Muzică

Am vorbit cu Matteo Islandezu, bucureșteanul care mixează manelele cu muzica trap

Un tip care a studiat muzică la Londra transformă manelele românești într-un produs cultural cu iz internațional.

de Marius Ghenț
20 Ianuarie 2017, 12:55pm

Fotografii de Mircea Topoleanu

Parcă toată lumea vorbește despre trap zilele astea. Într-un ton negativ, evident. Dacă e să ne luăm după comentariile haterilor din online sau offline, trap-ul are multe în comun cu un alt stil muzical controversat. Mai exact, a ajuns să fie comparat cu manelele. Nu sună la fel, dar mesajul cam tot pe acolo e.

Românul ar vrea ca fiecare artist să cânte despre bogăția sufletească a lui Kierkegaard, nu despre opulența unor oameni care-și dau banii pe buci. Pe bune, dacă Pruteanu ar mai fi în viață probabil ar începe o campanie anti-trap. În plus, ambele stiluri de muzică se bucură de un succes destul de mare. Artiștii de trap, chiar și de la noi, fac lejer peste un milion de vizualizări pe YouTube când bagă cel mai nou sistem.

În timp ce fanii și criticii trap-ului se înjură de mamă pe internet, un producător din Berceni a decis să facă petreceri în care mixează manelele cu trap-ul. Cu Matteo Islandezu am făcut cunoștință anul trecut, când a lansat un EP excelent de manele electronice. A început să producă din 2014, când era student la o academie de muzică din Londra, unde le punea manele colegilor din toate țările. Ei au răspuns pozitiv la ce au auzit: „Stăteau și trei chitariști în sufragerie și băgau „Chef de chef" la instrumente".

După ce s-a întors în România a început să colaboreze cu oamenii de la Future Nuggets, și din septembrie a decis să pună trap combinat cu manele și prin cluburile mai underground din București. E clar, tipul e punk. Așa enervezi pe toți haterii dintr-o bucată. Am fost la câteva party-uri care m-au spart. Mi-am dat seama că Migos se potrivește de minune cu Florin Minune. Cine ar fi crezut?

Fotografii de Mircea Topoleanu

În contextul în care piesele de trap au ajuns noile manele, am decis să mă întâlnesc cu el și să-mi spună de ce s-a decis să facă party-uri cu cele mai controversate stiluri de muzică din România:

VICE: De ce te cheamă Matteo Islandezu? Care-i originea poreclei?
Matteo Islandezu: Acum trei-patru ani, eram cu tovarășii mei în Londra, frecam menta, ascultam niște manele și mi-a venit o idee genială de a face o melodie. Habar nu aveam să produc. Și a ieșit „Vrăjeală". Amicii mei mi-au zis că ar trebui să mă cheme Matteo Islandezu. Mi-a plăcut ideea, așa că a rămas. Vine de la ideea că islandezii sunt foarte stranii. Au niște obiceiuri ciudate, cred că dansează goi prin piață sau ceva de genul. Nu știu sigur dacă am dreptate când zic asta. Oricum, mi se potrivește.

Cum ai descrie stilul tău muzical?
Electro-manele cu influențe rock. Dacă auzi mix-urile și piesele mele o să vezi că sunt foarte distorsionate. Asta vine din rock. Am lucrat mult la o grămadă de idei și de piese, până am ajuns la un calup. Nefiind nimic copiat, nu prea știu nici eu de unde vine sunetul ăsta. Mi-au plăcut mult piesele oamenilor de la Future Nuggets. Mai mult pe partea de drum machine. Piesele mele sunt pe acolo, dar e o diferență. Ale mele sunt mai distorsionate. Tot timpul aud că: „Mamă, te-ai dus la Londra și te-ai întors ca să faci manele". Dar mi-a plăcut și chiar m-am gândit mult la proiect. Am vrut ca toate piesele să sune bine. Nu a fost o plesneală.

73, numărul troleului din Berceni

Ascultai manele când erai mic?
Când eram mic eram anti-manele. Eram un rocker. Am avut și niște certuri cu prietenii din cauza asta. Prin liceu am început să ascult mai mult că mi se păreau mie că-s mai de caterincă. Cred că m-am deschis și spre alte genuri de muzică. Nu-mi plăcea nici atitudinea colegilor mei, care erau super anti-manele. Nu mai vorbesc cu ei în prezent.

Cu trap-ul când te-ai întâlnit prima oară?
Am tot ascultat fără să vreau, de pe la alții. Dar nu prea îmi plăcea. Mi s-a părut că sună cam aiurea. Multe erau trap-EDM, care și acum mi se pare super aiurea. Când a apărut „Hotline Bling" am început să fac niște research să văd care-i treaba. Și mi-am dat seama că îmi place foarte mult sunetul. E cea mai fresh chestie din ultima vreme. E un fenomen.

Citește și Mixul ăsta, de la cel mai tânăr producător român, îți arată cum sună manelele din viitor

Care-i legătura dintre trap și manele?
Originile sunt asemănătoare. Dar nu le poți compara pentru că trap-ul e mult mai evoluat ca manelele. E un alt animal. Manelele au început foarte bine prin anii '90, dar era o problemă de sound. Nu era producția superbă. De acolo s-a ajuns să apară pe bandă rulantă prin 2003-2004. A crescut calitatea sunetului, dar a scăzut calitatea pieselor. În schimb americanii sunt mult mai consecvenți la treaba asta.

Și crezi că se va schimba treaba asta în manele? Crezi că vor evolua?
Ideea e că sunt doar câteva persoane care dețin chestia asta. Și care-s importante în industria manelelor. Nu ce facem noi, cu manele alternative, asta e altceva. Și persoanele alea cam dictează ce se întâmplă. O persoană ca Dan Bursuc făcea piese foarte bune acum zece ani. În prezent nu am mai auzit o piesă din tabăra lui care să-mi placă.

Sincer nici nu am căutat multe manele din ultimul an. Dar am făcut asta dintr-un motiv. Pentru că mi s-a părut că s-a cam pierdut ceva pe lângă. Mi se pare că se pune mult accent pe sunet și prea puțin pe mesaj. Se ajunge într-un cerc vicios de clișee. Asta pot să spun și despre muzica pop românească.

Matteo și autorul articolului

De ce te-ai decis să combini trap-ul cu manelele?
Mi se pare că se potrivesc. Într-un fel mesajul e același. La manele îmi place că au o naivitate. În general muzica românească e mai naivă, cel puțin în comparație cu aia americană. Și mi se pare că s-au completat între ele. E ciudat un pic să-l auzi pe Copilul de Aur cum cântă cu Laura Vass – „Cine e inima mea" și apoi să bagi Lil Uzi Vert cu ceva piesă în care zice că are prea mulți bani sau ceva. E și un experiment într-un fel. E un work in progress.

E mai greu să mixezi trap cu manelele decât house cu techno, care sunt două stiluri cam pe același tempo. E altă vrăjeală. Nu merge de fiecare dată, clar, dar cu cât exersezi mai des cu atât îți iese mai bine. În general pun mai mult trap decât manele. Pentru că vreau să văd cum reacționează lumea. Nu există genul ăsta de petreceri prin București.

De ce crezi că sunt atât de controversate aceste două genuri de muzică?
Unele persoane zic că mesajul e nepotrivit. Că te îndeamnă la incultură, dar adevărul e că asta e cultura pe care o avem acum, ce să-i facem?

Citește și Dacă ești mândru că ești român, atunci ar trebui să recunoști că manelele sunt esența țării

Nu am auzit nicio piesă de trap din România în set-urile tale. Ce părere ai despre trap-ul românesc?
Nu am auzit nimic care să-mi placă. Mi-aș dori să aud. Mi se pare că încearcă să copieze prea mult ce fac ceilalți. Simți asta ca ascultător. Știi că încearcă prea mult și că liniile melodice sunt copiate de la X și Y. Și eu am stat ceva să mă tot gândesc cum ar trebui să sune trap-ul românesc. Mi se pare că oamenii care fac asta nu se gândesc să scoată ceva original. Orice muzician copiază, drepturile de autor sunt mărginite la șapte note pe aceeași formulă ritmică și melodică. Nu poți să pui copyright pe beat-uri sau armonii pentru că nu-s așa de multe.

Oamenii care compară trapul românesc cu manelele o fac pentru că vor să spună că nu au valoare. Că e un nivel jos de calitate. Nu-s de acord cu asta. Plus că eu nu aud o influență a manelelor în trap-ul de la noi. Depinde și ce înțelegi prin manele. Unii cred că și o linie melodică de la un instrument oriental e manea.

Crezi că maneliștii vor ajunge să colaboreze cu trapperi de la noi?
Asta mi se pare ciudat la noi. Mă uit în alte țări, gen Bulgaria, unde toată scena a fost încorporată în industria muzicală. La noi nu. Sunt două tabere separate. Și muzica alternativă la fel. Dar e o problemă serioasă. Dacă Vali Vijelie filmează un videoclip la Conservator apar tot felul de comentarii pe net despre asta.

Dacă Șatra BENZ ar filma un videoclip la Conservator probabil ar avea aceeași reacție.
Ar trebui să colaboreze artiștii de trap cu maneliștii. Pentru că, dacă nu, o să rămânem plafonați. Oamenii ar trebui să fie mai light-hearted în România, dar îți dai seama că-s niște probleme grave. M-am întors în țară de doi ani și la început nu simțeam chestiile astea, dar acum le văd peste tot. Mă uit la oameni și văd că nu se simt deloc bine. Ceva nu e OK. Asta afectează și industria divertismentului. Pentru că e o comoditate, nu o necesitate.

Ai scos un EP de electro-manele. Urmează și un material de trap?
Momentan lucrez cu Ion la albumul Cosimei, care nu o să fie de manele. O să fie mai RnB. Dar aș vrea să fac ceva de genul. Deja am piesa „Rup hainele de pe mine" care e pe filmul ăla. S-a petrecut fuziunea. Aș vrea să o duc mai departe. Vreau să sune mai murdar. Și mai distorsionat. Problema e la versuri. Cu alea mă chinui. Vine unul bun o dată pe lună. Oricum, dacă ar fi să-l scot, nu o să fie despre lucruri serioase. S-au făcut prea multe chestii serioase în rap.

Tagged:
trap
Cultură
Mircea Topoleanu
manele
hateri
Matteo Islandezu
fani
electro manele