Japonezii au o lege anti-viol veche de-un secol, iar acum vor s-o schimbe

În fiecare an, japonezii se adună pentru a sărbători Hinamatsuri (sau Ziua Fetelor), un festival tradițional dedicat tinerelor. Familiile din toată țara își decorează casele cu păpuși și se roagă pentru sănătatea și fericirea fiicelor.

Dar ziua de 3 martie de anul acesta are și o altă semnificație pentru Japonia. După mult timp, politicienii o să discute amendamentele propuse în privința legislației violului și agresiunii sexuale, prima schimbare semnificativă de când a fost scris codul legislativ în 1907. Prima oară când a fost creată legea asta în Japonia, femeile nici măcar nu aveau dreptul să voteze.

Midori Matsushima, fostul ministru al Justiției, a promis legi mai aspre pentru crimele sexuale, atunci când a fost votată în 2014, iar succesorul ei, Yoko Kamikawa, a preluat ștafeta și a înaintat chestiunea în legislatura națională a Japoniei.

Activiștii și supraviețuitorii atacurilor sexuale așteaptă aceste potențiale schimbări de multă vreme.

„Legea curentă a fost concepută pentru a proteja mai mult onoarea familiei decât victimele individuale", a explicat Keiko Oota, o avocată care lucrează cu victime ale violului și violenței domestice, în cadrul unei comisii deschise despre violența sexuală și legile aplicate. Aproximativ 50 de persoane au participat la evenimentul de pe 26 februarie, de la 3331 Arts Chiyoda, un centru de arte din Akihabara, o zonă din Tokyo populară pentru magazinele electronice.

Discuția a fost doar un fragment din seria de evenimente pop-up organizate de Tomorrow Girls Troop, un colectiv de tip guerilla compus din fete cu înclinații artistice și de activism, care s-a aliat cu militanții de la Rape Survivors Group pentru a organiza o librărie temporară despre feminism.

De asemenea, în cadrul comisiei a mai vorbit și Maki Mizui, o actriță și regizor care acum un deceniu a trecut printr-o răpire și agresiune sexuală traumatică. Mizui mergea singură spre casa ei din Tokyo, atunci când a fost răpită și atacată. Doar o adolescentă pe vremea aia, ea a auzit pașii cuiva din spate, chiar înainte să fie amenințată cu un cuțit: „Taci din gură, nu vrei să mori, nu?". Ea a fost împinsă într-un boschet, după care legată la mâini, picioare, plus la ochi și la gură.

Apoi, atacatorul a târât-o la mașină și a răpit-o. Mizui a trebuit să îndure o noapte întreagă cu agresorul ei. „El a vorbit cu mine toată noaptea și m-a atins. Cred că asta înseamnă un atac sexual, dar în Japonia nu este considerat așa, iar oamenii chiar îmi spun că se bucură că am scăpat nevătămată", a spus Mizui pentru Broadly, înainte de conferință. „Credeam că o să mă omoare."

A doua zi dimineață, atacatorul ei i-a dat drumul. Ea a fugit acasă, apoi a sunat la Urgențe. „Am presupus că în punctul în care îi voi suna, ei se vor îngriji pentru mine de toate aspectele", a spus Mizui. În schimb, i s-a spus să raporteze crima la secția locală de poliție, dar pentru că locuia la granița dintre două jurisdicții, ea a fost plimbată dintr-o parte în altă până când a renunțat. Trei luni mai târziu, a depus o plângere, dar poliția nu s-a ocupat niciodată de cazul ei.

Experiența atacului și ideea că atacatorul ei era încă în libertate i-a indus lui Mizui o tulburare post-traumatică și atacuri de panică. „Eu chiar îmi doream să fie arestat", spune ea. „Am fost consumată de acțiunile lor și de ce mi s-a întâmplat."

Trei ani mai târziu, atacatorul ei a fost arestat, după ce a mai răpit și agresat încă trei fete. Mizui, care acum are vreo 20 de ani, a spus pentru Broadly că d-abia recent a realizat cât de eronat este sistemul. În 2014, ea a scris și regizat un film bazat pe experiența ei, intitulat Ra („Răpită", în japoneză). Mizui a spus că mesajul filmului a fost să transmită femeilor că violul și agresiunea sexuală nu este vina lor. „Chiar vreau să schimb sistemul, de asta am decis să fac un film pe tema asta."

Anul trecut, Tomorrow Girls Troop s-a aliat cu alte trei organizații pentru femei, pentru a milita conștientizarea agresiunii sexuale și să preseze guvernul să schimbe legile existente despre viol. După ce a semnat petiția online a campaniei Change.org, care cere țării să îmbunătățească tratamentul pentru supraviețuitorii violului și agresiunii sexuale, Mizui a contactat gruparea Tomorrow Girls Troop, ca să se implice în campania lor.

Există multe filme japoneze despre răpiri, explică Mizui, inclusiv una în care victima se îndrăgostește la final de răpitor, iar altul în care victima e ucisă și un membru al familiei câștigă retribuția.

„Urăsc ambele genuri de filme", a spus Mizui și a subliniat că acestea perpetuează o narativă toxică despre violență. Un purtător de cuvânt de la Tomorrow Girls Troop a spus că Mizui este prima regizoare japoneză care și-a bazat scenariul pe propria experiență de agresiune sexuală. „Persoanele care au supraviețuit unor experiențe similare au relaționat cu filmul. Există multe feluri în care poți atinge subiectul ăsta, dar prefer abordarea asta pentru că ajunge la un public mai larg și la oamenii care s-ar putea să nu știe despre asta."

Keiko Oota a vorbit publicului de la 3331 Arts Chiyoda despre trei probleme principale ale legislației actuale despre violența sexuală. În primul rând, definiția violului este limitată la penetrare vaginală, ceea ce înseamnă că sexul oral, anal sau penetrarea cu obiecte străine sunt considerate agresiuni indecente, cu o pedeapsă de șase luni. Sentința minimă pentru viol este de trei ani (de dragul comparației, sentința pentru furt este de cinci ani).

În al doilea rând, legislația actuală definește violul ca o crimă ce are loc între un bărbat și o femeie, ceea ce implică că victimele masculine și femeile violate de alte femei nu intră sub protecția legii.

Al treilea aspect controversat al legii violului este despre interpretarea consimțământului: este stipulat că o dovadă vizibilă (vătămare și răni fizice) a opunerii trebuie prezentată poliției, pentru a valida crima ca viol. Agresiunea non-fizică, amenințările verbale sau atacurile care nu lasă urme fizice, nu sunt considerate dovezi valide.

Asta înseamnă că rolul de constrângere și manipulare al abuzului sexual, în special dacă implică adolescenți și fete tinere, este trecut cu vederea în totalitate. Oota dă un exemplu de un caz în care o fată de 18 ani a fost violată de antrenorul de golf, după ce acesta i-a spus că sexul o călește psihic și sportiv. Situația se complică și mai mult din cauza vârstei de consimțământ din Japonia: deși prefecturile locale pot implementa propriile reguli, vârsta minimă setată în Codul Penal al țării este de 13 ani, cea mai mică limită din țările dezvoltate.

„Poliția face eforturi pentru a promova diverse feluri în care femeile se pot apăra și proteja, dar mesajul ascuns e că violul se mai întâmplă și la fel ca o calamitate naturală, trebuie să ne confruntăm cu asta. Asta pornește de la rădăcinile legii și a Curții de Justiție. În primul rând, trebuie să schimbăm atitudinea asta despre agresiunile sexuale și să nu acceptăm doar ca pe un lucru care se mai întâmplă" spune Oota.

Abordarea legală a Japoniei față de viol este unică în sensul în care supraviețuitorii trebuie să depună o plângere formală ca să inițieze procesul de urmărire penală. Asta impune responsabilitatea justiției victimei, în loc de a acuzatului, ceea ce e complicat, pentru că majoritatea cunosc personal atacatorul. Din 30 de cazuri de viol la care a lucrat, Oota spune că doar un singur atacator a fost străin victimei.

Însă, în sfârșit, o schimbare e posibilă. Un membru de la Tomorrow Girls Troop a spus pentru Broadly că un sondaj online care a intervievat studenții de la trei universități majore din Tokyo, este dovada că ideile despre consimțământ s-au schimbat. Sondajul, organizat de asociația feministă Chabujo Group, a prezentat oamenilor șase scenarii diferite, dintre care doar unul era definit din punct de vedere legal ca viol. Studenții au fost rugați să puncteze cazurile considerate ca acte sexuale fără consimțământ. Rezultatele au prezentat faptul că o majoritate copleșitoare de 98% a considerat violențe sexuale toate situațiile descrise.

Opinia publică trebuie să se reflecte și în lege, a spus Oota în conferință. Discrepanțele dintre realitatea violului și parametrii legali trebuie adresate, iar amendamentele propuse de Kamikawa vor revizui definiția violului, pentru a include și penetrarea orală și anală, dar va crește și sentința de la trei, la cinci ani.

„Legea trebuie să se schimbe", a spus Mizui. „Deseori victima este învinuită pentru ce s-a întâmplat și e greu să vorbești deschis despre ce ai pățit, când ești mai mult tratată ca o dovadă, în loc să fii ascultată. Există atât de multe feluri în care violul nu poate fi perceput prin ochii legii. Legea ar trebui să protejeze individul, nu onoarea familiei."

După conferință, publicul a fost invitat să participe la un manifest inspirat de arta anti-viol a artistei din California, Suzanne Lacey. Grupul s-a plimbat prin curtea centrului de artă, cu măști pe față concepute de Tomorrow Girls Troop, ca un simbol al solidarității. Spectacolul a fost difuzat de NHK, postul de televiziune publică din Japonia.

„Faptul că se discută despre schimbare e o ușurare, deși e cam târziu", a spus Oota în cadrul conferinței. Congresul ar trebui să anunțe decizia luată până la sfârșitul lui iunie, iar activiștii speră să instige și alte schimbări, cum ar fi modificarea definiției de consimțământ.

Oota a subliniat că oamenii trebuie să se unească pentru a spune presune pe politicienii japonezi să asigure că schimbările legilor sunt duse la bun sfârșit. Ea a adăugat că „asta ar putea fi singura noastră șansă."

Traducere: Diana Pintilie