Publicitate
LGBT

Scrisoarea unui tânăr gay din România către părinții lui care l-au respins

La 19 ani au aflat că sunt gay. De atunci ai mei nu au mai știut cum să mă iubească.

de Victor S.
19 Octombrie 2018, 11:53am

Fotografie de Eli Driu

Dragii mei, știu că aţi fost la referendum. Mă așteptam să o faceți, dar undeva în sinea mea speram că nu se va întâmpla.

Ziua de sâmbătă - prima a referendumului - am petrecut-o împreună; nu a vorbit nimeni despre vot sau a fi gay, dar îmi doream să vorbim și, mai mult decât oricând, să îmi spuneți că mă iubiți. Nu m-ar fi deranjat dacă îmi spuneați că mergeți la vot pentru că voi credeți în această datorie civică, dar mă deranjează că ați mers la vot împreună cu cei care promovează ura împotriva mea și, dacă ar putea, m-ar închide în casă. Acum câțiva ani, ați făcut și voi același lucru, când ați aflat că sunt gay. Mi-ați spus să vă scriu ce cred că ar trebui să facem pentru a fi iar o adevărată familie.

Când eram mic, râdeați de mine pentru că va spuneam despre drepturile copilului. Acum mă acuzați că mi-am smuls drepturile pe care mi le-ați refuzat. Nu voi accepta ca cineva să îmi știrbească libertatea și demnitatea. Cum ți-am spus și ție, tata, v-am ascultat de multe ori. Acum, e vremea mea să fiu ascultat.

De când ați aflat că sunt gay, lucrurile nu au mai fost la fel. M-ați ascuns în casă, mi-ați urmărit fiecare gest, m-ați șantajat emoțional ca și când asta ar fi ajutat pe vreunul dintre noi.

Nu am mai putut să îmi termin facultatea, pentru că n-ați mai vrut să mă susțineți. M-ați închis în casă, să fiți sigur că nu mă întorc la București, orașul care „m-a făcut gay”.

Muncesc de la 19 ani. Nu a mai contat pentru voi că iubeam Dreptul și eram printre cei mai buni, că vă plăcea să vă lăudați cu mine, că aveam bursă și aș fi putut să merg pe drumul ăsta. Nu, pentru voi, prioritatea a fost să mă trimiteți la psihiatru ca să mă vindec de a fi gay, când eu aveam multe altele de vindecat. Tot ce îmi doream era să fiu fericit, iar în momentul în care închid ochii, peste ani, să fiu împăcat cu mine însumi.

Vreau sa înțelegeți că iubirea nu ține de religie, orientare sexuală sau opinii politice, ci de a fi om. Vreau sa înțelegeți că familia este alături de cei pe care îi iubești, indiferent de sex, vârstă sau rasă. Vreau să înțelegeți că a mă accepta ca fiind fiul vostru gay nu ține de religie sau de opinii personale, ci de a fi uman.

Mamă, aș vrea să încerci să înțelegi că, dacă sunt gay, nu înseamnă că o să ard în iad, că trăiesc o viață în păcat, că nu pot iubi sincer și că nu pot avea o viață frumoasă și liniștită, că nu pot să am copii, o casă sau o familie a mea.



Tată, aș vrea să înțelegi că dacă sunt gay nu înseamnă ca eu am ales să fac asta, dar chiar de aș fi ales, aș vrea sa știi că trebuie sa mă respecți așa cum sunt și cum îmi doresc eu să fiu. Iubirea, respectul reciproc nu înseamnă sa ne aprobăm la orice, fără să clipim, ci să ne ajutăm unul pe altul, indiferent de diferențele de opinii.

Frate, vreau sa iți asumi că ai un frate gay și să te gândești dacă te identifici cu adevărat cu cei care promovează ura împotriva mea. Nu asta înseamnă religie sau credință. Nu-mi va fi ușor să uit cum, abia ieșit din spital, acum trei ani, te-ai așezat la picioarele mele și mi-ai spus că poate e mai bine să nu mă întorc la facultate, ca să nu mai cheltuiesc banii familiei. Vreau să-ți ceri iertare, vreau să nu mă mai privești ca pe un monstru. Vreau să te gândești și la ceilalți, nu neapărat la mine, dar la părinții noștri. Nu poți să te închini o dată și să crezi că păcatele pe care le ai ți-au fost șterse de o forță divină. Ele se iartă, nu de mine, ci de El - când ne căim și încercăm să schimbăm ce am greșit.

Mult timp eu am fost cel care a trebuit să las de la mine, să accept că nu mă acceptați.

Voi ați spus că eu nu mă gândesc la voi. Nu văd nicio legătură între a fi sau nu gay și a îți iubi familia, oamenii care te-au crescut. Gay fiind, iubesc la fel. În liceu eram tot gay, doar că nu mi-am asumat asta, lucrurile stăteau atunci diferit doar pentru că voi nu știați? Mă așteptam ca părinții să fie cei maturi, care aduc echilibrul și găsesc soluții. Mereu ați vrut să îmi asum responsabilitatea. Din momentul în care m-am născut și până la 18 ani, responsabilitatea vă aparține în egală măsură. Mă aștept ca atunci când declarați că îmi sunteți alături, să-mi fiți cu adevărat, nu să mergeți să votați ura împotriva mea. Mă aștept să vă asumați matur că aveți un copil G A Y. Nu bolnav, nu psihopat, nu terorist, nu criminal, nu sunt vreun demon, nu trebuie să fiu exorcizat sau vindecat.

De ce am fost bun de lăudat ca băiatul vostru deștept și frumos pe care îl remarca lumea, dar n-am mai fost bun odată ce ați aflat că sunt gay? La fel cum eu nu judec și nici nu încerc să vă impun cum să trăiți, vreau să învățați să mă respectați și pe mine, cu opiniile și felul cum îmi trăiesc viața.

Sunt multe lucruri de spus, dar am discutat de atât de multe ori deja. Nu trebuie să fiți de acord cu ce fac, vreau doar să mă tratați la fel ca atunci când mă iubeați pentru cine sunt, nu pentru că pe etichetă scria heterosexual. Vă mulțumesc și vă sunt recunoscător pentru ce ați făcut, faceți și veți face pentru mine.

Al vostru,

Victor.