Corporatiștii români care fumează și la minus zece grade ar supraviețui și Iernii Atomice

A trecut aproape un an de la intrarea în vigoare a faimoasei legi care a exilat fumătorii la intrările în cârciumi și care, în practică, a reorganizat cu totul felul în care decurge o ieșire la bere cu prietenii tăi, împărțind-o în reprize delimitate de pauze regulate de țigară care înjumătățesc numărul de oameni de la masă și mută conversația la intrarea în bar, spre dezamăgirea celor rămăși înăuntru.  
 
Însă, pe timpul zilei, la munca din corporație, lucrurile n-au stat niciodată prea diferit. În clădirile de birouri, dacă aveai noroc, primeai un balcon unde să-ți umpli plămânii cu fum. Treaba asta e cam tulbure azi, odată cu legea. Așa că, fiindcă n-ai noroc ca fumător (din varii motive), normele de siguranță ale clădirii te obligă să cobori șapte etaje cu liftul și să traversezi toată curtea clădirii, prin ploaie, ninsoare sau vânt, că să poți să îți aprinzi liniștit o țigară. Iar în ultimele zile, de când cu temperaturile astea care ți-au răsturnat complet stilul de viață, ieșitul la țigară a devenit chiar mai inconfortabil decât în mod normal.

Cu toate astea, fumătorii rezistă stoic. Se înarmează cu pufoaice și fesuri și înfruntă natura dezlănțuită, pentru că, trebuie să recunoști (fumător sau nu) că pauza aia de cinci minute de țigară e al dracului de importantă, când împarți biroul cu câteva zeci de colegi și șefi enervanți. Afară, la țigară, ești tu cu tine și pipa ta, și restul lumii se poate duce dracului. Mai puțin când te nimerești afară, la fumat, fix în același timp cu toți colegii tăi de care te-ai săturat. Atunci, chiar te întrebi de ce nu te lași odată, să fi rămas liniștit la căldură, cu muzica din căștile tale și un an, doi în plus la viață.

Dar uite că fumatul ăsta te trece prin tot felul de stări: