Reacțiile românilor la tipul gay care a scris că nu fură copii îți arată cum e ura creștină

Sunt foarte puțini membri LGBT din România care-și asumă deschis orientarea, dar, cu toate acestea, cei mai mulți români se comportă de parcă i-ar vedea expuși indecent în fiecare zi. Sunt destul de sigură cei mai mulți au aflat că această comunitate există acum, cu ocazia referendumului, și au învățat că trebuie să-i urască. Chiar dacă, probabil, nu i-au întâlnit niciodată.

Nu prea există nici persoane publice care să-și anunțe poziția, oricare ar fi ea, deci e destul de evident că cei mai mulți gay vor rămâne în dulap, spre bucuria multora. Și, totuși, ieri a devenit viral un text scris de un băiat gay din România. El îți povestește despre cum e să trăiești așa în România și cât de retrasă e relația lui. Dar mai ales îți garantează nu vrea să fure copii, nu vrea să-i adopte, deși a fost de multe ori în astfel de centre cu plasele de alimente și alte ajutoare. Nici nu-și cere drepturile și nici nu se lasă afectat de un referendum inutil, de faptul că e considerat scârbos și bolnav, pentru că are probleme mai importante și știe cel mai bine cum e să nu poți face ceea ce simți.

Practic tot textul lui oferă garanția românului confuz că homosexualii nu vin după copiii lui și nici nu-și doresc altceva de la ei. În timp ce scriu asta, textul are peste o mie de share-uri și vreo patru sute de comentarii care mai de care. Cele mai multe sunt ok, îl susțin și îl încurajează pe tip, altele îi transmit iubire și respect, iar altele, așa cum te aștepți, sunt un cancer.

Mi-am dat seama că multor români nu le pasă de perspectiva unei minorități. Un homosexual care le-a garantat că nu este și nu va face ceea ce își închipuiau ei nu înseamnă nimic, pentru că se vor scărpina în cap până vor născoci chestii noi de detestat. Dar te las pe tine să vezi cum au reacționat.

Problema principală a celor care sunt împotriva persoanelor gay e că acea comunitate nu se supune aceluiași stil de viață. Chiar dacă nu-i afectează cu nimic la nivel personal, îi sâcâie ce fac homosexualii și lesbienele în pat. După cum vezi, minoritățile, fie ele religioase sau etnice, sunt ok și tolerabile, dar totul până la sex. Acolo se trage linia, pentru că, nu-i așa, e perfect normal să-ți fie viața afectată de ceea ce fac unii în propria intimitate.

De asemenea, mai toate comentariile de genul încearcă să o dreagă că ei, de fapt, îi înțeleg și îi tolerează. Ba chiar le plâng de milă, pentru că înțeleg cât de greu le este. Dar ce te faci atunci când te contaminezi cu homosexualitate? Da, orientarea sexuală este contagioasă în mintea lor.

Sunt oameni care au trecut prin viață crezând că democrația sau, mă rog, normalitatea înseamnă că minoritatea trebuie să se supună majorității. PUNCT! Gândirea asta nu e deloc sănătoasă și mă sperie faptul că atâția oameni consideră că așa trebuie să funcționeze o societate. O societate nu este definită de o grup majoritar, nu se împart drepturile procentual și nici nu se marginalizează minoritățile din simplul motiv că sunt mai puțini decât alții.

Alții cred că discriminarea înseamnă să fii hăituit pe stradă, bătut și scuipat de lume. Și pentru că cei din comunitatea LGBT nu au parte de acest tratament în România (ba au, dar asta e altă poveste), înseamnă că nu-s discriminați. Doar sunt vii, nu? Din păcate, democrația nu înseamnă același lucru pentru toată lumea. Degeaba ai drepturi egale pe hârtie, dacă-n viața de zi cu zi, ca minoritar, drepturile respective se dovedesc o iluzie.

Pe băiatul ăsta îl deranjează faptul că cineva a vorbit sincer despre viața lui. Foarte rar se întâmplă ca cineva gay vorbească despre asta, în România, iar atunci când se întâmplă, nu e bine, că de ce se plâng și se dau loviți. Pe oamenii ăștia nu-i poți mulțumi oricum ai da-o. Dacă taci, înseamnă că nu-ți pasă, dacă vorbești, înseamnă că dramatizezi. Mai e și partea în care se plânge că un cuplu format din două femei excită bărbați, dar aici nu prea am înțeles unde a vrut să ajungă, coerența nu e punctul lui forte.

Ce doamnă sufletistă. Probabil că nu știe că „deficiența asta”, adică homosexualitatea, nu e prevăzută ca handicap pentru că nu este un handicap. Și nici o boală. Dar, după logica ei, oamenii nu ar trebui să se victimizeze, să se plângă de chestii, decât dacă suferă de probleme fizice sau mentale. În rest, fii discret, dom’lee, nu te mai victimiza!

Au apărut și ăștia care, probabil, n-au citit textul ăla. Cel puțin asta îmi place să cred, pentru altfel ar însemna că unii chiar sunt capabili de asemenea reacții la un tip care și-a deschis sufletul într-un asemenea mod. Heh, sunt prea optimistă, știu.

Unii ajung la concluzia că cei din comunitatea LGBT au ales să fie atrași de același sex, de parcă cineva ar vrea de bună voie să ducă o astfel de viață în România. Nu e cazul la absolut nimeni din comunitatea asta, și chiar dacă ar fi, tot nu e ok să urli pe internet că le dorești moartea.

Genul ăsta de comentarii au primit zeci de răspunsuri despre consimțământ și cum comparația este absurdă și deplasată. Dar n-ai cu cine, oamenii sunt pur și simplu convinși că se va legaliza pedofilia.

Diferența este CONSIMȚĂMÂNTUL, Dumnezeule, oare cât de greu e să înțelegi termenul ăsta? Un cuplu gay nu se formează ca să se molesteze unul pe altul, așa cum crede personajul de mai sus. Dar n-am pretenția ca astfel de oameni să înțeleagă ce este iubirea, atâta timp că nu înțeleg ce e ăla consimțământ.

Recunosc, răspunsul ăsta chiar m-a amuzat. O doamnă fără poză de profil pune la îndoială acest text și cere dovezi cu iubitul autorului. Mi-ar plăcea să știu de ce este atât de sceptică. Să fie oare pentru că tipul respectiv a vorbit frumos, din inimă, și a demonstrat că nu reprezintă imaginea promovată de coaliție și alți homofobi?

O fi chiar atât de greu de crezut că comunitatea asta nu vrea să fure copii și nici nu-i prea pasă de un referendum care oricum nu schimbă cu nimic situația lor actuală? Pentru unii, da, e imposibil de digerat această realitate, dar sper, totuși, că măcar câțiva au început să deschidă ochii.