Sute de protestatari au fost ucişi de Armata Egipteană

Când am auzit că poliţia şi armata din Egipt au atacat suporterii fostului preşedinte Mohammed Morsi, nu m-a surprins deloc. Ceea ce m-a şocat a fost viteza atacului. Miercuri noaptea numărul morţilor ajunsese la mult peste 200. Din 2011 ţara a trecut prin vreo trei cicluri revoluţionare şi  acolo au avut loc numeroase acte de violenţă motivate politic, dar în ultima lună s-a depăşit orice limită. Ceea ce-am văzut miercuri în capitala egipteană a fost un nou nivel de brutalitate.

Zeci de mii de suporteri ai lui Morsi campau în estul oraşului Cairo de când acesta a fost dat jos printr-o lovitură militară luna trecută.  De-a lungul săptămânilor serviciile de securitate au ameninţat că vor muta protestatarii cu forţa, iar duminică noaptea presa locală spunea că Rabaa al-Adaweya, o tabără plină cu mii de suporteri ai lui Morsi, urma să fie eliminată. Ministerul de Interne a promis că mutarea taberei urma să se facă treptat, pe parcursul mai multor zile. Iniţial poliţia ar fi trebuit să înconjoare tabăra, apoi dacă escaladau lucrurile ar fi trebuit să folosească gazele lacrimogene şi tunurile cu apă. Dar n-a fost nimic treptat în dispersia de miercurea asta de la şase dimineaţa. De fapt lovitura în sine a fost atât de brutală încât vicepreşedintele interimar al Egiptului, Mohammed ElBaradei ,şi-a dat imediat demisia.

Martorii spun că poliţiştii au rupt calmul dimineţii din tabără cu gaze lacrimogene şi muniţie de luptă, dar pentru c-au fost blocate reţelele de telefonie mobilă, nu se puteau confirma detaliile acestui masacru. Când am încercat să mă duc acolo, am văzut că toate drumurile spre Rabaa erau blocate. Poliţiştii şi soldaţii blocau ambele părţi ale drumului şi refuzau să se clintească. În timp ce eu mă chinuiam să ajung acolo, ofiţerii nu se sfiau să spună că străinii n-au ce căuta acolo. Mi-am petrecut restul dimineţii în spatele unor maşini ferindu-mă de alicele şi gloanţele trase de jandarmi în trecători. Când am încercat să plec m-am ales cu nişte lovituri dureroase în ambele picioare.

Miercuri dimineaţa zeci de familii speriate s-au adunat la marginea taberei asediate. „Am plecat seara acasă ca să dorm,” mi-a spus Mai Arafa, o tânără farmacistă care şi-a petrecut toată săptămâna în tabăra Rabaa. „Mi-am lăsat logodnicul acolo. El spunea că nu vrea să plece.” Mi-a spus c-ar i s-ar alătura, dacă ar lăsa-o să intre în tabără. „Nu-l voi abandona şi nu voi abandona cauza.”

Ca majoritatea celor care campau în Rabaa, Mai spunea că nu venise ca să-l susţină pe Morsi. Ea era acolo pentru a susţine o idee şi a apăra un proces democratic pe care l-a văzut ca una dintre puţinele succesereale ale revoluţiei din 2011.

„Eu nu susţin Fraţii Musulmani, dar am votat cu Mohamed Morsi. Mi se pare nedrept că el a fost răpit din faţa poporului său.”

Dar mulţi nu sunt de acord cu ea. După impunerea legii marţiale Egiptul a rămas divizat, iar polarizarea a fost clară pe străzile oraşului miercurea asta. Localnicii s-au adunat în spatele militarilor pe una din străduţele de lângă Rabaa şi au scandat „Armata şi poporul luptă mână-n mână!” În timp ce ei urlau, fumul negru se ridica dinspre tabară. Pe la ora 14 am trecut de baricade. Scena era una haotică. În alte zile protestatarii mi-au spus că ei nu vor ceda şi s-au ţinut de acele promisiuni. În timp ce femeile şi copii se ascundeau sub nişte copertine albastre care erau desfăşurate pe lungimea taberei lată de aproape un kilometru, mii de bărbaţi, atât tineri, cât şi bătrâni, s-au luptat cu forţele de securitate. N-a fost o luptă cinstită. S-a zvonit că demonstranţii ar fi strâns arme cu glonţ pentru a se apăra, dar eu n-am văzut decât pietre în mâinile lor. Pietre smulse din asfalt sau din baricadele care au făcut Rabaa o fortăreaţă impenetrabilă, cel puţin până acum.

Într-un cort medical numărul de răniţi şi cadavre a depăşit doctorii din Rabaa, dar ei s-au descurcat în limita posibilităţilor. Drumul din faţa corturilor a devenit un coridor de tir. Era imposibil să duci un rănit la o ambulanţă fără să-l treci printr-o ploaie de gloanţe.

Unii n-au supravieţuit. Am stat lânga uşa unei ambulanţe de la marginea taberei. Am văzut cum un tânăr care a trecut prin focurile de armă în timp ce-l cărau prietenii. Până a ajuns la maşină era mort.

Morga din Rabaa era plină, cadavrele fuseseră aruncate pe coridoarele a două etaje. Chiar şi moscheea a devenit o morgă cu podeaua plină de cadavre. În jurul lor stătea tot felul de femei şi copii, care nu aveau de ales decât să rămână alături de morţii lor.

Şi aşa a venit noaptea încheind una dintre cele mai sângeroase zile din istoria Egiptului. Dar luptele au continuat mult până-n dimineaţă.

Mai multe despre Egipt:

Violenţă extremă înEgipt

Egiptul după Morsi

Frăţia Musulmană nu e deloc mulţumităde lovitura din Egipt

Traducere: Mihai Popescu