Am vorbit cu Cristian Ghinea despre Coaliția pentru familie și de ce-l urăsc unii membri USR

După ce l-a acuzat pe Nicușor Dan de șantaj politic, în problema modificării Constituției, Cristian Ghinea a fost amenințat cu excluderea din USR. Nici în acest moment lucrurile nu sunt foarte clare în Uniunea Salvați România, atât referitor la întoarecea lui Nicușor Dan, cât și a poziționării partidului față de Coaliția pentru Familie.

După ce am aflat care este poziția lui Nicușor Dan și a lui Clotilde Armand, pe tema frământările din interior, am stat acum de vorbă cu Cristian Ghinea. Acesta mi-a spus că majoritatea membrilor USR nu sunt nici progresiști, nici conservatori, ci liberali, iar Nicușor Dan îi „abuzează" atunci când face această împărțire. Dar o să afli mai multe pe acest subiect dacă citești interviul de mai jos.

VICE: USR decisese inițial să se poziționeze împotriva referendumului dorit de Coaliția pentru Familie, iar apoi s-a răzgândit. Cum se explică asta?
Cristian Ghinea: Biroul Național, cel ales la Cluj, a votat o poziționare. În capul meu și al multora dintre cei care au votat, poziționarea asta ar fi trebuit să fie o chestiune banală în practica unui partid, pentru că noul Birou Național, care a ieșit pestriț, așa cum este și partidul, și a ieșit reprezentativ pentru mai toate orientările din partid, acest nou Birou Național a vrut să fie o mașinărie de luat decizii, ceea ce partidul nu prea era înainte. Este de neconceput pentru mine și pentru mulți alți colegi de-ai mei că un partid politic nu are o poziție pe schimbarea Constituției, pe schimbarea actului fundamental al țării. Această poziție trebuie să reflecte opinia majorității din partid, neînsemnând că acei colegi care au o opinie diferită vor fi excluși sau marginalizați. Ei își pot asuma opinii personale, ca atare. Deci majoritatea dă poziția oficială, iar ceilalți își exprimă poziții personale, asta e ceva ce ține de practica politică și trebuie să ne obișnuim cu ea. Pentru că altfel, ne-am obișnuit că dacă nu suntem unanimi pe diverse chestiuni, nu mai suntem în stare să avem o poziție. Ceea ce este o practică complet nocivă și face partidul nefuncțional.

Fostul președinte Nicușor Dan a decis să ridice miza acestei decizii foarte mult și a pus demisia pe masă. Nu a schimbat opiniile majorității celor din Biroul Național, și-a dat demisia și s-a ajuns la un alt organism, Consiliul Politic, care este compus din parlamentari, din șefii de filiale, din șefii consilierilor din București și acolo, sub imperiul emoției aș spune, s-a luat decizia nepoziționării. Acum avem un referendum intern, pentru prima oară, un partid din România dă posibilitatea membrilor simpli să voteze. Evident că acest referendum are maxima legitimitatea a poziționării finale și, la fel de evident, decizia trebuie respectată.

Deci, practic, emoția demisiei lui Nicușor Dan a produs această întoarcere a deciziei inițiale?
Nu musai. Gândiți-vă că, totuși, sunt și două organe alese diferit. Biroul Național este ales de congres, răspunde în fața congresului, Comitetul Politic nu a fost ales, el e compus din niște oameni care vin de pe niște funcții: parlamentari, consilieri, etc. Acum întrebarea este cine este mai reprezentativ: Biroul Național, ales de congres sau Comitetul Politic? Este o întrebare care, pentru mine, ca politolog, este fascinantă, nu știu dacă este și pentru oamenii din afara partidului. Deci și componența și reprezentativitatea celor două organisme sunt destul de diferită. Oamenii din București, de pildă, care au plecat cu Nicușor Dan, sunt mai mult reprezentați în Comitetul Politic, probabil că sunt și mai atașați emoțional de persoana sa. Sunt mulți factori în joc dar, la sfârșitul zilei…

Vă întrerup puțin. Eu din asta înțeleg că spuneți că în Comitetul Politic sunt mai mulți fideli ai lui Nicușor Dan.
N-aș spune fideli. Nu vreau să se simtă atacați. Sunt oameni pentru care cuvântul lui Nicușor Dan contează mai mult personal dincolo de ideile lor pe chestiuni aflate pe masă, nu vreau să bagatelizez într-un fel sau altul. Dar vreau să subliniez faptul că respectăm regulile jocului.

Am văzut că în Comitetul Politic s-a hotărât cu o majoritate foarte largă ca partidul să susțină parteneriatul civil. E suficientă doar poziționarea asta?
Eu sunt foarte confortabil cu decizia asta, pentru că am anunțat atunci când a venit legea pentru organizarea referendumului în Camera Deputaților, am anunțat că voi vota împotriva acestei legi și că voi vota atunci când ajunge legea parteneriatului civil în plen voi vota pentru. Majoritatea aia foarte largă se explică printr-o încercare de a găsi un compromis. Adică mulți au zis „dom-le, nu ne poziționăm pe asta cu schimbarea Constituției, dar avem o opinie fermă pe parteneriatul civil", astfel încât să fie și reîntoarcerea lui Nicușor Dan mai ușor de acceptat. Fapt este că, în practică, cele două chestiuni nu sunt legate. Dar eu mă bucur că s-a luat această decizie. USR este primul partid, eu am fost primul politician mai vizibil din USR care a luat această poziție publică.

Despre Coaliția pentru Familie ce părere aveți? Este un câștig sau o pierdere pentru democrația românească?
Este o pierdere, pentru că se pun sub semnul întrebării niște drepturi care păreau câștigate. Este angoasant faptul că nu știm structura aceste Coaliții. Ca orice grup dezorganizat sau organizat mai degrabă haotic, mi-e teamă că radicalii dintre rândurile lor vor face agenda. Sunt aproape sigur că, după ce vor câștiga, dacă vor câștiga… și voi face tot ce pot eu ca om politic să nu câștige acest referendum… dar, după asta, nu vor face decât să pună sub semnul întrebării dreptul femeii de a alege dacă avortează sau nu, să schimbe sistemul de impozitare, astfel încât să impună pe agendă chestiuni ce țin de așa-zisa protejare a familiei și așa mai departe. Eu consider acest referendum drept un prim cartuș tras într-un război cultural care se va desfășura pe zeci de ani de acum înainte, pe model american și vest european. Și ăsta este și motivul pentru care, electoral vorbind, USR greșește enorm nepoziționându-se.

Nicușor Dan are dreptate când zice că nu e agenda noastră principală. Așa este. Am intrat cu o agendă antisistem în Parlament. El spune anticorupție, eu spun antisistem, pentru că anticorupție este doar o parte din antisistem. Dar nu-i destul să facem un partid și să menții un partid și să crești un partid doar cu mesaje anticorupție. Noi am intrat în Parlament fiind un partid antisistem, or, sistem înseamnă și populism, iar sistem înseamnă și Coaliția pentru Familie acum. Pentru că vezi că PSD-ul, partid pretins socialist, este un partener al Coaliției pentru Familie, vezi că PNL-ul dezertează de la misiunea sa de partid liberal și este un partid susținător al Coaliției pentru Familie, asta cu atât mai mult după ce a câștigat Ludovic Orban, care spune acum deschis că PNL este un partid conservator. Și atunci, cine mai sunt liberalii în România?

Nicușor Dan spune că în USR suntem conservatori și progresiști. Îmi pare rău, Suntem ca în bancul ăla cu Itzic, care întreabă „dar noi, belgienii, unde suntem?". Eu nu sunt nici conservator, nici progresist. Eu sunt liberal. Și cei mai mulți oameni din USR sunt liberali. Liberali care nu-și găsesc locul în PNL, pentru că este un partid corupt și partid sistem, liberali în sensul că vrem și capitalism și economie de piață și vrem și toleranță. Vrem toleranță etnică, toleranță culturală, vrem să fim un partid liberal european. Ăștia suntem cei mai mulți. Când Nicușor Dan spune că suntem atâția conservatori și atâția progresiști, ne abuzează. Ne abuzează pe noi, ăștia care nu suntem nici unii, nici alții. Suntem liberali, suntem centru, suntem moderați. Categoria asta, de conservatori și de progresiști, ține de niște epitete care nu sunt încă foarte specifice României și publicului nostru.

Deci, practic, considerați că poziționarea împotriva referendumului dorit de Coaliția pentru Familie nu produce o pierdere electorală USR?
Cu micul amendament că e vorba de poziționarea împotriva schimbării Constituției, nu a referendumului. Referendumul este un instrument prost folosit în cazul ăsta, dar referendumul există… nu poți să te poziționezi împotriva unui referendum. Noi ne poziționăm împotriva schimbării Constituției, împotriva conținutului propriu-zis al referendumului. Este chiar un pas mai mult decât a spune că nu sunt de acord cu referendumul. Eu cred că USR nu-și poate abandona publicul său hardcore, clasa de mijloc urbană, care este liberală. Nu putem, cum spunea foarte bine un coleg pe forumul nostru intern… Nicușor Dan propune să pescuim în fiecare baltă, dar fiecare partid are balta lui. Balta noastră cea mai mare era acolo, la publicul ăsta, care-i liberal, nu progresist, nu conservator.

În 2020 trebuie să ne asumăm explicit misiunea de partid liberal. Noi suntem partidul liberal european, suntem partidul modernizator. Suntem ceea ce era Brătianu în 1848, împreună cu nebunii ăia care s-au numit apoi pașoptiști și care au luat o țară împotriva elitei politice locale și au transformat-o, în treizeci de ani era regat european. Noi suntem ăștia, în condițiile în care toate celelalte partide dezertează de la agenda asta modernizatoare în mod explicit, în condițiile în care le e frică politicienilor… pentru că toți se uită după majoritate… majoritatea care vrea educație religioasă în școli, vrea finanțarea Catedralei Neamului, nu suportă homosexualii, este homofobă. Toți vor să fie cu majoritatea aia. Noi vrem, sau eu cel puțin… noi, liberalii din USR vrem să mergem pe nișa aia liberală care ne va permite nouă să rămânem în parlament, să creștem pe nișa asta și să nu se poată face guvern în România, fără ca noi să nu punem pe masă aceste chestiuni. Or, dacă noi nu punem pe masă aceste chestiuni, de ce ne mai votează publicul?

Considerați că USR, indiferent de poziționare, ar trebui să combată ideile pe care le promovează Coaliția pentru Familie? Sau, din contră, să le susțină?
Coaliția pentru Familie este o expresie a lașității politicienilor români, asta este. Ei vin cu aceste cifre, trei milioane de oameni, vin cu o spirală a tăcerii opiniei publice, în care n-ai voie să ai opinii contra și zic „politicienilor, dacă nu ziceți ca noi, data viitoare nu mai sunteți politicieni". Este o lașitate. Și eu cred că avem un public… în primul rând că avem un public și doi, că publicul nostru, publicul USR este cel mai în măsură să vină alături de noi, dacă noi avem curajul ridicării acestei flamuri, a celor care se opun acestei agende. Mama mea este dintre cei trei milioane care au semnat. S-a dus la biserică, i-a dat preotul și ea a semnat. Când i-am explicat că parteneriatul civil, de pildă, chiar între homosexuali, presupune ca doi oameni care sunt împreună de multă vreme să se poată vizita la spital unul pe altul, ea a zis „a, păi, da, cum să nu-l lase?". Dacă explicăm oamenilor și avem răbdare, oamenii vor veni alături de noi. Dacă ne uităm la sondaje și fugim automat de pe câmpul de bătălie, atunci și-au impus agenda. Și, repet, eu nu cred teoria asta că această Coaliție pentru Familie își face mendrele tura asta cu referendumul, după care gata, dispare. Nu, dimpotrivă, nu faci decât să hrănești acest gen de șantaj politic asupra unor politicieni slabi

Dar dumneavoastră vi se pare OK ca în USR să fie membri care susțin Coaliția pentru Familie?
Mie mi se pare OK să fim diverși. Pentru că am spus asta. Aici Nicușor Dan are dreptate. Am spus asta în campanie. Diferența între mine și Nicușor Dan și între mai mulți și Nicușor Dan este că el a perceput această chestiune ca fiind perpetuă, adică nu ne poziționăm niciodată, pe când noi am înțeles și am spus asta în campanie, am spus explicit în campanie: „nu, această campanie nu este despre CpF, dar când va veni chestiunea la vot, vom avea discuția internă și vom lua o poziție oficială". Eu asta am spus oamenilor, n-am spus că-mi bag mâinile în urechi și-mi pun mâinile pe ochi și n-o să mă poziționez niciodată. Am spus că atunci când va veni pe agenda parlamentului vom avea discuția internă și prin vot vom decide. Iar exact asta am făcut. Este foarte simplu, am decis o poziție oficială.

Dar nu suntem noi singurii. Și PNL-ul are o poziție oficială pro CpF și sunt unii membri PNL care în mod public se opun. La USR ar fi fost invers: majoritatea care dădea poziția oficială era anti-CpF și erau unii membri care se opuneau.

Eu din asta înțeleg că sunteți OK cu ideea ca în USR să existe oameni care susțin ideile CpF, dar cu condiția ca USR ca partid să le combată.
Că sunt eu OK sau nu, e cvasi-irelevant. It's a fact, cum zice englezul. Asta e situația, așa am plecat la drum. Acei colegi, colegul Dobrovie, de pildă, este un om valoros pe alte chestiuni. Matei Dobrovie în sine este mult mai moderat decât reprezentantul tipic al Coaliției pentru Familie pe care-l văd eu în spațiul public. Îmi pare rău că el ține neapărat să se definească ca om politic prin această chestiune. I-am spus să n-o facă, pentru că el este un om valoros pe politică externă, de pildă, unde are idei chiar foarte bune. Dar a fost alegerea lui. Cert este că eu cu Matei Dobrovie am împărțit pliante în campania electorală. Nu pot să-i zic acum „ia, dă-te mai încolo", în contextul în care nu am cercetat să văd care cum suntem, pentru că am fost un partid care ne-am creat repede și în vâltoarea evenimentelor.

Că vom ajunge la acea formă prin care să ne putem gestiona diferențele sau nu, o să vedem, cert este că acum este cea mai proastă soluție, în care nu facem decât să ne suspectăm unii pe alții, să luăm decizii la nervi și să luăm decizii la emoție, să luăm decizii sub șantajul unei conștiințe care se vrea superioare celorlalte conștiințe din USR și așa mai departe. Deci, trebuie să rezolvăm cumva problema asta.

Deci cumva credeți că trebuie făcută fie o clarificare ideologică, fie un fel de compromis între diversele ideologii din partid.
Ați descris perfect dilema. Fie o clarificare ideologică, care nu poate să fie fie progresiști, fie conservatori, pentru că nu alea sunt taberele, repet dilema mea, „noi, liberalii unde suntem?". Deci, fie o clarificare ideologică, fie un mecanism de gestionare a diferențelor.

Eu nu-mi dau seama cum ar putea fi făcut un astfel de mecanism. Cel puțin văd doar o amânare a clarificării ideologice.
Trăim un experiment social fantastic. Eu, ca politolog trăiesc un experiment politic fascinant (râde) cu bune și cu rele, dar cert este că nu s-a mai făcut, nu știe nimeni cum se face așa ceva, mai ales în România și mai ales cu niște oameni care nu respectă ce am spus eu mai devreme că m-a sfătuit Magdalena Boiangiu. Sunt oameni care-și transformă foarte rapid idiosincraziile în principii și atunci trebuie să comunicăm mai mult. Să știți că, atunci când treci de la comunicarea pe Facebook… nu vreți să știți ce s-a spus despre mine în interiorul partidului, pe grupul de Facebook al partidului….

Ba da, chiar vreau să știu.
Nu vreți să știți. După ce și-a dat Nicușor Dan demisia a fost percepția asta că Ghinea i-a făct ceva lui Nicușor Dan, ca și cum Nicușor Dan nu mai are proprietatea deciziilor sale și i-a făcut Ghinea ceva. Deci, a fost o răbufnire de ură acolo dar, când treci de pe Facebook în discuțiile față în față, oamenii sunt mult mai calmi și mai rezonabili.

Vă spun doar că am cerere de excludere din partid din partea unei filiale, nu mi-e clar de ce, adică ce-am făcut eu de l-am supărat pe Nicușor Dan. Deci, oamenii se pasionează foarte mult și cred că trebuie să depășim etapa asta, poate era o etapă necesară unei clarificări. Acest succes al USR-ului de a atinge masa critică pentru a intra în Parlament este fără precedent și a fost obținut în grabă și fără a fi o echipă propriu-zis. Dar așa s-a făcut partidul ăsta, până la urmă vreți USR așa cum a ieșit sau partidele vechi?

Credeți că Nicușor Dan ar trebui să revină în funcția de președinte al partidului?
Cred că Nicușor Dan are un rol legitim în USR și nu cred că ar trebui să condiționeze revenirea, nu cred că ar fi trebuit să facă legătura între demisie și poziționarea pe chestiunea referendumului și a Constituției, cred că este nelegitimă această legătură și mă aștept să revină în USR fără a ne abuza conștiințele noastre spunând că conștiința sa este superioară. Este tot ce-i cer. Pentru că poziția lui este nerezonabilă. Conștiința lui are ceva ce-o face superioară conștiinței mele sau a lui Dan Barna sau a Florinei Presadă sau a atât de multor oameni care n-au fost de acord cu el în această chestiune. Nicușor Dan trebuie să înțeleagă că nu tot ce ține de politică este și de conștiință și că dacă ajungem la conștiință atât de rapid și noi avem dreptul să-i spunem „și pe mine mă împiedică conștiința". Adică hai să negociem soluții înainte de a pune conștiința pe masă și de a pune demisia pe masă.

Cum e mai bine pentru USR? Să fie un partid nepoziționat, dar cu Nicușor Dan la conducere sau invers, un partid fără Nicușor Dan președinte, dar cu o poziționare clară?
Mai bine pentru USR este să folosească talentele tuturor și să nu fie o legătură între revenirea lui Nicușor Dan și poziționare.

Am văzut că ați fost destul de critic la adresa lui Nicușor Dan atunci când a anunțat conducerea USR că demisionează dacă partidul se poziționează împotriva referendumului. L-ați acuzat chiar de șantaj. Ăsta e singurul lucru care vă nemulțumește sau aveți și altele pe care să i le reproșați?
Sunt și altele dar i le-am reproșat direct. Se pot spune multe despre mine, dar nu că nu aș spune direct, verde-n față ceea ce gândesc. Dimpotrivă, sunt acuzat prin partid că de ce spun verde-n față ceea ce gândesc și că nu sunt foarte simpatic. Și recunosc că, uneori, pot să nu fiu foarte simpatic.

Ce i-am spus eu lui Nicușor Dan în acea întâlnire în care… au fost mai multe întâlniri, de fapt, până s-a ajuns la decizie și la demisie. Asta aș vrea ca oamenii să înțeleagă, n-a fost așa, o decizie pusă pe masă brusc, l-a luat pe Nicușor Dan prin surprindere brusc. Nu, au fost vreo trei întâlniri unde s-a discutat și această chestiune. Prima oară când am vrut să luăm o decizie, Nicușor Dan a pus demisia pe masă și am decis să amânăm… Deci, practic a fost o decizie în mai multe trepte și s-a ajuns la decizie în urma unui refuz repetat de a avea un compromis din partea lui Nicușor Dan.

La a doua întâlnire, atunci când el a ridicat problema demisiei, eu i-am spus că partidul este criticat în spațiul public foarte vehement, inclusiv de siteul vostru, de pildă, că nu are o poziție și că mie nu mi se pare corect ca partidul să deconteze ca imagine chestiunea asta, în contextul în care el, personal, ca președinte se opunea. Nu i-am cerut decât să-și asume, să iasă public și să spună „eu, președintele partidului Uniunea Salvați România, mă opun personal unei poziționări și ăsta este motivul pentru care USR nu are o poziție".

Ceea ce mi s-a părut foarte fair. Nu a făcut asta și atunci când am fost întrebat eu, dar de ce n-aveți o poziție, atunci am spus purul adevăr: „pentru că am încercat să avem o poziție, dar Nicușor Dan a pus demisia pe masă". Rostirea acestui simplu adevăr în spațiul public, ca răspuns al unui comentariu pe Facebook al Irinei Zamfirescu, a făcut ca foarte mulți oameni dintre cei atașați emoțional de Nicușor Dan, să mă urască. Ceea ce este un paradox, pentru că nu înțeleg ce ar fi trebuit să fac? Ar fi trebuit să mint ca să protejez imaginea lui Nicușor Dan? Noi acuma învățăm să fim politicieni. Și eu și colegii mei. Și nu ne e clar care sunt regulile jocului, mai ales într-un partid democratic cum este USR. Eu nu cred că este OK ca oamenii să nu-și asume ceea ce fac. M-aș fi așteptat ca Nicușor Dan să-și asume el public, adică să nu se ascundă după partid. Nepoziționarea trebuia explicată public.

Deci acuma se cere excluderea dumneavoastră.
Nu înseamnă că se va reuși, dar faptul că o filială întreagă mi-a făcut acest rechizitoriu, bazat pe faptul că am spus adevărul public, e amuzant. Eu cred că USR nu e genul de partid care să excludă oameni pentru că spun adevărul, chiar dacă nu convine liderului fondator.

E un război intern în momentul ăsta între tehnocrați, echipa lui Cioloș, și vechii USB-iști?
Mă bucur că m-ați întrebat, pentru că m-a sunat Dacian Cioloș după acest scandal și a spus „Cristi, iar se spune că fac eu…? Spune că nu fac eu nimic" (râde). A fost un moment critic atunci când a existat posibilitatea unei apropieri între Dacian Cioloș și USR. Eu am venit la USR ca să pot continua politic proiectul acelui guvern. Eu pot să mă uit în ochii oricui și să zic că eu nu mi-am schimbat opinia, am spus în campania electorală că USR îl susține pe Dacian Cioloș, că Dacian Cioloș este bun, iar asta spun și acum. Cei care și-au schimbat opinia trebuie să justifice de ce. Fapt este că acel moment a fost ratat și că cineva a decis să nu vină Cioloș în USR. Acum momentul este oarecum pierdut, pentru că în jurul lui Dacian Cioloș s-a creat România 100, iar în acest moment nu mai poate fi vorba că vine Cioloș în USR. Poate fi vorba de o apropiere între un partid și ceea ce este o platformă civică.

Și vă doriți această apropiere…
Nu numai că îmi doresc, eu am candidat în congresul USR de la Cluj spunând că fac asta. În platforma mea electorală, pentru a fi ales în Biroul Național, asta am spus, că vreau să fiu o punte. Oamenii știau că sunt în România 100, deci asta am spus, că vreau să fiu o punte între USR și România 100, ca să facem marea Uniune Salvați România. Este explicit, am acest mandat… eu consider că am acest mandat acordat de congresul USR. Eu n-am fost ales în Biroul Național al USR că m-a pus Nicușor Dan sau că m-a pus altcineva. Am fost ales pentru că am avut o platformă și delegații de la congres, forul suprem, m-au votat. Și m-au votat pentru ce am zis. Eu am zis că vreau să contribui la această relație, această punte între România 100 și USR.

Și cum s-ar putea face acestă apropiere formal? O fuziune, sau cum vedeți?
Da. Doar că, cei doi actori sunt fiecare dintre ei în niște etape care nu permit ceva imediat. USR are aceste convulsii interne pe care rămâne să le stabilim. Trebuie să vedem ce fel de partid suntem. Suntem un partid de lider sau suntem un partid democratic. După aia… suntem un partid liberal european sau suntem un partid din toate părțile. Astea sunt cele două întrebări la care USR trebuie să răspundă și răspunsurile mele sunt clare. Nu trebuie să fim un partid de lider și trebuie să fim un partid clar orientat, liberal, european. O dată răspunsurile găsite la USR va trebui să negocieze cu cealaltă parte. Cealaltă parte care acum este într-un proces de organizare. Colegii mei de la România 100 trebuie să gestioneze imensul entuziasm pe care l au stârnit.

Credeți că e mai bine ca USR să evolueze singur pe scena politică sau într-o alianță cu PNL?
Nici nu se pune problema, pentru că ADN-ul este foarte diferit. Adică, dacă USR se aliază cu PNL nu mai e clar de ce ar fi nevoie de USR. PNL este un partid parte a sistemului, mai curat decât PSD, dar nu diferit fundamental, ca natură, de PSD.

Dar credeți că USR ar trebui să aibă și candidat propriu la președinție?
Asta e o întrebare interesantă, al cărei răspuns n-am cum să-l decid eu, e o chestiune care trebuie decisă de Comitetul Politic… Depinde de Iohannnis. Iohannnis va fi candidatul PNL-ului? Am avut surpriza plăcută să văd poziția curajoasă a președintelui Iohannis în ceea ce privește poziția față de Coaliția pentru Familie și referendum. Dacă președintele Iohannis va rămâne singura redută în calea PSD atunci nu ar trebui să slăbim această redută. Dacă președintele Iohannis este și el parte din sistem, atunci noi ar trebui să ne batem pentru un candidat, tocmai pentru ca vocile noastre pe chestiunile reformiste, modernizatoare să fie foarte vizibile în turul I, cel puțin, al campaniei electorale. Deci eu aștept de la președintele Iohannis să se decidă de care parte a chestiunii este.

Se va face un nou congres pentru alegerea noului președinte al USR. Candidați?
Cel mai probabil, nu. Dar nu congresul este primul pas acum. Primul pas este referendumul și am de gând să-mi conving colegii că fiecare dintre noi are o conștiință și conștiințele noastre sunt egale și fiecare trebuie să voteze după propria conștiință, nu după ce se așteaptă ei să facă Nicușor Dan sau să nu facă Nicușor Dan. După referendum urmează congresul. Și o să vedem cine candidează și cine poate să aibă portanța și ideile pe care vi le-am spus. O să votez pe cineva care își asumă și pentru el și pentru acest partid identitatea de liberal european.

Nimic nu e exclus, dar în acest moment tind să nu, pentru că candidatura mea naște emoții… și pozitive și negative, iar acest partid trebuie să iasă din zona emoționalului. Dar pot să vă spun clar că n-o să votez pe cineva care nu-și asumă o identitate clară și pentru el și pentru partid de liberalism european. Iar apelul meu este să depășim etapa „grădiniță". Sunt unii care cred că o să-mi iau câmpii și plec din USR… că mă duc la Cioloș, că plec pur și simplu. Vreau să-i dezamăgesc: eu nu plec din USR. Aici mă simt ca într-o familie, m-am atașat emoțional, dacă tot vorbim de emoții, de foarte mulți oameni din USR și n-o să plec. Dacă se dorește să se scape de mine, să mă dea afară, dar eu de plecat nu plec din USR.