Sportul ăsta distruge creierul jucătorilor și încă nu e clar cum pot fi ajutați

Un nou studiu publicat în Jurnalul Asociației Medicale Americane a întărit legătura dintre fotbalul american și leziuni cerebrale traumatice, găsind boli degenerative cerebrale la 99% din jucătorii NFL, care și-au donat creierul pentru știință și 87% din toți foștii jucători.

Studiul, cel mai mare pe tema asta, a examinat 202 de creiere de la foști jucători (de la liceu la NFL) pentru semne de encefalopatie cronică traumatică (CTE), o tulburare cerebrală indusă de leziuni repetitive. Creierii jucătorilor decedați provin de la o bancă de donații menținută de VA Boston Healthcare System, Boston University și Concussion Legacy Foundation.

Cercetătorii au diagnosticat 87% din foștii jucători cu encefalopatie cronică traumatică. Dintre cei 111 de foști jucători NFL din cadrul studiului, 110 (sau 99%) sufereau de CTE.

„Acest studiu dublează numărul de cazuri CTE raportate în literatura de specialitate", a spus pentru Time, autorul studiului Jesse Mez, un profesor asistent de neurologie de la Școala de Medicină din cadrul universității Boston. „Asta sugerează, cu multe proteste, că asta probabil nu e o boală rară, cel puțin nu printre cei expuși la mult sport de tipul ăsta."

Primul lucru pe care l-au analizat cercetătorii a fost principalul semn patologic al encefalopatiei cerebrale: o acumulare în creier de proteine anormale, denumite tau, care pot desființa căile neuronale și cauza simptome precum: pierderea memoriei, anxietate, probleme de controlare a impulsivității și câteodată comportament sinucigaș, conform CNN.

În timp ce acumularea tau anormală e un simptom și pentru alte boli cerebrale degenerative, precum Alzheimer, cercetătorii pot distinge CTE în funcție de locația acumulării proteice, în principal pe lângă vase mici de sânge și aproape de partea inferioară a faldurilor creierului, raportează Science Magazine.

În noul studiu JAMA, cercetătorii au descoperit că activitatea unui jucător de fotbal pe teren este direct proporțională cu severitatea encefalopatiei. Jucătorii de rugby cu experiență, cei care au jucat profesionist în facultate și la NFL, erau mai predispuși și la alte anormalități degenerative ale creierului, în comparație cu cei care au jucat doar în liceu: 86% din foștii jucători NFL sufereau de o formă severă a bolii, precum și 56% dintre jucătorii din facultate. Trei din 14 jucători de liceu examinați sufereau de o formă blândă a bolii. Doar la doi bărbați care au jucat fotbal înainte de liceu nu s-a descoperit nicio urmă de encefalopatie.

S-a descoperit că bărbații cu o formă mai ușoară de CTE au murit mai tineri, cam pe la 44 de ani, deseori din suicid, în timp ce bărbații cu forme mai severe au murit mai târziu în viață, pe la 71 de ani, de la simptome de demență sau probleme cu mișcări involuntare precum înghițit. Cercetătorii notează drept cauză că versiunile mai ușoare ale bolii sunt mai strâns legate de simptomele comportamentale, în timp ce versiunile severe deseori cauzează limitări cognitive. Cercetătorii au mai notat și că simptomele comportamentale și de stare ar putea fi legate de neuro-inflamații sau leziuni axonale (leziuni la nivelul celulelor cerebrale).

Însă, în ciuda anvergurii studiului și a rezultatelor, încă mai există limitări: în primul rând, toate creierele examinate au fost înscrise datorită simptomelor clinice afișate ce sugerau CTE, în timp ce jucătorii încă mai erau în viață. Din cauza asta, studiul nu prezintă un grup de comparație care să reprezinte toți jucătorii de rugby de facultate sau profesioniști cu sau fără simptome. O altă problemă ridicată este că multe din creierele cu CTE au provenit de la persoane care au jucat fotbal înainte de 2000, când protocoalele medicale și măsurile de prevenire a leziunilor creierului erau mai puțin relevante.

Deși e nevoie de mai multe cercetări, iar autorii studiului subliniază că rata de CTE din acest studiu nu poate fi folosită pentru a estima cât de răspândită este boala la jucătorii de fotbal american, ajută să înțelegem mai bine encefalopatia. Așa cum a spus și Mez pentru Time, asta „sugerează o relație între fotbal și boala asta și e un pas important pentru studiile ce vor analiza asta pe viitor."