Cum e să fotografiezi unii dintre cei mai tari muzicieni ai lumii

Articolul a apărut inițial pe i-D.

La 40 de ani după documentarea apariției punk-ului, Derek Ridgers încă e bucuros să discute despre imaginile emblematice care probabil i-au fost menționate de sute de ori.

Fotograful are un nou album. Deja sunt cunoscute aceste imagini emblematice cu punkeri, cea mai potentă formă de counterculture din Marea Britanie, pe care el a capturat-o la începutul anilor '70. Însă albumul ăsta, intitulat simplu Derek Ridgers: Photographs, scoate la lumină o arhivă mai puțin cunoscută cu fotografii rock, o perioadă în care el a călătorit prin lume și a fotografiat personaje precum Frank Zappa, The Rolling Stones, Michael Stipe, Jarvis Cocker, Kylie și Robbie Williams, pentru publicații precum i-D, The Face și NME. Nu e deloc rău pentru cineva care s-a apucat să documenteze punk-rockul cu un Nikkormat la mâna a doua, la Palatul Hammersmith.

„Niciodată nu m-am plictisit să vorbesc despre subiectul meu preferat”, spune el.

Derek s-a apucat de fotografie pe la 20 de ani, când a fost încurajat să ia acasă un aparat, în timp ce lucra pentru o companie de publicitate. „Eu făceam poze oriunde se întâmpla să mă aflu”, spune el. „Dacă mergeam într-un club, stăteam și așteptam pe scări sau lângă toaletă. Eu nu mă băgam în mijlocul mulțimii. Doar observam pentru o perioadă, iar, eventual, oamenii care voiau să fie fotografiați gravitau către mine.”

El descrie cum într-un club de cinci sute de persoane, puteau fi doar zece persoane frumoase. „Eu îi fotografiam pe acei zece, iar ăia erau cei de care-și amintea lumea”, descrie el. „Ei nu-și aduc aminte de oamenii ca mine, îmbrăcați în jeans și cămașă. Dar eram destul de mulți.”

Cu cât i-a crescut reputație, la fel și comisioanele editoriale. Damon Albarn, Shane MacGowan, Neneh Cherry, Nick Cave, Snoop Dogg. Derek descrie această perioadă din viața lui ca „cealaltă odisee fotografică”, o perioadă de 20 de ani în care lucrările lui s-au schimbat de la documentarea scenelor din cluburile de noapte londoneze la muzicieni faimoși, deși nu a fost mereu ușor.

„Care ar fi cea mai nasoală reacție, dacă ai aborda pe cineva pe stradă și ai întreba dacă poți să-i fotografiezi?”, spune el. „Te poate lovi în coaie sau ataca sau amenința, iar toate lucrurile astea mi s-au întâmplat. Dar dacă primești permisiunea să fotografiezi un muzician, deseori artistul nu-și dorește asta. Are alte lucruri de făcut. Nu vrea să-și piardă timpul cu mine. Așa că trebuie să te asiguri că-ți ies cadre bune din prima, deoarece e posibil să nu ai timp pentru altele.”

Iar în ceea ce privește un prim cadru reușit, Derek rămâne fidel metodelor sale. „Eu nu încerc să mă bag pe sub piele și să le fac o psiho-analiză”, spune el. „Tot ce fac e să mă folosesc de camera foto.”

„Camera foto are un fel de calitate vérité”, continuă el. „Ca fotograf, jumătate din efort este să încerci să nu stai în cale. Sfatul meu e să nu te implici prea tare în ecuație. Mai bine lași camera să facă treaba.”

Albumul „Photographs” Derek Ridgers este publicat de Carpet Bombing.