Acum zece ani, într-un sătuc german aflat la granița cu Polonia, anatomistul Gunther von Hagens a transformat o fabrică abandonată într-un spațiu pentru conservarea specimenelor umane după moarte.Plastinarium e ca un muzeu, populat cu 16 500 de cadavre care au fost readuse la viață cu ajutorul plastinării, o tehnică inventată de von Hagens în 1977 la Universitatea Heidelberg. Rurik von Hagens, fiul lui Gunther, se ocupă în prezent de facilitatea de trei mii de metri pătrați din Guben, Germania, de când tatăl lui a fost diagnosticat cu Parkinson.
Într-o cameră sterilă, cadavrele lipsite de viață sunt injectate cu silicon și alți polimeri poliuretani pentru prevenirea procesului natural de putrezire. Cadavrele fără piele sunt folosite în universitățile de medicină de pe tot globul și îi ajută pe anatomiști să înțeleagă cum afectează bolile corpul uman. Plastinarea și colorizarea fiecărui corp durează 1500 de ore.
Cadavrele așteaptă să fie plastinate. Imagine: Michelle Tantussi/Getty
De când von Hagens a inventat plastinarea, imperiul von Hagens a crescut și cuprinde expoziția Body Worlds, care a atras peste patruzeci de milioane de vizitatori din toată lumea. Experiența viscerală îi face pe mulți să-și doneze corpurile în scopuri științifice după ce au intrat în muzeul mumificat.Printre donatorii de corpuri se numără și o mamă însărcinată și fetusul ei, ceea ce a ridicat mai multe îngrijorări de natură etică. Totuși, von Hagens susține că procesul de plastinare a revoluționat știința și a dezvăluit complexitățile trupului uman. „A devenit acceptată în societate, bătălia culturală e aproape încheiată, dar fascinația e aceeași", a declarat el pentru Motherboard.
Vizitatorii din Germania pot vedea cum patruzeci de oameni de știință disecă, îmbălsămează și plastinează corpurile, scoțând la iveală țesuturile și labirintul de vase de sânge.
O cercetătoare plastinează organe umane în Guben. Imagine: Michelle Tantussi/Getty
Rurik a crescut lângă tatăl lui vizionar și excentric și a disecat corpuri de-a lungul vieții. „Tata stoca specimenele în garaje și asta făceam în vacanțe. Așa îmi câștigam banii de buzunar", a zis el.A zis că Plastinarium e un mod de a îndeplini dorința tatălui său de a democratiza anatomia, de a face corpul uman accesibil oricui suportă să-l vadă. Între timp, miile de donatori de corpuri știu că oasele și carnea lor vor avea o viață după moarte.„Vor să facă ceva util cu trupurile lor după moarte, în loc să le lase să fie mâncate de viermi."Urmărește VICE pe Facebook.Traducere: Oana Maria Zaharia
