Educatie

Cât de ușor e să iei zece la licență când ești la facultate în București

Să-ți închizi telefonul, să ieși de pe Facebook și să stai în casă vreo trei săptămâni sunt măsuri care dau rezultate.
4.7.18
Alexandru, înainte de licență. Fotografie via arhiva personală a lui Alexandru

Înainte să văd nota, ziceam că eu să dau sfaturi despre cum să faci o licență de 10 e ca și cum aș da sfaturi despre cum trebuie să mănânci la un restaurant fancy sau despre mașini, fizică, rase de cai, inginerie, orientare în spațiu, relații și mă rog, alte mii de lucruri la care nu mă pricep. Practic, să dau sfaturi despre viață. Surprinzător, deși m-am apucat de ea cu trei săptămâni înainte, am ținut Facebook-ul deschis și am și mers la party-uri, am luat 10. Facebook-ul chiar m-a ajutat, mai ales atunci când am rugat oamenii să-mi dea melodii de ascultat când scrii licența.

Publicitate

Concluzia la care am ajuns e că îți trebuie doar trei lucruri ca să iei zece în licență: o idee mai interesantă sau mai degrabă un chestionar care să pară complex și, de fapt, să nu fie, un profesor care să te motiveze și să-ți zică că o să iei notă mare și niște prieteni buni. Astea trei și faptul că acum doi ani s-a decis la facultatea noastră să se dea doar prezentare, nu și examen scris.

Însă nu toți au norocul ăsta. Multe facultăți, precum Geografia sau Jurnalismul, au și examen scris și prezentare, alții - ca cei de la Științe Politice au doar prezentare, iar unii ca cei de la Drept au doar scris. Asta din câte știu s-a schimbat doar la Universitatea din București. Trist e că asta înseamnă că la unele facultăți, cele care au doar prezentare, chiar nu e așa greu să iei licența și nici nu am auzit oameni care să fi picat. Treaba mai grea e să îți iei toate restanțele și să intri în ea.

Cu gândul ăsta-n minte am vorbit cu câțiva licențiați ca să văd cum au reușit să obțină mult râvnita notă.

Alexandru Voicu și licența la Geografie

Fotografie via arhiva personală a lui Alexandru

„Trecând cu bine de ea, le spun acum celor mai mici, care îmi cer anumite sfaturi, că licența nu e chiar o sperietoare și că, dacă îi acorzi puțină atenție, nu îți va crea mari probleme. Dar asta spun acum.

Primul gând cum că ar trebui să mă apuc de licență a venit în vacanța de iarnă, care e mereu prea scurtă, așa că mi-a trecut repede. La fel au trecut și vacanța dintre semestre, vacanța de Paște și m-am trezit în mai, în plină sesiune că eu abia îmi luasem câteva notițe pentru licență. Așa că am făcut ceea ce îi sfătuiesc și pe cei care îmi cer părerea: i-am acordat puțină atenție. Am început să merg zilnic la bibliotecă și alături de alți colegi întârziați am creat o comunitate mișto. Știam temele tuturor și câte pagini are fiecare. Pe zi ce trece ne împuținam și îmi aduc aminte că spre final mai eram doar două persoane. După ce scrii o licență în zece zile, să înveți pentru examen pare cel mai simplu lucru și așa a și fost. Am luat zece în prezentare și 9,41 la examenul scris.

Publicitate

Ulterior chiar am realizat că lucrarea de licență nu e deloc așa nașpa. Să îți alegi o temă care să îți placă și să ai o relație bună cu profesorul coordonator cred că sunt alte două lucruri care să îți ușureze munca.”

Roxana Antimiu, șefă de promoție la Publicitate la SNSPA

Fotografie via arhiva personală a Roxanei

„Îi sfătuiesc pe cei care își doresc să finalizeze lucrarea de absolvire cu 10, să depună efortul și să frecventeze cât mai multe cursuri pe parcursul celor trei ani de studii universitare, ca să-și dea seama de ce sunt pasionați și din ce materie ar putea să își aleagă subiectul de licență. Optează pentru teme care nu doar că îți stârnesc interesul, dar care captează și atenția celor din jur.

De asemenea, pentru o notă maximă este important să redactezi o lucrare bine documentată, astfel că îți recomand să citești cât mai multe articole și cărți pe care să se fundamenteze capitolele care cuprind teoria din domeniul tău de interes. Iar pentru partea aplicativă, nu te opri doar la o singură metodă de cercetare, fii perseverent și optează pentru mai multe metode și instrumente pentru a-ți putea completa obiectivele, confirma sau infirma ipotezele.

În timpul prezentării, știu că o să sune relativ clișeic sau facil de menționat, dar dificil de pus în practică, știu că o să fii încercat de un amalgam de stări de spirit, dar încearcă să-ți păstrezi doar acele emoții care sunt constructive. Fii cât mai relevant și sigur pe forțele proprii în timpul prezentării tale.”

Publicitate

Viviana Minea, 10 la Poli

Fotografie via arhiva personală a Vivianei

„La sfârșitul celor patru ani petrecuți pe băncile facultății de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației, pot spune că am devenit un om mai înțelept. Nu datorită memorării a tot felul de lucruri care pot fi găsite oricând pe internet, ci prin faptul că Politehnica este o facultate perfectă pentru a-ți testa limitele. Te pune în fața situației în care trebuie să rezolvi ceva atunci când nu ai cea mai mică idee cum să faci asta. Trebuie să înveți să vezi lucrurile din mai multe perspective, să faci deducții, să devii autodidact, să lucrezi contra cronometru.

A face o licență de nota zece pentru mine a însemnat să trec de la zero pe domeniul programării web, la «habar n-aveam că pot să fac asta». Am experimentat cum e să te simți copleșit de complexitatea proiectului, să te trezești că trebuie să faci totul singur, pentru că nu vei primi prea mult ajutor din partea nimănui, cum e să te blochezi complet într-un punct și să visezi noaptea soluții – pe care apoi să le testezi a doua zi dimineață, sperând ca printr-o minune că creierul tău a generat cumva rezolvări în somn. E nevoie de o mentalitate de învingător și să nu pierzi timpul cu lucruri mărunte.

În opinia mea, studenții ar trebui să își aleagă o temă de licență grea și să se apuce de ea din timp. Nu trebuie să fie chiar copleșitoare, dar avantajul unei licențe grele este acela că profesorii se mulțumesc să vadă cât ai muncit și astfel ești mult mai ferit de întrebări nedorite de teorie, iar șansa să obții nota maximă este foarte mare. Funcționalitatea părții practice, experimentele, graficele prezentabile și statisticile sunt cele care completează experiența și vor fi întotdeauna apreciate de profesori. Aduc și studentului un grad ridicat de satisfacție, să realizeze ceva cu mâinile lui, exact ca un viitor inginer.

Publicitate

Un ultim pas este depășirea tracului, să te arăți încrezător în munca ta și să convingi audiența de efortul depus.”

Lidia Iștoc, notă mare la Informatică

Fotografie via arhiva personală a Lidiei

„Ce te sfătuiesc eu este în primul rând să te apuci din timp, să nu ajungi în iunie să nu mai știi de tine. Eu m-am apucat cu vreo trei săptămâni înainte, n-am dormit, n-am mâncat. E destul de simplu să te apuci. Mi-am dat seama când am realizat că zilele îmi sunt numărate. La propriu.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost un to do list cu toate task-urile pe care mi le-am stabilit (ce să citesc, ce să scriu, ce trebuie să implementez pentru ca aplicația mea să prindă contur). După, am setat câte un deadline sfânt pentru fiecare task în parte și mi-am creionat un calendar al zilelor rămase, să bifez seara că am reușit tot ce mi-am propus (așa, pentru sufletul meu). Am terminat licența la timp, fix în ultima dimineață în care o puteam preda. După zile bune închisă în peștera apartamentului meu.

Un alt lucru la care am lucrat mult a fost prezentarea. Mi-am pregătit un discurs bun, care să cuprindă esențialul și care să pună în evidență calitățile aplicației pe care am realizat-o. Și l-am repetat – în baie, pe drum și în somn.

Cred că eu sunt unul din exemplele «de așa nu» când vorbim de licență. Dar acum, cu mâna pe inimă spun, a fost una din cele mai tari lecții pe care mi le-am luat. Am văzut cât de bine pot să îmi gestionez timpul, ce bine lucrez în condiții de stres și că atunci când mă dedic 100% într-o chestie, rezultatul e uimitor. Și, totuși, mai bine te apuci din timp.”

Publicitate

Ana Munteanu, licență la Științe Politice

Fotografie via arhiva personală a Anei

„Cred că lucrul cel mai greu la scrierea unei licențe este obținerea surselor. De aceea mi-am făcut rost de tot ce înseamnă bibliografie din vară-toamnă, cu gândul că o să termin licența până la Crăciun, dar bineînțeles, nu s-a întâmplat asta. Am început să-mi fac structura pe capitole undeva pe la începutul lui mai, cred că asta mi-a luat cel mai mult timp. Primul capitol l-am scris într-o zi și o noapte, al doilea mi-a luat mai mult că am avut și sesiune, petreceri, cămin, aproape vară.

Pentru ultimul capitol și finalizarea licenței am stat închisă în cameră patru-cinci zile, fără să răspund la telefon sau mesaje pentru că sigur era cineva care mă chema afară sau în oraș. Aveam câțiva prieteni care îmi aduceau la geam Doritos și energizant și vreo doi-trei cărora le mai trimiteam ce mai scriam ca să reformuleze sau să corecteze micile greșeli. Când eram pe final, nu mai puteam. Nici nu mai înțelegeam ce scriu și a trebuit să merg la o prietenă să mă ajute. Toată licența mi-a luat o lună și puțin. În concluzie, un alt lucru important sunt prietenii care nu te lasă la greu.”

Cu ce-am rămas după licența asta în afară de notă? Trebuie să dau câte o bere la fiecare om care m-a ajutat (șapte mai exact), pot să-mi pun în CV lejer „maestră la Word” sau cum îmi place mie să-mi zic „licențiată în șmecherie” și cu ideea că nu e licența chiar mare brânză.

Poți s-o urmărești pe Alexa care încearcă să fie amuzantă pe pagina ei de Facebook (aici) si sentimentală pe blogul ei, „O Mărie” (aici).