Nuduri cenzurate din 1960

În 2010, atunci când artistul vizual francez Tiane Doan na Champassak a descoperit un teanc de reviste Siam’s Guy – o revistă thailandeză cu tente erotice, din anii ’60 și ’70 – a fost atras de forma lor și de font. Însă, înăuntrul acestora, a descoperit designuri în locuri neobișnuite: pe sâni și în zona organelor genitale. O pasăre neagră era desenată peste părul pubian, asteriscuri ascundeau sfârcuri și ferigile camuflau o vulvă. „Atunci când a început revoluția sexuală, materialul pornografic a devenit o problemă reală,”, explică Tiane despre acea eră din istoria Thailandei, „astfel că guvernul permitea doar vânzarea revistelor erotice cenzurate cu grijă”. Fiecare fotografie din revistă era modificată înainte de a fi trimisă spre publicare, un răspuns creativ și jucăuș la politica de cenzură.

„Este absurd să crezi că toate modelele ar fi fost fotografiate nud, pentru ca mai apoi să fie acoperite”, spune Tiane. Însă dacă ideea asta pare una demodată, mai gândiți-vă o dată: Este fix ceea ce se întâmplă acum în social media, când inimile, stelele și alte emoji sunt folosite pentru a acoperi sfârcurile și „părțile intime” ca să fie respectată politica aplicațiilor. De aceea Censored, cea mai recentă carte a lui Tiane, a fost publicată într-un moment perfect. El a pus laolaltă mai mult 4 000 de imagini care explorează teme precum arta, cenzura și erotismul.

Când și de ce ai început să strângi pentru prima dată materiale pentru această carte?
Am început în 2010, atunci când m-am ales cu o infecție la pleoapă, în Bangkok. Atunci a început obsesia mea pentru colecționarea fotografiilor. Timp de câteva săptămâni, nu mă puteam uita prin vizorul camerei mele, iar starea mea de agitație m-a forțat să mă concentrez altfel, fără a mă folosi neapărat de cameră. Pentru mine acesta a fost începutul unei abordări mai conceptuale în ceea ce privește fotografia și tot atunci am început să lucrez la prima mea carte, The King of Photography, vânând practic orice imagine care-l înfățișa pe regele Thailandei cu o camera. Am folosit drept surse internetul, magazinele de antichități și diverse piețe de vechituri. Astfel am reușit să dau pentru prima data peste un teanc de reviste Siam’s Guy, cea mai frumoasă și importantă revistă erotică din Thailanda, populară în anii ’60 și ’70.

Ce te-a atras la aceste imagini? Erai atras de ele din pricina cenzurii sau datorită designului și măiestriei?
Absolut totul, însă primul detaliu care mi-a captat atenția nu a fost varietatea de moduri în care cenzurau trupurile goale, ci designul incredibil și fonturile sofisticate folosite pentru titluri și capitole. Acestea erau deseori atât de inovatoare și îndrăznețe, încât ajungeam să nu dau atât de multă atenție fotografiilor erotice cenzurate. Doar după câțiva ani de strâns sute de astfel de reviste, am realizat că am un soi de arhivă completă, compusă din mii de imagini cenzurate, frumoase și unice. Deodată, totul a căpătat contur și am început să scanez fiecare sfârc și organ genital cenzurat, în căutarea calității lui estetice.

Ai putea să ne explici puțin istoria cenzurii în Thailanda?
Înainte de anii ’60, nuditatea frontală era un subiect tabu, însă același lucru se poate spune și despre Europa și America. Înainte de anii ’60, cele mai multe reviste sau cărți care conțineau nuditate nu erau nevoite să se supună niciunui fel de cenzură, deoarece imaginile erau oricum foarte soft și conservatoare. Atunci când a început revoluția sexuală, materialele pornografice au devenit o problemă serioasă pentru multe țări. Această circulație masivă de imagini erotice a fost cel mai probabil șocantă pentru o țară predominată de tradiții precum Thailanda, astfel că guvernul a permis doar vânzarea acelor reviste erotice care erau cenzurate cu atenție.

De ce a fost cenzura aplicată într-un mod atât de creativ? Crezi că a fost un mod subtil de a protesta împotriva politicii guvernului?
Nu cred. În opinia mea, cred că a fost un mod de a îmbunătăți atmosfera oarecum sumbră a acestor imagini, prin adăugarea unui strop de entuziasm și umor. De asemenea, atenuează posibilele interpretări pornografice ale acestor fotografii și transformă experiența într-una mult mai erotică. Pentru că, nu-i așa, mai puțin înseamnă mai mult în unele cazuri.

Cum se îmbină aceste imagini cu munca ta?
Majoritatea lucrărilor mele, conceptuale sau nu, au de-a face cu reprezentarea nudității și sexualității în vremurile noastre. Aproximativ 50 la sută din opera mea este reprezentată de arta însușită, în timp ce cealaltă jumătate este compusă din propriile mele fotografii. Câteodată întrepătrund aceste două jumătăți, dar în general nu fac vreo distincție între ele, întrucât atunci când găsești o fotografie și creezi ceva din ea este la fel de interesant ca atunci când faci o poză cu o cameră de fotografiat. Pot spune că cenzura este o temă recurentă în majoritatea lucrărilor mele.

Cum s-au schimbat lucrurile în Thailanda de atunci? Este nuditatea în continuare interzisă și cenzurată?
Situația este una paradoxală. Thailanda este o țară cunoscută pentru toleranța sa, în special în ceea ce privește homosexualitatea și transsexualitatea. Totuși, prostituția, ilegală de altfel, este extrem de răspândită, iar nuditatea este considerată încă un subiect tabu. Deci da, nuditatea este încă cenzurată, posibil mai mult în zilele noastre, decât era acum 10 sau 20 de ani.

Crezi că postările noastre cenzurate din social media vor deveni, la rândul lor, lucrări de artă peste 50 de ani?
Aș îndrăzni să spun că sunt considerate deja lucrări de artă de artiști mari precum Richard Prince, cu seria lui de pe Instagram, sau picturile excelente cu emoji ale lui John Baldessari. Ca orice ține de artă, depinde foarte mult de cât de bine sunt realizate aceste lucrări… Poate că peste două sau trei generații, toată această cenzură din social media cu care ne confruntăm momentan va fi un lucru ridicol de domeniul trecutului și sunt sigur că artiștii vor profita de asta.