De ce ar putea România să rămână-n beznă zilele astea, din cauza gerului și a sictirului

UPDATE: Transelectrica, compania responsabilă de transportat electricitatea în toată țara, a informat ieri Ministerul Energiei de ce spuneam mai jos: stocurile de cărbune sunt insuficiente, pe hidro nu ne putem baza pentru că lacurile de acumulare sunt aproape goale, și nici pe vecini, că și la ei e frig. Colac peste pupăză, de săptămâna viitoare vine iar gerul. Așa că guvernul a aprobat o Hotărâre de Guvern prin care limitează exporturile, trece și mai multe centrale de pe gaz pe păcură, și în cel mai rău caz taie curentul la industrie.

Abia a început 2017 și cuvântul anului pare deja să fie cod – galben, portocaliu, roșu, la alegere. Autoritățile cică n-au mai fost luate prin surprindere că e iarnă în ianuarie: trenurile au fost anulate înainte să rămână blocate în câmp, cei câțiva kilometri de autostradă au fost și ei închiși just in case, școlile au fost închise, iar străzile orașelor au fost deszăpezite relativ rapid (cu trotuarele e altă poveste).

Cu toate astea, au început să apară câteva semne că situația nu va rămâne așa roz: în patru zile o bună parte din români s-ar putea să rămână fără cea mai sigură sursă de energie. De unde și bezna în care nu prea ai vrea să trăiești mai ales iarna, pe ger. Să îți explic și cum am ajuns în situația asta.

Zilele astea am tot auzit la televizor că sistemul energetic este ținut în viață de cărbune, de parcă uitaserăm că am semnat Acordul de la Paris și am promis să reducem emisiile poluante. De fapt, chiar și în condiții extreme, cel mult o treime din producție provine din cărbune.

Complexul Energetic Oltenia (CEO), care în general livrează 80% din electricitatea din cărbune sau 20% din producția națională, mai are stocuri de lignit pentru patru zile: consumă o sută de mii de tone de cărbune pe zi și mai au patru sute de mii în depozite. Însă directorul CEO spune că asta nu e o problemă. Compania își extrage necesarul în fiecare zi. Ca să înțelegi: în mod normal, românii pot avea lumină și fără CEO în viața lor, dar nu în zilele astea cu minus 12 grade zilnic, ar fi imposibil să se acopere întreaga țară.

Și frigul ăla de care te plângi tu pe Facebook a făcut ca marți, 10 ianuarie, să se oprească producția timp de o oră, pentru că activitatea nu putea continua în siguranță pentru angajați. Nu când trebuie să lucrezi la minus 18 grade. Oamenii ăștia muncesc în niște cariere deschise, gropi adânci de cel puțin 20 de metri și întinse pe sute de hectare. Se simte vântul mai ceva ca-n Mega Image-ul din City Gate.

Dacă stocurile de lignit continuă să scadă, probabil termometrele directorilor se vor bloca la -17°C, pentru ca extracția să continue. Miile de mineri lucrează deja în trei schimburi indiferent de vreme și la intrarea în tură primesc pliculețe de ceai care să le țină, vezi doamne, de frig. Majoritatea au între 40 și 50 de ani, însă nu ar renunța niciodată la locul ăsta de muncă. În 1994 erau 45 de mii de angajați în CEO – astăzi numărul este de trei ori mai mic și nimeni nu își amintește de vreo măsură eficientă pentru reangajarea celor disponibilizați.

Cei care nu au plecat încă din țară încearcă să profite de orice oportunitate: în mai puțin de două zile, fabrica de cablaje care face cinci sute de angajări la Târgu Jiu a primit 5 500 de CV-uri, așa că a încheiat brusc perioada de recrutare.

Și amicii bulgari au probleme din cauza vremii. Mai întâi Pernik, un oraș cam cât Piatra Neamț, a rămas fără căldură pentru că a înghețat cărbunele de la termocentrală. Apoi toată țara a avut probleme cu aprovizionarea cu electricitate, așa că au cerut ajutorul României, însă noi i-am refuzat (deh, interesul național).

La Turceni a înghețat o bandă de alimentare, așa că două unități au fost oprite – măcar produceau doar electricitate, fără să depindă vreun oraș de termoficare.

Ca să acopere cererea de electricitate din zilele geroase, Dispecerul Energetic a ordonat punerea în funcțiune a două unități (Mintia și Govora) care nu au autorizație integrată de mediu din 2013. Astea nu au mai funcționat în ultimul an pentru că nu respectă legislația europeană, adică depășesc limitele de poluare a aerului. Pe de altă parte, investițiile în reducerea emisiilor nu au fost demarate sau finalizate deoarce cărbunele nu mai este rentabil.

Și fără capacitățile astea, România a fost exportator net de electricitate, între 5% și 15% din producție se duce aproape tot timpul la export. De la începutul anului, doar pe 5 ianuarie, între orele 18 și 19, am importat electricitate. În rest, am exportat mereu, media zilnică undeva între 391 și 1325 MW. Mă rog, chiar dacă nu te interesează treaba asta, e bine să reții că România produce electricitate. Pe care, în parte, o vinde.

Acum un an protestam că două unități de la Turceni funcționau ilegal. Termocentrala s-a apărat: fără ea rămâne țara în frig. Asta deși nu produce termoficare, ci doar electricitate. Fotografie de Mircea Topoleanu via contul de Facebook al autorului

Două termocentrale care pot produce sub 300 MW.  Poate pentru a-i mai da o gură de aer Complexului Energetic Hunedoara, aflat în pragul insolvenței? Sau poate din obișnuința politicului de a interacționa cu CET Govora? Cel mai probabil nu o să știi niciodată în termeni oficiali.

Practic, România își otrăvește cetățenii cu dioxid de sulf, azotați și alte substanțe ca să se asigure că vecinii noștri au suficientă energie, la fel cum țările din Africa importă deșeuri. Pe de altă parte, este chestionabil de ce statul român a refuzat să ajute Bulgaria, în timp ce exporta deja cantități mari la vecinii din sud-vest.

Mitul siguranței cărbunelui se clatină. Noroc că avem altele – mituri, nu soluții.

Da, păcură. În 2017, capitala României se încălzește cu păcură, pentru că gazul natural pentru ELCEN a fost redirecționat. Norocoșii care stau pe lângă CET-uri probabil simt deja miros de intersecție la opt dimineața. Emisiile de CO2 sunt mai mari decât cele obținute din arderea gazului natural, fiind comparabile cu cele ale cărbunelui. Și dacă se produce inversiune termică, toate gazele rămân în atmosferă, ca în Muntenegru, unde localnicii s-au obișnuit să își petreacă Crăciunul în stradă și să protesteze față de smog.

Nici la celelalte capitole nu stăm foarte bine. Consumul zilnic de gaz natural se luptă cu producția, debitul râurilor este scăzut, iar lacurile de acumulare sunt pe jumătate goale. Vântul nu bate constant, de soare nici nu poate fi vorba mai mult de câteva ore pe zi, iar colac peste pupăză, și la Cernavodă a avut loc o defecțiune. Câteva zile pe an, suntem la mâna naturii. Și România pare să își bazeze strategia energetică pe situația din acele câteva zile.

Situația asta se repetă de ani și este mereu tratată la fel – cu o lună înainte de surpriza primei zăpezi, se publică o Hotărâre de Guvern cu măsuri de peticire a unui sistem perfect adaptat anilor 70.

În schimb, România ar putea să nu mai fie luată prin surprindere de iarnă. Ar ajuta niște proiecte pe termen lung, care ar elimina dependența de combustibili fosili de-a lungul anului, nu doar când ne pocnește câte un cod. Să nu mai zic de investiția în regenerabile, nu doar în Dobrogea (unde sunt aproape toate eolienele) sau de alocarea unui procent semnificativ din buget către cercetare pentru a reuși să stocăm mai multă energie în viitor – toate măsurile astea ne-ar ajuta să avem surse de energie cu adevărat sigure.

Până atunci, roagă-te și tu la Dumnezeu, ca doamna Firea, că poate oprește gerul și nu rămânem în beznă.

Citește și alte chestii despre poluarea mediului:
Poluarea ucide mai mulți oameni decât SIDA și malaria la un loc China construiește o mină de cărbuni mare cât Los Angelesul Președintele Obama tocmai a declarat război cărbunelui