Trollii de pe Internetul românesc fac mișto de feministe pentru că merită

Cred că e timpul să vorbim puțin despre feminismul din România. Nu de alta, dar noul guvern al lui Dragnea vine cu câteva doamne la conducerea ministerelor. Heh, pe cine păcălesc. Feminismul din România este o bătaie de joc, întrucât cauzele pentru care militează nu au nicio treabă cu problemele reale ale femeilor din țară.

Nu susțin sub nicio formă mișcarea feministă în forma la care s-a ajuns în prezent. Cândva, feminismul avea sens și lupta pentru niște chestii fundamentale, gen dreptul la vot, prezența femeilor în politică, egalitate de drepturi, dreptul la carieră și așa mai departe. Între timp, aceste schimbări s-au întâmplat, dar feminismul nu a dispărut. Din contră, a început să comande chestii iraționale care au depășit cu mult ideea de egalitate. Adică a dat-o în extreme, orice glumă e misogină, toți bărbații sunt porci, femeia este ființă superioară, cote obligatorii de gen băgate pe gât, etc. Pe scurt, femeile sunt mai egale decât bărbații.

În România, feminismul adevărat, adică nu prostia aia exagerată de care râdem toți pe internet, și-ar avea sensul. Avem probleme cu violența domestică și suntem pe primul loc în Europa la procentul celor care cred că sexul fără consimțământul partenerului este acceptabil în vreun caz. Nici măcar nu ne mai șochează faptul că un sat întreg a sărit în apărarea a șapte violatori și au aruncat cu sticle în jurnaliștii care „le făceau localitatea de râs".

Mă rog, în contextul ăsta, am aruncat un ochi pe derapajul constant al feminismului din România și mai jos îți prezint câteva momente cheie. Așa, ca să înțelegi de ce tot internetul face mișto de reprezentante.

Povestea asta este încă proaspătă, deci probabil că știi în mare firul evenimentelor. Ideea e că prin decembrie, Dragnea a luat cu el în dezbaterea de la Antena 3 pe o reprezentantă a „tinerilor frumoși și liberi". Era vorba de Corina Bogaciu, o tânără deputată de 27 de ani care a intrat în atenția presei prin pozele de pe Facebook unde își etala calitățiile fizice.

Mă rog, nu e ceva greșit să arăți ca o pițipoancă generică. Cel puțin nu atâta timp cât competențele tale se pupă cu jobul de deputat. Domnișoara în cauză, însă, are doar studii medii, deși s-a lăudat la BEC că e economist și director de marketing la firma lui tati. Ea a promovat bacalaureatul cu nota 5.3 la Română. Normal că lumea a luat-o razna. Aspectul ei nici nu a mai contat atunci când s-a aflat că tatăl ei este nașul și vărul lui Florin Pandele.

Tânara deputată a fost ținta glumelor o perioadă. „Calitățiile fizice" au reprezentat doar un mic detaliu în acest pachet complet greșit. Adică fără studii superioare, fără experiență, părinți din aceeași cârdășie cu Pandele și, mă rog, aspect neprofesional. Normal că-ți vine să faci haz de necaz, mai ales când cunoști prea bine reputația PSD-ului și nu mai ai motive de îndoială.

Sigur, au fost destui care au condamnat reacția internetului. Că e femeie, că nici măcar nu a apucat să demonstreze ceva, că suntem niște misogini care judecăm după țâțe, să ne fie rușine și alte asemenea. Cumva, s-a trecut rapid cu vederea peste faptul că tipa n-are nici în clin, nici în mânecă cu politica și tot noi am fost căcănari că de ce am atacat-o.

Normal, Ioana Stăniloiu nu putea să nu fie gică contra. A atras toată atenția asupra ei cu poza asta cu decolteu generos. În solidaritate cu săraca victimă, gen. Nici nu mai încerc să comentez tot textul ăla, care, apropo, nu e complet, dar nu mai întra în captură, pentru că toată lumea a făcut-o.

În fond, ea este cea mai importantă voce feministă din România. Mi-a fost drag să-i citesc ultimul interviu. Nu știu de ce, că tot nu-s de acord cu nimic din ce promovează. În fine, ideea e că nimeni nu câștigă într-un conflict cu ea despre teme feministe sau vegane. În afară de Remus Cernea, that lucky bastard.

Zilele astea a trântit un citat super adânc și complet greșit din punct de vedere gramatical. A fost amuzant, numai că s-a făcut de râs mai tare în momentul în care a încercat să-l explice.

O asemenea dumă nu putea să scape neobservată, mai ales c-a rămas publică vreo câteva ceasuri bune înainte să șteargă statusul. Uneori mă întreb dacă o face intenționat și este un troll suprem. Mă rog, internetul a râs, a arătat-o cu degetul și a făcut miștouri, că asta face internetul de orice subiect ofertant. Nu e ceva legat de misoginie sau sexism.

Cu toate astea, îmi place să cred că nu pune la suflet. Din interviul ei am înțeles că la unele glume se distrează, ba chiar și învață din greșeli. E drept, atâta timp cât nu se sare calul. O atitudine sănătoasă. Să fim serioși, pe unele glumițe chiar n-ai cum să te superi. Până și Ioana Stăniloiu a dat share la chestia asta de mai sus.

Feminismul românesc devine cu atât mai absurd când vorbim de politică. Știi deja că noul cabinet Dragnea-Grindeanu are opt femei. După cum a explicat un coleg în detaliu aici, chestia asta nu ar trebui să fie un motiv de bucurie, pentru că ne-am pricopsit tot cu un guvern de misogini și marionete.

Nu le mai enumăr pe fiecare în parte, dar important este că vreo două sunt certate grav cu legea și restul sunt cel puțin controversate. Nici cu masculii nu îmi este rușine, căci Dragnea o arde cu fosta lui secretară, o tânără de 24 de ani, și Tăriceanu, un susținător al „familiei tradiționale", este la al cincilea mariaj.

Culmea, aceste mici detalii nu le-au mișcat mai deloc pe feministele din țară. Ba din contră, există femei care aplaudă cu toate mâinile noul cabinet. Cui îi pasă că prezența acestor femei în guvern este pur și simplu toxică, important e că sunt femei și sunt opt!

Glumele pe seama doamnelor din guvern au început și sunt ferm convinsă că în următorii patru ani o să tot avem parte de ele. Nu e ca și cum avem altceva mai bun de făcut. Dar, poate, până la sfârșitul mandatelor o să dispară și entuziasmul ăsta idiot din rândul feministelor când încep să dea măsuri ultraconservatoare și tradiționaliste.

Dintre toate discuțiile legate de femeile din guvernul lui Dragnea, subiectul Sevil Shhaideh a ieșit cel mai tare în evidență în disputa cu feminismul. Odată cu propunerea ei pentru postul de prim-ministru, s-a dat drumul la o serie de discuții interminabile despre cât de competentă este sau nu pentru acest post.

Presa străină a abordat subiectul fără un context și a dat de înțeles că România este super multiculturală și aproape de o premieră globală. Îți dai seama, prima femeie musulmană într-un post de prim-ministru. În scurt timp, până și o parte din români au început să facă abstracție de legăturile lui Sevil cu Mazăre și Constantinescu, de faptul că Dragnea i-a fost naș de cununie, mă rog, martor, și de soțul care-l simpatizează pe Assad.

Evident, pagina de Feminism România a avut un cuvânt de spus odată ce Iohannis a respins propunerea PSD. Nu le-a căzut bine decizia președintelui numit „bărbatul alb din fruntea țării". Ipocrizie în toată splendoarea sa. Nu știu dacă ai răbdare să citești tot cârnatul ăla de text, dar concluzia generală este faptul că a fi femeie e suficient, indiferent de background și aptitudini.

Ioana Stăniloiu a avut un punct de vedere complet opus pe problema asta, deci măcar se vede că nu-i o uniformitate a discursului în rândul mișcării.

Evident, au curs glumele și miștourile despre Shhaideh și legăturile soțului ei. Din fericire, nu a fost să fie pentru postul de PM. Din păcate, tot a avut Dragnea grijă să o strecoare în cabinetul Grindeanu.

Este destul de ciudat cum de nu am prea auzit de reacții feministe mai devreme, pentru că România nu a început să beneficieze de femei în spațiul public abia acum. Ele au existat din totdeauna și majoritatea s-au dovedit a fi la fel de „capabile" ca astea de acum.

Cel mai bun exemplu este Elena Udrea. Întreaga sa campanie electorală s-a învârtit în jurul faptului că e femeie. Și nu orice femeie, „o femeie cât 10 bărbați". A avut toate clișeele feministe, mesaje despre cum o femeie e întotdeauna mai bună, Udrea în timp ce trage cu pistolul, Udrea în timp ce dărâmă cu ciocanul un perete pe care scrie „sistem". Toate astea pentru că e femeie puternică și independentă.

N-am văzut pic de susținere, motiv pentru care a și pierdut. Nu că-mi pare rău de ea sau ceva, dar ipocrizia feminismului românesc este evidentă. Au primit susținere cele opt femei din noul guvern și Sevil a fost ridicată-n slăvi pentru că e musulmană și femeie. Udrea, pas. A primit doar memes.

Ideea e că feminismul din România este cel puțin la fel de ipocrit ca ăla de la americani de care tot râdem pe internet. Probabil că femeile din țară s-ar bucura de o voce care să le reprezinte și de o mișcare care să rezolve problema violului, a violenței domestice și alte posibile discriminări. În schimb, la noi, feministele se crizează pentru o musulmană cu legături dubioase și sar în apărarea unei pițipoance care probabil a ajuns deputat prin pile.

Știi care ar fi o cauză pentru care feminismul ar trebui să lupte și pe care aș susține-o cu adevărat? Orice inițiativă care ar determina firmele de haine să producă pantaloni cu buzunare reale. Nu vreau să-mi cumpăr mai multe genți, vreau pantaloni cu buzunare.

Mai citește despre feministe:
Femeile-detectiv sunt cele mai bune apărătoare ale feminismului din lume
De ce guvernul român cu cele mai multe femei ca miniștri rămâne tot unul de misogini
Am întrebat femei din România ce s-a întâmplat când au fost agresate, prima dată, de bărbați