Tot ce trebuie să știi despre scandalul apei potabile din București

Deși locuim pe o planetă acoperită în proporție de 70% de apă, apa aia potabilă, pe care o poți bea fără să crăpi, reprezintă mai puțin de 0,3%. Din cauza asta, e cumva logic să consideri că otrăvirea apei va reprezenta mai mereu un subiect al naibii de contagios. Și asta pentru că este, în primul rând, un subiect extrem de vizual.

Nu e de mirare că legenda otrăvirii fântânilor de către Mircea cel Bătrân, Țepeș ori Ștefan cel Mare e cam tot ce ne-a rămas de la orele de istorie din școala generală. Nu toți putem ține minte – fără ajutorul Google – datele istorice între care au domnit unii și alții, ori întreaga înșiruire de bătălii cu turcii. Dar toți știm faza cu fântânile otrăvite, pentru că fiecare dintre noi și-a imaginat ieniceri ținându-se de gât și horcâind lângă o fântână în care putrezea un cal, în mijlocul unui câmp pârjolit.

Otrăvirea apei de către teroriști a fost, de altfel, unul din zvonurile cele mai teribile (și eficiente) rostogolite în timpul Revoluției române.

Chiar dacă prima ta senzație e să nu crezi, iar instinctul tău țipă din toți porii „Fake news!”, genul ăsta de alerte care sparg pereții redacțiilor de știri reușesc să te cam scoată din zona ta de confort.

Scandalul clorului din apa bucureștenilor a arătat unde poate duce combinația fatală dintre un zvon și incapacitatea autorităților de a comunica în fraze simple, clare și la obiect. Toate dublate de prostie pură, umor involuntar și o imensă fugă de răspundere (incompetenții fac asta, cel mai des).

Nimeni nu știe precis. Miercuri, 30 ianuarie, pe la orele prânzului, pe telefoanele bucureștenilor au apărut, din neant, niște SMS-uri și mesaje WhatsApp despre depășirea nivelului de clor din apa Capitalei. Mesajul-mamă suna așa:

„Apa Nova a informat că, în urma unui incident (nu a menționat de ce tip, chimic sau biologic), au fost nevoiți să folosească cea mai mare cantitate de clor permisă de lege și m-a sfătuit SĂ NU DĂM COPIILOR APA DE LA ROBINET și să nu gătim cu ea în următoarele 48 de ore! Avertizarea este valabilă pentru tot Bucureștiul, așa că puteți să îi informați și pe cei apropiați și pe cei mai puțin apropiați.”

Mesajul nu era semnat de nimeni, iar faptul că era scris, pe alocuri, CU MAJUSCULE, ar fi trebuit, din start să te facă să ridici din sprânceană, a neîncredere. Bulgărele de zăpadă a prins însă repede aderență și viteză pe panta Facebook-ului, acest teren atât de fertil conspirațiilor. Nu a mai putut fi oprit la timp.

După toate aparențele, mesajul alarmist rostogolit pe rețelele sociale a fost provocat de un răspuns Apa Nova acordat unei asociații de proprietari.

Ulterior, Apa Nova a venit cu un comunicat oficial care a părut, pentru moment, să lămurească și să calmeze lucrurile.

Pe scurt, s-au topit zăpezile. Toate zoaiele alea s-au dizolvat în apa Argeșului și Dâmboviței. Apa bucureștenilor vine de aici, dar, ca să o poți bea fără să te îmbolnăvești de holeră, apa e filtrată și răs-filtrată la stațiile de epurare. Treaba asta, în linii mari (nu ne apucăm acum să facem curs de purificare a apei) se face cu clor. Cu cât e mai murdară apa care vine, cu atât trebuie să bagi niște clor în ea. În limitele legii, desigur.

Să luăm, de dragul experimentului, această frumoasă știre apărută în luna martie a anului trecut:

Sună cunoscut, nu? Ei bine, în cazul de față, bucureștenii au fost ceva mai ghinioniști. Și asta pentru că, în cazul lor, după comunicatul Apa Nova, nu s-a așternut tăcerea, cum s-a întâmplat timișorenilor. Ci a urmat haosul, provocat de o întreagă înlănțuire de comunicate contradictorii care, în loc să limpezească apele, au rostogolit și mai mult bulgărele de zăpadă.

Mai întâi, a fost comunicatul Direcției de Sănătate Publică București care a dat de pământ cu Apa Nova, pe care i-a făcut mincinoși, pe motiv că, în realitate, apa are prea mult clor, nu e bună de băut. Ba nu e bună nici măcar pentru gătit ori spălat. Asta după ce Ministerul Sănătății tocmai ce le recomanda românilor să se spele pe mâini, din cauza epidemiei de gripă.

A urmat, evident, răspunsul înțepat al celor de la Apa Nova: analizele noastre arată că apa e bună de băut.

Bucureștenii, cu cana de apă în mână, erau, în acest moment, ca în bancul cu rabinul: cine are dreptate? Că dacă au și unii și alții dreptate, nu e deloc bine.

După aproape o zi, ministrul Sănătății a început să o scalde: recomandă prudență.

„Nu am spus nicio clipă că apa nu este potabilă. Între apa cu nivel ridicat de clor și apa potabilă este o diferență,”

Cu alte cuvinte, Ministerul Sănătății reproșează acum celor de la Apa Nova că nu au spus, negru pe alb, ceva de genul: băi, bucureștenilor, aveți grijă că e cam mult clor în apa aia. Nu o să muriți dintr-atât, dar măcar sunteți informați. Cu alte cuvinte, apa e ok, dar aveți grijă.

Și pentru că tabloul nu era complet, pe fir au intrat, pe turnantă, și saltimbancii de la Primăria Capitalei. Mai întâi am avut parte de o hârjoană ca în vremurile bune din curtea școlii, după ce viceprimarul Aurelian Bădulescu și-a luat un pumnișor în gură de la primarul sectorului 6, Gabriel Mutu. Altercația ar fi pornit – ce frumoasă coincidență – de la o sticlă de apă aruncată, neglijent, în direcția viceprimarului. Scandalul nu e direct legat de clorul din apă, ci vine mai degrabă pe filiera tunurilor cu apă date de Jandarmerie la protestul din 10 august. Recent, Bădulescu a recunoscut, după modelul Postelnicu, că a fost un mincinos și că va da pe goarnă toate dedesubturile murdare, legate de aceste proteste. Coincidență, revelația lui Bădulescu vine abia acum, după ce PSD i-a retras sprijinul politic.

Cum faci să vorbească lumea despre tine? Inventând un scandal mai mare decât cel pe care tocmai l-ai ratat. Acesta e și motivul pentru care, la spartul târgului, a apărut și Firea care a cerut rapid să se sesizeze SRI-ul, Iohannis și CSAT-ul (și, probabil și Sfântul Petru în persoană, dacă Preafericitul i-ar asigura linie directă). Motivul e apa potabilă a locuitorilor Capitalei este ceva ce ține de siguranța națională. Poți s-o contrazici?

Azi s-a băgat și Direcția de Sănătate Publică care a zis că, în realitate, concentrația de clor e de cinci ori mai mare decât cea normală. Adică a mințit Apa Nova? Probabil că va mai dura ceva zile până când vom afla exact ce și cum s-a întâmplat, cert este că un singur lucru e sigur după toată povestea asta: am ajuns în situația în care aproape nu mai poți conta pe niciun „cap limpede”, în caz de criză majoră. Singura certitudine: fii suspicios. Mai ales când ți se spune că „totul e în regulă”.

Până acum, nu avem cazuri de bucureșteni care „să fi luat cu asalt” spitalele, acuzând dureri de stomac, simptome de holeră (cauzate de apa infestată) sau arderea cu clor a căilor respiratorii (de la prea mult clor în apă).

La fel cum, anul trecut, nu am avut nici timișoreni. A fost, din fericire, un scandal mai mult „birocratic”, în care toți actorii implicați s-au contrazis „în concentrații” și nu au făcut altceva decât să rostogolească un boț de rahat, până când acesta s-a făcut atât de mare, încât nu a mai putut fi ignorat: povestea miroase deja prea tare pentru a nu mai putea fi ascunsă sub preș.

Cu alte cuvinte, da, avem clor în apă, nu e vreun secret de stat și nici vreo conspirație, da, atunci când se topește zăpada asta mizerabilă, apele râurilor Argeș și Dâmbovița devin mai murdare, e nevoie să bagi ceva chimicale să le purifici. Nu toți stăm la munte și bem apă de izvor, ca dacii. Și da, poți lăsa să curgă mai mult apa, dacă ții morțiș să o bei de la chiuvetă. Și, în mod sigur, nu, nu vei muri dacă te speli cu apă. În București sau oriunde.

Și da, scandalul ăsta arată că mentalitatea politicianului român a fost și, din păcate, încă mai rămâne neschimbată: niciodată fraze ori gesturi asumate complet, mai întotdeauna fugă de răspundere, întotdeauna „e de la ei”, sau „alții sunt de vină”. Analizele sunt ok, dar recomandăm prudență. Noi suntem acoperiți. Avem hârtii și rapoarte „care atestă acest lucru”. Suntem, mai mereu, pe propria răspundere. Ca la Colectiv.