Publicitate
Chestii

Am vorbit cu șefa pe probleme gay de la Bruxelles despre planurile Coaliției pentru Familie

Uniunea Europeană probabil o să oblige statul român să recunoască cuplurile gay, chiar și dacă trece referendumul creștinopaților.

de Ovidiu Tiță
16 Februarie 2017, 11:53am

Fotografia din deschidere via Accept

Zilele astea, oriunde te uiți pare că drepta creștină s-a reinventat mai ceva ca Madonna. În timp ce în Vest s-au întâmplat chestii ca Trump sau Brexit și stau să se întample altele la fel de nasoale, pare că bula aia de democrație liberală era mult mai fragilă decât credeai. Nici conservatorii din România nu se lasă mai prejos și poartă războaie imaginare împotriva elitelelor liberale, a „tinerilor frumoși", a lui Soros, a multinaționalelor și din nou împotriva comunității LGBT. Destul de paradoxal câtă dragoste și suport trans-național există între toate mișcările astea care se vor anti-globalizare, mai ales din partea lui Putin.

România a fost una din ultimele trei țări din Europa care a decriminalizat relațiile consensuale între persoane de același sex, în 2001, deși vecinii noștri o făcuseră înca din anii '60-'70. Nu că lucrurile ar sta mult mai bine astăzi - România nu are niciun europarlamentar în cel mai mare Inter-grup din Parlamentul European, ăla pentru drepturile persoanelor LGBT și, conform unui studiu, România e pe locul 34, din 38 în Europa în ceea ce privește protecția drepturilor gay. În spirit autentic românesc, mă gândesc că singura consolare e că măcar la alții e mai rău.

Fata asta duce semnăturile în camera greșită a Parlamentului. Fotografie de George Popescu via Am fost să văd românii care depun semnături împotriva homosexualilor în Parlament

Însă există speranță acolo unde e prostie. Un comunicat Accept atrage atenția asupra felului în care Coaliția pentru Familie a dat un rateu de zile mari atunci când și-a depus inițiativa în mod greșit la Senat, pe 23 mai 2016, în loc de Camera Deputaților, așa cum zice Constituția, adică fix fițuica aia pe care vor ei s-o modifice de-a-n pulea. În sfârșit, luni s-au gândit să lase totuși o copie și la Camera Deputaților, ca să nu mai urle Soros, dar ghinion că termenul expirase deja pe 25 mai 2016, adică în termen de șase luni de la publicarea ei în Monitorul Oficial, pe 25 noiembrie 2015. Accept a cerut Camerei Deputaților să oprească inițiativa. În altă ordine de idei, încă așteptăm o decizie în cazul Coman de la Curtea Europeană de Justiție, iar ieri s-a dat un aviz favorabil parteneriatului civil în Comisia pentru Drepturile Omului din Camera Deputaților. Dar să nu ne bucurăm prea devreme.

Citește și: Am întrebat gay și lesbiene din România ce cred de faptul c-au devenit temă de campanie electorală

Pentru că tot e Luna LGBT, m-am gândit cum aș putea să enervez cel mai repede cât mai mulți homofobi, așa că am vorbit cu Katrin Hugendubel, directoarea de advocacy a ILGA Europe, considerată capul conspirației homosexuale de la Bruxelles, în mintea unora pe care nu prea-i duce capul. Am aruncat în Katrin cu toate argumentele împotriva homosexualilor pe care le-am auzit în România, ca să-ți arăt de ce sunt niște inepții cancerigene.

Fotografie via Accept

VICE: Katrin, cum se vede din Bruxelles situația din România? 
Katrin Hugendubel: Mare parte din informații le primim prin intermediul organizațiilor LGBTI membre, ca Accept, sau prin discuții directe cu membrii comunității. România e una dintre ultimele șase țări rămase în Uniunea Europeană care încă nu oferă absolut niciun fel de recunoaștere legală pentru cuplurile de același sex. Problema asta trebuie adresată și trebuie cumva să se facă un pas înainte.

Citește și: Am vorbit cu cei doi gay căsătoriți care luptă cu mentalitatea homofobă a românilor

Acum, urmărim cu atenție ce se întâmplă cu cazul familie gay Coman, care a fost trimis la Curtea Europeană de Justiție, și cred că e foarte probabil ca România să fie obligată să recunoască parteneriatul ăsta de către Curtea Europeană de Justiție. Asta ar trebui să trimită un semnal mai larg clasei politice din România, că obținerea recunoașterii legale pentru cuplurile de același sex e o chestie care trebuia să se întâmple de mult.

Foto via Wikimedia Commons. Cu roșu sunt țările care au homofobia în Constituție, așa cum visează Coaliția pentru Familie să ajungem

Ce face ILGA Europe concret în România? 
Susținem comunitatea și organizațiile din societatea civilă care sunt active în domeniul drepturilor LGBTI. De multe ori, activitatea noastră se rezumă la furnizarea de informații. Primim des întrebări de genul „în ce stadiu se afla referendumul din România?", de exemplu. Am avut o grămadă de discuții despre cum putem să mobilizăm câteva voci europene care să sensibilizeze oamenii de aici din România - membri ai Parlamentului European, sau Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei. Ăsta este rolul pe care îl putem juca.

Și încercăm pe cât posibil să ajutăm cu lucruri cât se poate de practice în campania care va urma, ca răspuns la referemdumul Coaliției pentru Familie, dar în același timp și pentru a amplifica ecourile cazului Coman. Strângem experiențe pe care activiști LGBTI le-au acumulat peste tot în Europa și oferim exemple de bună practică într-o campanie, care au funcționat în alte țări care a trecut prin probleme similare. Și desigur, avem un program de burse în care încercăm să sprijinim direct campania.

Citește și: Am fost în singurul sex shop gay din România ca să văd care-s cele mai perverse cadouri

Partide ca PSD, ALDE sau PNL au semnat parteneriate cu Coaliția pentru Familie. Sunt conservatorii un electorat mai valoros?
Dacă te gândești foarte pragmatic, că vor merge cu oricare opțiune pare mai profitabilă pentru ei pe moment, atunci va trebui să depui foarte mult efort să le arăți că românii vor fi împotriva revizuirii constituției.
Totuși, ceea ce le schimbă oamenilor percepția este dialogul. Eu cred că mulți dintre cei care au semnat parteneriatele astea nu s-au oprit măcar o secundă să se gândească ce înseamnă lucrul ăsta pentru cineva gay, cineva trans. Cred că dacă reușim să facem vizibile mai multe povești și să facilităm dialogul, ar realiza că, dincolo de un câștig politic, decid soarta unor oameni.

Ai pomenit de luat drepturi de la unii și dat la alții. De ce e speriată Coaliția pentru Familie?
Nu e ca și cum dacă se dau niște drepturi unor oameni, vor rămâne mai puține pentru ceilalți. Și nu vine la pachet cu niciun fel de măsuri de redistribuire economice. Recunoașterea parteneriatelor între personale de același sex și a diversității familiilor n-are nicio treabă cu așa ceva. E vorba de acordarea unor drepturi unor oameni care nu le au.

Nu ia nimic de la nimeni. La sfârșitul zilei, totul se rezumă la puterea de a controla o definiție a cum trebuie să arate societățiile în care trăim. Parteneriatul civil nu schimbă cu nimic definiția familiei. Eu as zice că familia este o uniune între persoane care au grijă unii de ceilalți, care se iubesc și acceptă să împartă niște responsabilități împreună. Și definiția asta include o varietate de familii, nu există nicio contradicție aici.

Fotografie de Mircea Topoleanu

Cine crezi că susține astfel de organizații homofobe?
Nu trebuie să subestimăm e faptul că toate manifestările astea au organizații puternice în spate. Deși toate au nume de genul „părinți îngrijorați" nu sunt organizații formate pe bune din părinți cu simț civic. Sunt susținute de organizații conservatoare din Statele Unite, dar și de unele rusești. E o strategie politică pusă în scenă. Dacă te uiți la organizațiile astea, o să vezi că-s identice.  Însemnele folosite de La Manif pour tous în Franța, au apărut mai târziu în Germania și mai apoi în Estonia când a început să se discute despre legalizarea parteneriatului civil acolo. Nu e deci o coincidență. E o rețea care împinge agenda asta.

Citește și: Cum e să fii într-o relație gay cu o femeie căsătorită, în România

Astfel de demersuri promovează homofobia. Ei pretind că-și apără familiile, dar nu se știe de ce sau față de cine. Pur și simplu construiești o opoziție între noi și ei, și spui clar că trebuie să se protejeze împotriva noastră. Iar dezbaterea încinsă de dinaintea referndumului duce la noi mesaje homofobe.

În Croația un demers similar Coaliției pentru Familie a avut succes. Poate România să învețe ceva de acolo?
Referendumul din Croația încerca să definească căsătoria prin Constituție ca o uniune dintre o femeie și un bărbat. Și e adevărat că din perspectiva noastră, campania a eșuat,  în sensul că a fost schimbată Constituția.

Dar noi vedem lucrul ăsta ca pe un exemplu de bună practică, pentru că organizațiile de drepturile omului de acolo au reușit să folosească campania foarte scurtă, doar trei săptămâni, ca să facă politicienii, media și publicul larg să conștientizeze problema și au obținut legalizarea parteneriatului civil imediat după referendum. Deci cred că România ar putea să se inspire de acolo.

Unele argumente împotriva casătoriei vin chiar de la activiști queer. De ce avem nevoie de o instituție depășită precum căsătoria?
Nu sunt eu persoana care să zică nu, căsătoria e ceva nemaipomenit și toată lumea trebuie să-și pună pilostriile. Dar cred că ar trebui să am dreptul să aleg dacă vreau să trăiesc cu cineva, dacă vreau ca statul să-mi recunoască sau nu lucrul ăsta. Ar trebui să am dreptul la pensie de urmaș, să am dreptul să-mi vizitez partenerul în spital și nimeni nu poate să-mi ia lucrul ăsta, că am un fel de protecție legală. Sau pot pur și simplu să mă căsătoresc pentru că căsătoria e una dintre valorile cu care am crescut, sau pentru că am vrut mereu să am ziua aia specială și ziua aia specială nu va fi completă până când nu am o nuntă adevărată.

Citește și: Ce trebuie să știi despre decizia care ar face ilegale căsătoriile între gay din România

Tradiția și neamul sunt de multe ori puse în opoziție cu orientarea sexuală. Hai să stabilim odată pentru totdeauna, sunt gayii la fel de români ca ceilalți români?
Nu cred că ești mai puțin român dacă ești gay, așa cum nu ești nici mai puțin german, mai puțin ugandez sau na, chiar mai puțin rus. Cred că opoziția asta între tradiție și orientarea sexuală e un tip de discurs politic care le permite organizațiilor ăstora să se folosescă de conceptul de stat național ca să dirijeze exact ce se întâmplă în interiorul granițelor acelui stat național și să definească cum se constitue o societate.

Cine are dreptul să-ți spună ție ce e românesc și ce nu, și de ce ar trebui o persoana trans să simtă că e mai puțin român sau româncă decât un bărbat heterosexual, de exemplu? Eu nu cred că există vreo justificare pentru asta. Sunt interese politice la mijloc, al căror scop este să treacă cu vederea peste drepturile unor oameni.

Fotografie de Mihai Popescu

O parte din societatea românească e foarte suspicioasă față de tot ce vine de afară, și parcă nimic nu-i isterizează mai mult pe unii decât să audă de banii lui Soros. Cum faci să ai un dialog cu niște oameni care te văd doar ca pe-o marionetă?
E important de zis că împreună cu vocile care zic asta coexistă și cele care au ales să se alăture Uniunii Europene, care vor să protejeze drepturile fundamentale, că așa e într-o democrație.

Argumentul ăsta, că poți fi marioneta altcuiva, nu stă în picioare. Doar pentru că Fundația pentru o Societate Deschisă oferă niște burse nu însemnă că determină ce se face cu banii ăia. Organizații locale își stabilesc singure programul. Si dacă te uiți la cauzele care au fost susținute, vezi un spectru destul de larg care a fost finanțat. Dar la sfârșitul zilei sunt tot proiecte care au fost scrise aici, nu e ca și cum aterizează un OZN și le spune oamenilor ce să facă.

Românii sunt printre cei mai religioși europeni. Cum vezi tu influența asta pe care Biserica o are în România?
Sunt și membrii ai comunității LGBTI care sunt religioși. Faptul că cineva e religios și faptul că poate să-și exprime libertatea religioasă nu sunt în sine deloc un lucru rău. Întrebarea e cum putem să ne asigurăm că libertatea religioasă nu însemnă că se dă liber la discriminat. Cum putem să stabilim că e ok pentru fiecare să creadă absolut ce vrea, dar numai în măsura în care libertatea religioasă nu-mi încalcă mie drepturile.

Citește și: Am vorbit cu medicii care refuză să facă avorturi și cu pacienții refuzați

Și din nou, e un lucru pe care-l vedem și în alte țări, tocmai am citit un raport despre cum în Italia, mai mult de jumătate din medici invocă acum obiecția de conștință ca să nu facă avorturi. Ajungem pe un teren unde un serviciu care ar fi trebuit să fie garantat, nu mai e garantat. Dacă cineva care lucrează într-un oficiu al stării civile spune că nu oficiază partneriate între doi bărbați din cauza credinței, asta e perfect ok atât timp cât e altcineva acolo care s-o facă. Altfel, vorbim de discriminare din motive religioase și asta nu-i ok.

GIF de Mircea Topoleanu

Crezi că o să vedem recunoașterea parteneriatelor în viitorul apropiat?
Libertatea de mișcare este un principiu fundamental UE care trebuie garantat, deci vor trebui statele membre să le recunoască măcar p-ale altora. Până la urmă, mai sunt doar șase țări în UE care nu le recunosc pe plan național. UE nu poate să reglementeze Codul Familiei, dar va obliga statele membre să le recunoască. Dacă o familie de lesbiene din Danemarca, formată din o daneză, o italiancă și copilul lor, merg în Italia și ceva i se întâmplă mamei cu cetățenie Italiană, acolo statul nu recunoaște drepturile părintelui danez și asta e absurd.

Ce ai recomanda tu, personal, legat de demersul Coaliției pentru Familie?
Nu trebuie să picăm în aceeași mentalitate ca aceste organizații homofobe, care zic că ori ești cu noi, ori ești împotriva noastră. Trebuie să refuzăm să-i vedem ca pe dușmanii nostrii, tocmai pentru că vrem să clădim o societate în care drepturile tuturor sunt respectate, unde diversitate oamenilor este respectată, și nu, nu există nicio contradicție în treaba asta. Și dacă reușim să ducem mesajul ăsta mai departe, cred că ăsta ar fi un pas foarte mare înainte. Dacă aș avea puterea să fac un singur lucru, ăsta ar fi, să mă asigur că mesajul ăsta e auzit de toată lumea.

Tagged:
LGBT+
accept
Bruxelles
homofobie
Coalitia pentru familie
drepturile LGBT
Katrin Hugendubel