Autopsiile virtuale ajută doctorii să descopere cazurile de abuz asupra copiilor

La TV, autopsiile pot arăta destul de înfricoșător, dar în viața reală, sunt folosite tot mai des tehnicile de radiologie pentru a conduce investigații post-mortem mult mai curate.

Procedurile mai puțin invazive sunt utile mai ales în situații sensibile. Și puține situații sunt mai sensibile decât cazurile de abuz asupra copiilor. Rezultatele incorecte ale unei autopsii pot distruge vieți: fie pe ale părinților îndurerați, fiepe ale doctorilor. Deci e esențial să fie interpretate cât mai prudent. Informațiile criminalistice trebuie examinate alături de cele medicale, sociale și psihologice.

Pe plan global, autopsiile sunt tot mai puțin frecvente, atât la adulți, cât și la copii. În Statele Unite, de exemplu, li s-ar fi făcut autopsie la jumătate dintre persoanele care au murit în spitale acum cincizeci de ani. Rata e de cinci procente în prezent.

Un motiv ar fi că instrumentele de scanare pentru tomografia computerizată (TC) și scanarea magnetică (RMN) sunt folosite pentru diagnosticarea pacienților care sunt în viață. Deci există mai multă încredere când vine vorba de cauzele decesului, chiar dacă, la adulți, aceste presupuneri sunt greșite în o treime din cazuri. Iar când vine vorba de decesele copiilor, autopsiile oferă informații noi în jumătate dintre cazuri (conform unui studiu din 2010).

Aceleași tehnologii sunt folosite tot mai mult în cazul autopsiilor, de la raze X la tomografii.

În cazul copiilor nu se aplică aceleași proceduri post-mortem ca în cazul adulților. Cauzele decesului sunt foarte diferite la copii (și la copiii de vârste diferite) și anatomia lor e diferită de cea a adulților. E nevoie de experți în tehnologie pediatrică post-mortem pentru a recunoaște semnele de traumă pe diferite tipuri de oase și țesuturi în diverse etape de dezvoltare – și există foarte puțini astfel de experți.

Există niște diferențe critice între scanarea copiilor și a adulților cu răni suspecte, cât timp aceștia sunt în viață. Una evidentă ar fi că, „de multe ori, copiii nu-ți pot spune ce li s-a întâmplat", a explicat Sabah Servaes, radiolog pediatru la Spitalul pentru Copii din Philadelphia. „Iar asta se întâmplă mai ales în situațiile în care o persoană adultă autoritară a fost responsabilă pentru violența respectivă."

În plus, adulții au mai mari șanse să sufere fracturi în diverse etape ale vindecării, ceea ce nu se întâmplă des la copiii mici. Owen Arthurs, radiolod pediatru, a zis: „Copiilor care nu pot încă merge nu li se îmtâmplă des traume accidentale. De aceea, în Marea Britanie, fiecare bebeluș decedat cu vârsta sub un an e scanat cu raze X."

În cazul copiilor decedați, cei care au fost răniți intenționat – despre care Arthurs accentuează că sunt o minoritate, poate doar cinci procente dintre cazuri – „de multe ori nu au semne vizibile de abuz." Tehnologia avansată ne poate ajuta să descoperim semne mai puțin evidente, precum sângerările intracraniene, răni ale ficatului sau fracturi în zone comune printre copiii abuzați.

Specialiștii au început deja să raporteze cazuri în care tehnicile digitale au descoperit lucruri care n-ar fi ieșit la iveală într-o autopsie tradițională. Un exemplu tragic a fost descoperirea de gaz în cavitatea toracică centrală a unei fetițe de trei ani, ceea ce dovedește că aceasta era vie la momentul spânzurării.

Un avantaj al acestor tehnici e că, spre deosebire de corpuri, imaginile nu se descompun. Un altul e că tomografia poate fi utilizată fără scoaterea corpului din sicriu – ceea ce ușurează experiența.

Pentru a obține progrese în domeniu, „trebuie să îmbunătățim tehnicile de scanare ca să le adaptăm mai mult pentru situațiile post-mortem", a zis Arthurs. O astfel de tehnică e RMN-ul cu difuzie pe greutate, care se aplică de puțin timp post-mortem și care măsoară nivelul apei din țesuturi. Acesta se schimbă după moarte și i-ar putea ajuta pe radiologi să stabilească momentul morții.

Forțele de Scanare Post Mortem ale Societății Europene de Radiologie Pediatrică a publicat vara trecută o declarație. Iar Comitetul de Scanare Pediatrică din cadrul Societății Internaționale de Radiologie Criminalistică lucrează la un nou comunicat pentru 2017 cu privire la tomografiile post-mortem în cazul copiilor posibil abuzați. Scopul e de a standardiza procedurile din diferite spitale, ca doctorii să poată face schimb de experiențe.

Servaes a zic că protocoalele standardizate pentru scanările post-mortem ar putea reduce zonele gri în cazurile tragice – cele în care nimeni nu vrea să facă vreo greșeală.

Dar e greu de ajuns la standardizare când țările au mecanisme de sponsorizare atât de diferite pentru investigațiile post-mortem. Marea Britanie e lider în domeniul scanării pediatrice post-mortem. Un motiv pentru asta e structura sponsorizării publice, în cadrul căreia taxa pentru autopsie perinatală poate include orice formă de scanare, a zis Arthurs.

În multe țări nu există un fond centralizat pentru autopsii. Nici măcar companiile private de asigurări nu acoperă asta. „Decizia de a obține scanări post-mortem și modul de plată pentru ele sunt stabilite de examinatorii medicali locali", a zis Vincent Palusci de la Academia Americană a Pediatrilor. „Multe au înțelegeri cu spitalele, dar nu e o lege universal valabilă."

În fiecare an, în America sunt abuzați între unul și două procente dintre copii – iar acestea sunt doar cazurile confirmate. Conform unui articol scris de Servaes în 2016, douăzeci de procente dintre fracturile cauzate de abuz asupra copiilor sunt atribuite incorect altor cauze." Și, în mod șocant, abuzul fizic e cel mai comun printre copii cu vârste sub doi ani.

E greu să combatem abuzul asupra copiilor dacă nici măcar nu-l putem identifica. Utilizarea arsenalului complet de instrumente – juridice, sociale, psihologice și tehnologice – ne-ar putea oferi o imagine mai clară asupra cazurilor de abuz, care sunt mai răspândite decât ne imaginăm.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia