Știri

Ce drepturi vor avea în România cuplurile gay care s-au căsătorit în altă țară

Curtea pentru Justiție a UE a dat dreptate cuplului Coman-Hamilton. Cei doi au vrut să fie recunoscuți ca soți și în România.
05 Iunie 2018, 1:27pm
Clabourn Hamilton și Adrian Coman, în timpul unui interviu acordat Mediafax. Fotografie de Andreea Alexandru/Mediafax

Coaliția pentru Familie tocmai a încasat un croșeu de stânga, venit dinspre Luxemburg, unde Curtea pentru Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis că România trebuie să recunoască dreptul de ședere pentru persoanele gay căsătorite într-un stat UE.

Cei care militează pentru drepturi egale consideră această hotărâre drept o „decizie istorică”, în vreme ce adepții familiei tradiționale văd un veritabil semn al pogorârii Fiarei pe pământ: călăreții Apocalipsei și-au înșeuat caii, trâmbițele sună, cine are urechi de auzit, să audă.

Decizia este o premieră, indiferent în care tabără te situezi. Și este o decizie cu atât mai importantă cu cât ea vine sub forma unui răspuns adresat direct Curții Constituționale a României, care nu a reușit să tranșeze, până acum, această speță și s-a adresat magistraților europeni pentru lămuriri suplimentare.

Cum s-a ajuns la procesul din Luxemburg

Totul a plecat de la cazul unui cuplu gay, format din româno-americanul Adrian Coman și americanul Robert Hamilton, care s-au căsătorit la Bruxelles, în 2010.

În decembrie 2012, cei doi și-au exprimat dorința de a se stabili, ca un cuplu, în România. O lună mai târziu, autoritățile le-au comunicat faptul că Robert Hamilton are drept de ședere pe o perioadă de cel mult trei luni, deoarece „fiind vorba despre persoane de același sex, căsătoria nu este recunoscută, conform Codului civil”.

Astfel, prelungirea dreptului de ședere temporară în România nu a putut fi acordat în cazul lui Hamilton „cu titlul de reîntregire a familiei”.

Cei doi s-au adresat instanței și au solicitat „constatarea existenței unei discriminări pe criteriul orientării sexuale, în ceea ce privește exercitarea dreptului de liberă circulație în Uniune”.

Sau, mai tehnic spus, a fost invocată excepția neconstituționalității articolului 277, alineatele 2 și 4 din Codul Civil – care reglementează căsătoria.

Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională pentru a se pronunța asupra excepției menționate.

Timp de aproape doi ani, întrebarea „Ce este acela un soț?” i-a frământat pe judecătorii CCR care, nereușind să găsească un răspuns care să mulțumească pe toată lumea, s-au adresat Curții Europene pentru Justiție.

Iată ce se spune exact în sesizarea adresată judecătorilor de la Luxemburg:

În aceste condiții, Curtea Constituțională a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„Soț” din articolul 2 punctul 2 litera (a) din Directiva 2004/38, coroborat cu articolele 7, 9, 21 și 45 din cartă, include soțul de același sex, dintr-un stat care nu este membru al Uniunii, al unui cetățean european cu care cetățeanul s-a căsătorit legal conform legii dintr-un stat membru, altul decât statul gazdă?

Astăzi, Curtea Europeană a răspuns că, da, noțiunea de „soț” include și soţii de acelaşi sex.

Ce efecte va avea această decizie

Pentru a afla cât de „obligatorie” e, din acest moment, decizia luată astăzi de Curtea de Justiției a Uniunii Europene și ce implicații are asupra legislației românești, am întrebat câțiva experți în drept civil și legislație europeană.

Fostul agent guvernamental pentru Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Horațiu Radu, mi-a explicat că decizia în cazul Coman/Hamilton este una istorică din perspectiva sensibilității temei.

„Hotărârea instanței de la Luxemburg este obligatorie pentru toate statele membre UE. Decizia nu te obligă să reglementezi căsătoriile între persoanele de același sex, ea se referă strict la dreptul de ședere, componentă a libertății de circulație a persoanelor, iar ea recunoaște acest drept și soților de același sex al cetățenilor UE”, spune Radu.

„Ca orice hotărâre a Curții Europene de Justiție, hotărârea e obligatorie pentru judecătorii români, inclusiv pentru cei de la Curtea Constituțională”, este de părere avocatul Iustina Ionescu.

„Decizia stabilește faptul că termenul «soț» trebuie să fie interpretată și aplicată de statele membre astfel încât să includă soții de același sex care au încheiat o căsătorie legală, în oricare țară din UE, iar această recunoaștere trebuie să se facă în contexul liberei circulații a cetățenilor UE”, spune Ionescu.

Cu toate acestea, în opinia lui Horațiu Radu, decizia nu aduce mari modificări în legislația românească. Și asta pentru că dreptul la ședere pentru soțul de același sex al cetățenilor UE era deja prevăzut în legislația românească încă din anul 2005, iar nerecunoașterea acestui drept a fost, de fapt, o eroare a funcționarilor români.

„Vedeți Ordonanța de Urgență a Guvernului 102/2005 care recunoaște dreptul de ședere soților și soțiilor cetățenilor UE. Mai mult, ea recunoaște acest drept și partenerilor acestora având parteneriate recunoscute în statul de origine. Prin urmare, în opinia mea, legislația națională nu împiedica nici până acum acordarea dreptului de ședere în România soțului de același sex al unui cetățean UE”, spune Radu.

Se naște o întrebare: în aceste condiții, de ce a trebuit să vină ditamai Curtea de la Luxemburg să se pronunțe în acest caz?

„Deși legislația internă este destul de clară, dacă era analizată și din perspectiva dreptului Uniunii Europene, la acest litigiu s-a ajuns pentru că răspunsul oferit reclamanților de către funcționarii unei instituții s-a încadrat pe altă legislație, aplicabilă cetățenilor statelor non UE. Or, în speța Hamilton, deși cetățean al unui stat non UE, ca membru de familie, are același drept de ședere precum soțul său, cetățean român și cetățean UE”, precizează fostul agent guvernamental la CJUE.

România nu poate limita drepturi legate de libertatea de mișcare a partenerului gay, în baza argumentului că acest tip de căsătorie nu e încă recunoscut la noi. Astfel, autoritățile române nu pot restrânge dreptul la liberă circulație în cazul unui cuplu gay căsătorit în altă țară UE unde această căsătorie e reglementată în Codul Civil. Nu te obligă să-ți schimbi legislația, dar te obligă să joci după regulile Uniunii.

„Se referă la o chestiune practică care apare când o persoană se mută dintr-o țară în alta. Nu te muți și te închizi în apartament. Închiriezi sau cumperi o locuință, devii plătitor de taxe și impozite, îți pui problema să ajungi la medic, trebuie să ajungi la spital într-o situație de nevoie etc. Toate aceste situații aduc cu ele relații juridice, ale familiei cu autoritățile”, spune avocatul Ionescu.

„În hotărârea CJUE se spune că statul român, chiar dacă nu are reglementată instituția căsătoriei între două persoane de același sex, nu poate să se comporte ca și cum nu ar recunoaște căsătoria încheiată în altă țară UE. Se spune clar că viața de familie rămâne viață de familie și în România – prin urmare trebuie protejată legal ca atare”, adaugă Ionescu.

Am să închei cu o concluzie a judecătorului Cristi Danileț care, după publicarea deciziei Curții a scris pe Facebook:

„Dacă doi gay nu se pot căsători în România (legislația nostră interzice), ei se vor putea căsători în UE și reveni în România unde vor fi recunoscuți. O să fie cam ca mașinile înmatriculate în Bulgaria.”