Care-s diferențele principale dintre protestul anticorupție și cel pro-PSD din București
Fotografia din deschidere de Adi Bulboacă
Chestii

Care-s diferențele principale dintre protestul anticorupție și cel pro-PSD din București

Dacă ai fost doar în Piața Victoriei sau doar la mitingul de la Cotroceni, e bine să citești asta.
9.2.17

Am făcut parte din ambele tabere ale celor care au protestat zilele astea-n București. La Cotroceni, m-am dat drept pesedist și-am strigat lozinci anti-Iohannis, cot la cot cu oamenii de acolo, în timp ce la Victoriei am scandat împotriva corupției. Am fost acest jurnalist infiltrat, instigator și/sau soroșist controlat psihotronic. Spune-mi cum vrei. Ideea e, însă, alta. După experiența asta de protestatar de ambele părți, am adunat mai multe observații pe care le pun cap la cap într-o scurtă analiză sociologică, fără pretenția de a face vreo cercetare exhaustivă.

Publicitate

Vreau să-ți povestesc, pe scurt, care sunt diferențele cele mai țipătoare între cele două grupuri de protestatari, ce scandează oamenii la manifestațiile astea, despre ce discută, atunci când iau pauză de la vuvuzele, lozinic și fluiere, și cum a fost primită presa în ambele grupuri.

Citește și: Dacă ieși cu copilul la protestele din România, riști să te reclame unii la Protecția Copilului

Bătrânii noștri sunt mai inteligenți decât ai lor

Cam trei mii de oameni s-au adunat la Cotroceni, cel mai mult, asta în a doua zi de manifestație, dintr-un total de patru. Peste 80% din ei sunt pensionari. Amuzant e că sunt două chestii care se bat cap în cap vizazi de inițierea protestului. Liviu Pleșoianu, deputat al PSD-ului spunea în data de patru februarie, în direct la Antena 3, că PARTIDUL a luat hotărârea să scoată oamenii în stradă. La o zi distanță, un alt Liviu, dar Dragnea, dezmințea că s-ar întâmpla așa ceva asta într-o postare de pe Facebook.

Nici nu știi pe cine să mai crezi. Cert e că, dacă la Cotroceni nu s-a strâns milionul ăla despre care spunea Codrin Ștefănescu că e-n stare să-l mobilizeze, la polul opus, în jur de cinci sute de mii de persoane din toată țara au ieșit în stradă. Nu-i nevoie de nu știu ce calcule matematice ambigue și nici nu e necesar acum să vedem cât de mult din Bogdan Chirieac încape într-un metru pătrat.

Bătrânii noștri sunt mai inteligenți decât ai lor. Fotografie de Ioana Epure

Poți să vezi cu ochiul liber diferența numerică de la cele două proteste. În Piața Victoriei au ieșit tot felul de oameni, studenți, adulți, corporatiști, hipsteri, însă și foarte mulți pensionari. Nu o dau în compasiune lacrimogenă, dar cei mai mulți bătrâni au ieșit - de fapt -  la Victoriei, nu la Cotroceni. Poate şi pentru că ura pentru actuala clasă politică care a jucat în picioare nervii românilor de aproape 28 de ani, şcolită de domnul preşedinte Ion Iliescu, trimis în judecată pentru crime împotriva umanităţii, creşte.

Scandările de la Victoriei vs Cotroceni

Oamenii care strigă împotriva binomului. Fotografii de Adi Bulboacă

Ca formă, cele două grupuri au avut scandări asemănătoare, dar diferite contextual. De exemplu, dacă la guvern se striga: „DNA, să vină să vă ia!", Cotroceniul contracara cu „DNA, fără cucuvea!". Dialogul scandărilor se traduce cam așa:

„PSD, ciuma roșie!" vs „Luptăm, luptăm, guvernul-l apărăm!"
„Dragnea, așteptăm și cartea ta!" vs „Iohannis, nu mai sta, du-te în Germania!"
„Ieșiți din casă, dacă vă pasă!" vs „Bucureșteni, veniți la Cotroceni!"
„Demisia!" vs „Jos criminalul!"
„Hoții!" vs „Trădător de țară!" sau „Vânzătorul de copii!"
„De la Casa Albă direct la Poarta Albă" vs „Ieși afară, javră ordinară!"
„La închisoare, nu la guvernare!" - „Sorin, nu uita, noi suntem de partea ta!"

Dincolo de sentimentul ăsta grav care planează peste România, e indicat să te amuzi puțin cu antagonismele astea.

Cum a fost tratată presa de către protestatari

Profesioniștii de la România TV. Fotografie de Mircea Topoleanu

Evident, România TV și Antena 3 și-au trimis reporterii pe teren la protest. Doi dintre ei, Corina Drăgotescu și Cătălin Grădinaru au transmis chiar live din interiorul mulțimii de la Universitate. Delir!

Nu mai contează că încercau să sfideze și să întărâte spiritele pentru vreo știre senzațională. La fel, nici măcar faptul că aberau cu lejeritate cum că-s atacați de așa-zișii iohanniști violenți de acolo. Adevărul e c-au fost huiduiți și înjurați de mulțimea sătulă până-n gât de minciunile și manipularea continuă provocată de slugile infractorilor dovediţi, ca Ghiţă şi Voiculescu, însă niciodată loviți sau bruscați. Cu toate astea, câteva dintre vocile stângiste ale Facebook-ului au numit-o martiră pe Drăgoteasca pentru curajul ei de a coborî în mijlocul unei haite de lupi turbați.

Fotografie cu copii la proteste. Fotografie de Ioana Epure

În partea cealaltă a Bucureștiului, în cartierul ăla minunat în care ai vrea să-ți petreci toată astenia de primăvară, lucrurile s-au petrecut ceva mai diferit. Presa nu a fost binevenită. Bătrânii - și nu mă refer aici la bunicii simpatici și înțelepți cu povești în care te pierzi cu orele, ci la ăia care se uită urât pe tine doar pentru că ești tânăr - erau mai violenți decât îți imaginezi. Sigur, în orice bătaie, ai fi ieșit câștigător, dar nu despre asta vorbesc. Ci despre ura pe care am resimțit-o cât am stat în mijlocul lor, despre venin și răutate (cumpărată sau nu). Am simțit în tonul și-n mimica lor că le este dușman orice ființă care nu crede că Antena 3 și RTV sunt deținătoarele Adevărului Suprem.

Citeşte şi: Pancartele penibile ale protestatarilor de la Cotroceni sunt cel mai frumos lucru pe care o să-l vezi azi pe internet

Și ca să nu zici că exagerez, urmărește imaginile astea în care o jurnalistă care făcea un live pentru Brrlog și chiar un coleg de la VICE își primesc pumni și bastoane, steaguri în cap și multe vorbe care te vor face să tragi singur concluziile despre cine sunt oamenii aduși (în curând se va dovedi asta) să protesteze împotriva lui Iohannis.

Violență și fără violență

Momentul care a stricat protestul. Fotografie de Răzvan Băltărețu

Cu excepţia jurnaliştilor agresaţi, protestul celor trei mii de oameni a fost unul liniştit din punctul ăsta de vedere. Nimeni nu s-a bătut cu nimeni, și oricum jandarmii ar fi intervenit imediat. Nu cred că un pensionar ar fi avut forța fizică de a se impune în niciun fel de altercație.

Pe de altă parte, şi protestul de la Guvern se anunţa a fi unul asemănător, însă a sfârşit prin reţinerea de către jandarmi a mai multor huligani violenţi care au început să arunce cu fumigene şi sticle înspre ei. Nu s-a concretizat încă dacă ei au fost infiltraţi sau nu. Cert este că, dintre cei reținuți, doar trei erau cu adevărat ultrași.

Citeşte şi: Tot ce nu s-a văzut la cel mai mare protest din istoria României

Cu toate astea, nu cred că ar fi fost infiltrați. Asta pentru că, după vreo opt ani petrecuți pe stadioane, perioadă în care am practicat fotbalul, știu sigur că violenţa face parte din comportamentul extremist al ultraşilor. La fel de dubios e că SRI-ul a transmis informaţii către MAI, dar ministrul, Carmen Dan spune doar că ea a primit nişte sms-uri şi i s-a părut că ele nu au „informaţii inedite". Of, viaţa mea, mă-nţeapă inima.

Fără pancarte (nu pancarde!) viața la protest ar fi tristă

Fotografie de Ioana Epure

Întotdeauna m-au fascinat pancartele. Și-am văzut că nu doar pe mine. Pentru că protestul ăsta a făcut istorie în România postdecembristă, au apărut deja inițiativele care vor să adune pancartele care-au fost în piață și să le expună în muzeu. Se întâmplă la Cluj și la București, deocamdată. Se vor face albume și cărți cu mesajele transmise de protestatarii care-au ieșit în Piață, în ultimele opt zile, după ce Guvernul Dragnea-Grindeanu a dat Ordonanța 13, noaptea, ca hoții. Deși, știi și tu că ar fi putut fi zi, dacă nu era iarnă. Vorba aia: It's Five O'Clock Somewhere.

La Victoriei o parte din pancarte erau cu mesaje simple, gen: „În democraţie, hoţii stau la puşcărie" sau glumiţe de autobază: „Click dreapta delete, nu stăm la discuţii". Cu siguranţă, de apreciat e că oamenii s-au mobilizat şi-au venit chiar c-un proiector video și-au pus imaginile pe blocurile din jur sau chiar pe Guvern. Uite şi alte câteva din ele:

Gif de Răzvan Băltărețu

Fotografie de Ruxandra Drilea

Bineînţeles, nici cei din partea palatulului Cotroceni nu s-au lăsat mai prejos la capitolul ăsta. Cum scopul adunării de acolo era încercarea demiterii lui Iohannis, şi pancartele au fost în mare adresate lui.

Cele mai multe au fost sugestive, de genul: „Jos masonii şi trădătorii din instituţiile statului. Jos Iohanis", „Jos labele după guvern" sau „Respectăne votul". Da, ştiu, e câte-o greşeală gramaticală  sau incoerenţă în fiecare propoziţie, dar fix aşa erau scrise. Csf, n-ai csf.

Publicitate

Oricum, erau şi altele mai ok, pe care le înţelegeai după a doua sau a treia citire.

Fotografii de Eli Driu