protestăm din cauza chiriei mari pe care nu ne-o mai putem permite. Locuim în locuințe sociale, deci chiria noastră e scăzută, dar tot e prea scumpă pentru cartierul nostru, care e unul dintre cele mai sărace din Berlin.”

L-am întrebat dacă vor fi evacuați mulți dintre vecinii lui. „Da,” a răspuns. „Cinci sau șase scrisori de evacuare sunt trimise zilnic în Berlin. Dar am reușit să prevenim multe dintre ele.”

“Noul Berlin depinde foarte mult de fundațiile vechilor berlinezi. Studenții și artiștii vin aici pentru chiriile ieftine și avangarda culturală e distrusă din cauză că prețurile cresc după sosirea lor. Mulți dintre prietenii mei se simt prost că locuiesc aici și, practic, cauzează probleme, dar nu e doar un proces automat al pieței libere. Există indivizi care investesc, care cresc chiriile și sunt diverse metode prin care se poată evita asta. Sunt oameni care iau decizii, iar noi putem influența procesul luării de decizii.”

Mai multe proteste î__mpotriva cre__șterii chiriei. Pe semn scrie: „Opriți excluderea rasistă! Nu doar pe piața de imobiliare!”

Și Matthias are dreptate. Cam jumătate din populația cu drept de vot a Germaniei stă în chirie și, cum urmează alegeri electorale în septembrie, politicienii vor fi obligați să dea atenție acestei chestiuni. Districtul Pankow impune deja o interdicție asupra modernizărilor de lux, iar Peer Steinbruck, candidatul pentru postul de consilier din partea social-democraților, a propus reînvierea programului de case ieftine pentru cei cu venituri mici, program care a fost abandonat în anii '60.

Poate că distrugerea Galeriei din Partea de Est a sunat ca un clopot de înmormântare pentru vechiul Berlin, situația nu e chiar așa de îngrozitoare. Cel mai important lucru e că mulți oameni au demonstrat împotriva lui și că tot mai multe proteste au loc în fiecare lună. Problema a ajuns în punctul culminant, așa că ar trebui să fim toți cu ochii pe Berlin, pentru că s-ar putea să ne ofere prima soluție reală la problema gentrificării, care distruge moștenirile culturale din lumea întreagă.

Fotografii de Alex Young.

Urmăriți-l pe Matt pe Twitter: @Matt_A_Shea

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citeşte şi:

Cică iar e timpul pentru nişte glume cu hipsteri

Frate, ce-i cu cizmele astea?

Berlin e un paradis