Tinerii care vor o lege ca femeile din România să nu mai fie șantajate cu poze nud

La 19 ani, Mara i-a trimis câteva poze nud lui Vlad Andrei, cu care a fost împreună timp de trei săptămâni. Când și-a dat seama că e ceva dubios cu băiatul ăsta, Mara a decis să se despartă de el. Dar Vlad n-a acceptat, așa că a vrut să se răzbune. I-a distribuit pozele nud tuturor oamenilor din viața ei, pe toate canalele posibile, și-a creat conturi false de Facebook, a pus zeci de anunțuri pe site-uri de escorte, cu numele ei real, datele personale, adresa și numărul de telefon. A amenințat-o, a șantajat-o, timp de doi ani i-a făcut viața un calvar. Autoritățile n-au mișcat niciun deget să o ajute pe Mara, ba din contră, au descurajat-o și au umilit-o.

După publicarea acestui text de Casa Jurnalistului, au apărut sute de comentarii despre ce înseamnă revenge porn și cum ar trebui să fie pedepsit agresorul. Fie că poartă numele de Vlad Andrei sau X-ulescu, legea ar trebui să se aplice în egală măsură, fără să țină cont de statut social, educație, banii părinților sau tupeul de golan. Doar că, în România, nu există nici măcar un cadru legislativ concret pentru o astfel de situație. Totul ajunge să fie interpretabil. Plus că, la noi, știi prea bine că victima împarte vina cu agresorul - o arată chiar sondajele în rândul românilor.

Înainte de toate, am căutat să aflu de ce legea care interzice hărțuirea în spațiul public sau privat nu se aplică și în cazul acesta. Pentru asta, am vorbit cu Cristi Danileț, judecătorul care spune că „există foarte multe dosare în România pe folosirea tehnologiei de către tineri în această direcție, dar de regulă, sunt însoțite de șantaj, ceea ce e mult mai simplu”.

În astfel de cazuri, se poate vorbi de o infracțiune prevăzută în Codul Penal, despre violarea vieții private, adică articolul 226, care zice la alineatul doi că „divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevăzute în alin. (1), către o altă persoană sau către public, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă”, îmi explică Danileț.

Cu toate astea, el spune că, „în mod explicit, în legislația românească nu ai așa o infracțiune”.

„Trebuie actualizat codul, e simplu. Dar noi ne ocupăm de amnistie și grațiere”, explică Danileț, care mai spune că victima aflată într-o astfel de situație trebuie să facă de urgență plângere la poliție. „Statul nu face nimic din oficiu.”

Duminică, ONG-urile Mahala și Sens pozitiv au organizat un eveniment public, în solidaritate cu Mara, dar și pentru a atrage atenția asupra acestui tip de hărțuire care pare imposibil de condamnat. Am fost la protest și-am vorbit cu câțiva tineri de acolo ca să aflu cum ar reacționa ei în astfel de situații.

VICE: Ce ai făcut tu, dacă te-ai fi aflat în situația Marei?
Mihai: Mi se pare că și exercițiul ăla de imaginație e foarte greu să-l facem noi. Mai ales că n-am fost niciodată hărțuit, e foarte tulburător să și aud de așa ceva. Nu pot să pretind că aș ști cum să acționez. Probabil că aș vorbi cu prietenii mei, aș încerca să contactez poliția, dar cred că, în orice caz, să mă aflu într-o astfel de poziție, aș simți că nu am un loc în care să merg, să mă simt protejat.

Ce crezi că ar trebui să facă statul în situații de genul ăsta?
Statul ar trebui să aibă o poziție foarte clară, să știe cum să trateze chestiile de genul ăsta, cyberbullying, revenge porn, toate astea. Ar trebui să existe legi și măsuri prin care să te opui acestor practici, să poți să condamni. Să știe ce au de făcut.

De ce crezi că ajung unii indivizi să hărțuiască în halul ăsta alte persoane?
În cazul ăsta, sunt persoane care se simt peste lege pentru că le permite poziția socială pe care o au. O fac ca să se simtă puternici. E vorba doar de puterea pe care cred ei c-o au dacă fac asta. Iar Vlad Andrei cred că face asta pentru că are părinți puternici, influenți și trăiește cu impresia că el nu poate fi tras la răspundere.

VICE: Ce ai făcut tu, dacă te-ai fi aflat în situația Marei?
Teo: Situația Marei e puțin diferită, că ea teoretic a acționat bine, a încercat să apeleze la autorități, dar problema e că a fost ignorată. Mă rog, de asta suntem aici, că nu suntem de acord cu tipul ăsta de abuz și cu revenge porn, în general. Dacă aș fi fost în situația ei, cred că aș fi căutat sprijin exact ca ea, din partea prietenilor, apropiaților, familiei și aș fi apelat și eu la autorități.

Ce crezi că ar trebui să facă statul în situații de genul ăsta?
Ar trebui să fie mult mai atenți la felul în care sunt tratate victimele. Implicarea autorităților a fost destul de precară, adică, pe lângă dovada clară de ignoranță, autoritățile parcă au luat partea agresorului. Mi-ar plăcea să fie mult mai atenți, că până la urmă e sănătatea psihică a victimei în joc.

De ce crezi că ajung unii indivizi să hărțuiască alte persoane?
Fiindcă legislația e destul de lacunară, e foarte ușor să te scoți spunând că ești doar provider de conținut pe platformele respective și să nu controlezi foarte bine pozele care se share-uiesc și așa mai departe. Adică e destul de ușor să scapi din treaba asta, nu prea riști să fii pedepsit și pare o formă ok de răzbunare. Nu cred neapărat că e o regulă ca părinții să fie vinovați de comportamentul agresorilor de genul ăsta, dar e clar că orice agresor are o poveste în spate, care l-a împins să devină așa.

Cunoști cazuri similare?
Personal, nu chiar, doar cazuri publice și din străinătate.

VICE: Ce ai făcut tu, dacă te-ai fi aflat în situația Marei?
Andrei: Cred că aș încerca să găsesc înțelegere printre prieteni și aș căuta să vorbesc cu oameni care pot să schimbe legislația, să fie ajutate victimele și să se facă dreptate. Probabil că aș fi pierdut mult timp, că uite că nu-i chiar așa simplu când apelezi la poliție, după cum am văzut. Cred că aș lupta pentru cauza asta, public, dar să știi că mi-ar fi totuși frică, să nu fiu hărțuit în continuare.

Ce crezi că ar trebui să facă statul în situații de genul ăsta?
E clar că trebuie să se schimbe legea. Oamenii care fac asta (agresorii) ar trebui să facă închisoare. Pentru că distrugi viața unui om.

De ce crezi că ajung unii indivizi să hărțuiască în halul ăsta alte persoane?
Sunt mulți jegoși care cred că-i ok să faci asta. E și o cultură de sexism, că ai impresia că ești superior femeii, că ea ar fi proprietatea ta și că-i obligată să facă ce vrei tu. Cred că de la mentalitatea asta pleacă abuzurile de genul ăsta. Chestiile astea vin și „de acasă”, dar nu cred că părinții sunt mereu de vină pentru cum ajung să fie oamenii la un moment dat în viață.

Cunoști cazuri similare?
Am mai auzit de astfel de cazuri, dar n-am avut cum să intervin decât prin a fi alături de persoanele respective.

VICE: Cum ai proceda, dacă ai ajunge într-o situație ca cea a Marei?
Gabi: Ei i s-au întâmplat multe nedreptăți. Legat de șantajul cu pozele, aș fi mers cu siguranță la poliție după primele semne, numai că, dacă aș fi avut parte de atâtea refuzuri, m-aș fi gândit serios să renunț la orice demers. Cu siguranță aș fi căutat refugiu la psihologi, prieteni, la familie, dar acum contează și cât de înțelegătoare e familia. Depinde și de valorile lor religioase și morale. Sincer, dacă nu aș fi rezolvat cu poliția, aș fi făcut cu siguranță ceva să se audă de chestia asta, să fie cunoscut agresorul și să fie pus „la zid” de societate, că e clar că asta l-ar durea cel mai tare. Poate aș fi ajuns și eu pe la niște jurnaliști.

Ce crezi că ar trebui să facă statul în situații de genul ăsta?
În primul rând, polițiștii cred că nu prea-s educați cu privire la agresiunile la care sunt supuse femeile. Ține mult de educație, de valorile fiecărui individ. Acum, autoritățile cred că ar trebui să ia măsuri mai clare, să nu mai existe loc de interpretare. Să se facă o lege special pentru a reglementa fenomenul de revenge porn.

Cunoști cazuri similare?
Știu de un caz din liceu, mă rog, la un alt liceu, nu unde am învățat eu, când cineva a pus poze nud cu persoana respectivă pe tricouri și căni, cu care umbla prin liceu. Acolo oamenii doar au râs, a fost oarecum un caz „fericit”, că toată lumea s-a făcut că nu vede, agresorul nu a continuat să facă asta, iar profii nu s-au luat nici de agresor și nici de victimă. Au aruncat mizeria sub preș și și-au văzut toți de viață mai departe. A trecut de la sine, deși a fost o chestie foarte nasoală. Nu știam ce trebuie eu să simt, eram confuză. Era agresivitate? Ce nume să-i dau chestiei ăsteia? Apoi a trecut, pur și simplu.

VICE: Ce ai făcut tu, dacă te-ai fi aflat în situația Marei?
Lăcrămioara: Am și fost într-o situație de genul acesta. Mă rog, nu la nivelul ăsta. Și nu acum, cu mulți, mulți înainte, prin 90, dar nu se compară. Tot un fel de hărțuire, dar nu la nivelul ăsta. Acum spun că m-aș fi dus probabil să fac o reclamație. Dar dacă am fi avut discuția asta în urmă cu doi sau trei ani, aș fi zis că n-am curajul s-o fac, că țin pentru mine, să nu afle și mai multă lume. Pentru că mi-ar fi rușine.

Ce crezi că ar trebui să facă statul în situații de genul ăsta?
Ar trebui să aibă grijă să se îmbunătățească legislația. Cred că ar trebui ca autoritățile să-și instruiască mult mai bine oamenii. Eu știu că există și o divizie de IT, un departament, care ar putea interveni. Dar inițial, ar trebui educați primii oameni cu care interacționează victima. Să nu mai arunce vina pe victimă, să n-o descurajeze.

De ce crezi că se ajunge aici?
Există un profil al agresorului. Se regăsește și în literatura de specialitate. Dacă tu, ca individ, ai acest profil, ești numit sociopat, ai niște abilități fantastice, ești un perfecționist în treaba asta. Atunci, evident, își găsesc victime foarte ușor. E o chestie de ordin psihologic. Cumva, în tabloul sociopatului intră asta: „Sunt atât de puternic, sunt atât de important, sunt de neatins”. Dar social, agresorul știe că nu vor exista consecințe.

Familia are vreun cuvânt de zis în profilul ăsta?
Tot din literatura de specialitate, la sociopat apar premise că și părinții ar avea o vină. Dar, nu e o regulă, nu aș vrea să arunc vina pe familie. În realitate, sunt foarte mulți alți factori, inclusiv educația. Mi se pare însă incredibil că educația sexuală e încă un subiect tabu în societatea noastră.

Cunoști cazuri similare?
Atât de blocată am fost de această poveste și mi-am retrăit și eu părțile mele, încât nu îmi amintesc, în momentul ăsta, de niciun alt caz.

VICE: Ce ai fi făcut tu, dacă te-ai fi aflat în situația Marei?
Călin: Bănuiesc că aș fi făcut aceeași chestie sau probabil că nici nu m-aș fi dus la poliție. Pare că n-ai niciun fel de alternativă în sensul ăsta. Și, când ești părăsit de toată lumea, chiar nu știi către cine să te întorci. Dacă aș fi fată, probabil către grupările feministe din România, care să-mi asigure suport, măcar emoțional.

Ce crezi că ar trebui să facă statul în situații de genul ăsta?
Specific, în situații de genul ăsta, victima n-ar mai trebui să fie tratată cu dezgust, n-ar mai trebui luată în derâdere. În al doilea rând, o reglementare a zonei de revenge porn, pentru că nu există un cadru legal bine conturat. Nu putem acționa, dacă nu-i pornografie infantilă sau dacă nu recurgi la suicid. Trebuie să umplem cumva vidul ăsta legislativ.

De ce crezi că ajung unii indivizi să facă asta?
Cred că e o chestie care vine nu doar din familie, poate a fost bine crescut și Vlad Andrei, dar dacă ești crescut în spiritul ăsta, în care crezi că totul ți se cuvine, cred că copilul are tendințe să evolueze ca individul ăsta. Cred că cea mai mare problemă e însă legată de societate, sistemul în care trăim nu pedepsește suficient chestiile astea, nu există repercursiuni sociale, de excludere, teama de a fi agresor.

Cunoști cazuri similare?
Cunosc cazuri similare, dar nu neapărat de revenge porn, cazuri în care persoane au fost amenințate.

Și cum ai acționat când ai auzit de cazurile astea?
Am vorbit cu victima, să-i ofer susținerea emoțională de care are nevoie. În același timp, am încercat să vorbesc eu cu agresorul, să-și retragă amenințările și să se rezolve problemele astea pe cale amiabilă, dar e destul de complicat.

Protestul s-a terminat după doar o oră. Jandarmii le-au amintit organizatorilor că, deși nu-i o problemă că n-au depus notificare de protest, un alt protest urmează în scurt timp să înceapă. De data asta, al celor de la Noua Dreaptă, care-s mai preocupați de migranții invizibili din România decât de abuzurile existente.