Ce spune despre tine faptul că urăști să ți se facă poze

Unii oameni sunt în elementul lor în fața camerei, eu nu sunt unul dintre ei. Fie că este vorba de părinții mei care mă forțează să mă așez în mijlocul unui grup la o ședină foto onomastică, sau prietena mea care mă bagă în story-ul ei de pe Snapchat, mereu am simțit o panică de moment când sunt împins în fața camerei. Închid cererile de pe FaceTime când îmi apar pe telefon și mă dau la o parte când prietenii obsedați de selfie-uri sunt la o petrecere. Adesea, nu suport cum arăt sau cum mi se aude vocea când mi se arată videoclipuri cu mine: îmi dau seama de erori în postură, modul cum stau hainele pe mine și sunetul vocii mele. Dar mă și simt dat la o parte și mă tem că la un moment dat voi regreta că nu am fost o parte mai vizibilă din aceste amintiri și experiențe. Ce pot să fac să scap de fobia de cameră?

Pentru cei dintre noi care preferăm să nu fim în centrul atenției, era o vreme când era mai ușor să ne ascundem. În era dinainte de iPhone-uri și Instagram, de fiecare dată când cineva enervant apărea cu o cameră, sigur că deveneam conștient de mine și strica spontaneitea momentului, dar măcar puteai cel puțin să te ascunzi într-un colț întunecat al camerei sau să te duci la baie strategic. Astăzi, bineînțeles, toți prietenii tăi sunt potențiali paparazzi – și până să te prinzi, fața ta ajunge pe toate rețelele sociale.

Te descrii ca fiind foarte autocritic în modul cum te expui, așa că, având în vedere această șansă mereu prezentă de expunere și examinare atentă din ziua de azi, disconfortul tău este de înțeles. Dar există și motive foarte bune pentru care nu trebuie să fii atât de îngrijorat despre asta.

De exemplu, dacă te temi să nu fii fotografiat când faci o față rușinoasă sau să nu fii prins într-o poziție ciudată, simte-te mai bine fiindcă cercetările sugerează că alți oameni probabil te vor judeca mult mai puțin decât tine – mai ales dacă au fost și ei în situații similiare – și, să fim serioși, marea majoritate dintre noi știm cum e.

De asemenea, ține minte că e ceva normal să nu îți placă cum arăți în poze. Există mai multe explicații psihologice pentru asta, inclusiv că suntem atât de obișnuiți să ne vedem în oglindă încât atunci când ne vedem în poze ni se poate părea chiar ciudat. La fel și propria voce ne sună aiurea când este înregistrată fiindcă suntem obișnuiți să o auzim mai degrabă prin prisma vibrațiilor craniene.

Alt factor este că probabil te compari în poze cu un stadard imposibil, bazat pe nivelul tău unic de cunoaștere despre cum părul, hainele și corpul tău pot arăta în cele mai bune momente. Fii pe pace, marea majoritate a oamenilor pur și simplu nu vor putea să te judece atât de detaliat când se uită la pozele cu tine.

De fapt, în mare parte dorința de a prezenta un selfie perfect îi motivează pe oameni să posteze multe cadre atent pregătite. Din nou, totuși există o eroare între modul cum credem că suntem și cum ne văd de fapt ceilalți. În timp ce persoana care face un selfie crede că prezintă cea mai bună variantă a ei/lui, cercetările sugerează că observatorii consideră aceeași persoană mai atractivă, plăcută și mai puțin narcisistă într-o fotografie făcută de alții.

Similar, ai putea să te simți mai bine folosind ceva ce a devenit cunoscut sub numele de „efectul de majoretă”, care spune că oamenii ni se par mai atrăgători atunci când apar într-un grup decât singuri. Când te uiți peste pozele cu prietenii și ești în oraș, probabil că faci zoom pe tine ca să-ți analizezi fiecare defect. De fapt, când alții văd poza online, se vor uita la tine și la prietenii tăi la nivel de grup, făcând o medie a atractivității fiecărui individ.

Pe lângă toate aceste cercetări care sugerează că probabil ești criticul tău cel mai aspru, ai mai putea încerca să fii mai pregătit/ă: Pregătirea este cel mai bun antidot pentru panică, care apare în momentul când se îndreaptă o cameră spre tine. Încearcă să ai câteva planuri pregătite, oricât de triviale, pentru ce să faci când vine momentul fotografiei și asta te-ar putea ajuta să te simți mai în control. Dacă este o fotografie în care trebuie să pozezi, de exemplu, sunt anumiți factori pe care îi poți influența – cum ar fi privirea sau expresia facială. (Studiile sugerează că fețele zâmbitoare care fac contact vizual sunt considerate mai atractive și mai inteligente).

Dintr-o perspectivă pur practică, ai mai putea să te asiguri că ești la curent cu toate modurile prin care să-ți scoți numele din fotografii și să-ți protejezi intimitatea online. Cât despre faptul că te simți dat/ă la o parte, adu-ți aminte că în lunile sau anii care urmează mai multe fotografii digitale s-ar putea să fie editate sau șterse oricum de alții.

Un ultim lucru: Ai specificat că nu te simți bine cu modul cum îți arată părul și hainele când te uiți la poze. Asta este pentru că de obicei nu ești atent/ă la lucrurile astea și că abia când te uiți la imagini cu tine devin evidente? Dacă da, și mai ales dacă fobia de cameră pe care o descrii este foarte supărătoare, poate e timpul să te tratezi cu mai mult TLC (program tv care arată realitățile de zi cu zi ale femeilor).

De fapt, poate că fobia ta de cameră nu este adevărata enigmă a problemei, ci un simplu simptom al durității cu care te judeci și critici. Dacă așa stă treaba, răspunsul mai profund pentru tine aici ar fi să tinzi către compasiune față de sine; să începi să te tratezi așa cum ai face-o cu un prieten apropiat.

Dr. Christain Jarret, PhD (@Psych_Writer) este psiholog și autor al The Rough Guide to Psychology și Great Myths of the Brain. Următoarea lui carte, despre schimbarea personalității, va fi publicată anul viitor de Simon and Schuster.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.