FYI.

This story is over 5 years old.

Film

De ce „Misiune: Imposibilă” e cea mai tare serie de filme pe care să n-o ratezi

Nimic nu se compară cu filmele lui Tom Cruise în care-și face propriile cascadorii.
Fotografii via Paramount Studios 

Articolul a apărut inițial pe VICE US.

Eu chiar cred că filmul Misiune: Imposibilă este cea mai bună franciză de acțiune din ultimii 20 de ani. Și eu sunt la fel de surprins de mine însumi. De unde și până unde am dezvoltat afecțiunea asta pentru filmele lui Tom Cruise? Fiecare scenariu din serie e aproape la fel și filmele inseparabile de orice alt blockbuster de acțiune. Dar, dacă stai să analizezi mai bine, îți dai seama de ce Misiune: Imposibilă se diferențiază de orice altă serie: creația cinematică.

Publicitate

Primul film a apărut în 1996, cu o lună înainte ca al treilea Spider-Man să se nască. Ce alte francize active au mai rezistat atât de mult timp fără un reboot? Filmele Bond se resetează în fiecare deceniu, Batman nu a rezistat mai mult de trei filme cu același Batman, Matt Damon a dispărut din filmele Bourne, X-Men și Transformers au tot schimbat distribuția, Harry Potter și Lord of the Rings au început să scoată prequels. Nici Marvel sau Star Wars nu mențin o prezență umană consistentă, iar actorii principali devin înlocuibili în ambiția de a construi un „univers cinematic” pentru fiecare brand.

Filmele Fast and Furious sunt cam în aceeași ligă, însă calitatea lor este mai inconsistentă decât în Mission la care până și cele mai slabe filme au fost primite pozitiv.

Singurele comparații demne de filmele Misiune: Imposibilă ale lui Tom Cruise ar fi francizele de școală veche care au fost construite în jurul unei vedete centrale, cum ar fi seria Rocky cu Sylvester Stallone, Indiana Jones cu Harrison Ford și filmele Die Hard cu Bruce Willis. Din colecția asta, Misiune: Imposibilă nu este cel mai bun, dar e din ultimul sfert de secol și continuă să găsească noi chestiie după 22 de ani, cu trei dintre cele mai recente lansări câștigând cele mai bune critici ale seriei, lucru care nu este valabil și pentru celelalte filme din liga asta.

Calitatea care diferențiază filmele Misiune: Imposibilă este însuși Tom Cruise, care-și face singur cascadoriile elaborate. În al patrulea film, Cruise urcă și aleargă pe cea mai înaltă clădire din lume. În a cincea serie, Cruise chiar s-a agățat de un avion. Faptul că Tom Cruise are dispoziția să facă un efort în plus cu cascadoriile (inclusiv să-și scrântească glezna și să amâne producția săptămâni la rând) poate fi cât se poate de impresionant, dar și disperat de patetic, de parcă monologul lui interior s-ar rezuma la: „Ce vreți de la mine: Vreți să mă agăț de un avion? Credeți că nu sunt în stare? Scientologia îmi dă putere!” În orice caz, e un avantaj pe care nicio altă serie de acțiune nu-l poate egala.

Publicitate

Cruise e bun la ceea ce face, inclusiv ca producător al seriei. Cinci din cele șase filme au un regizor diferit, fiecare având un aport unic ca stil. Doi din ultimii trei regizori au debutat în filme de acțiune cu Misiune Imposibilă (J.J. Abrams și Brad Bird) și celălalt nu mai regizase de mai bine de un deceniu, înainte ca Tom Cruise să-l recruteze pentru Jack Reacher (Christopher McQuarrie). Rezultatul e că fiecare film din serie pare independent de celelalte, deși toate practic au același scenariu, cu același personaj principal, ceea ce contribuie și mai mult la unicitatea francizei.

Nu de mult aș fi crezut că e imposibil ca Misiune: Imposibilă să reziste cu Tom Cruise în rol central. În 2006, succesul relativ dezamăgitor pentru a treia serie a lui J.J. Abrams părea să confirme că perioada de glorie a lui Cruise ca vedetă de cinema era pe sfârșite. Filmul a mai avut un an de batjocură după ce Cruise a sărit pe canapeaua lui Oprah, unde a fost acuzat de anularea unui episod din South Park pentru că făcea mișto de el și scientologie și în general pentru că e perceput de public drept o persoană nebună. Norocul lui Cruise că toate astea s-au întâmplat înainte ca Twitter să aibă abilitatea să scoată și mai mult în atenția publicului astfel de scandaluri.

Ghost Protocol din 2011 a fost o întorsătură favorabilă pentru serie. Filmul ăsta, unul dintre cele mai bune filme de acțiune din ultimii 20 de ani, este un spectacol de scenografie, iar deși ajută să știi că ăla chiar e Tom Cruise care se perindă pe exteriorul clădirii Burj Khalifa din Dubai, Ghost Protocol e un film bun pentru că acțiunea e foarte creativă.

Publicitate

Fundalul lui Bird din filmele animate precum The Incredibles au avut un impact evident. Cruise a devenit ca o vedetă de filme mut, aproape complet definit de limbajul corpului. Filmul nu are replici memorabile, dar are fețe și gesturi demne de menționat, cum ar fi evadarea de la închisoare, din deschidere, în care Cruise denotă carismă prin mișcări, decât prin poante și monologuri. Mai târziu, Cruise oftează atunci când un device high-tech de spionat nu funcționează într-un moment critic, care e o scenă fix așa cum trebuie.

Astfel, filmul îmbrățișează personalitatea trăznită a lui Cruise, scenariul și măștile și absurditatea, tratând aceste aspecte extraordinare ca ceva obișnuit. Filmul se simte ca un desen, deși nu pare o parodie, ci mai mult o acceptare a stilului.

Încrederea asta a continuat și în Rogue Nation din 2015, care, așa cum au spus-o și recenziile, părea să devină următorul Fallout, ambele fiind scrise și regizate de McQuarrie. Ținând cont că el a contribuit neoficial și la scenariu, și regia din Ghost Protocol, al șaselea film Misiune: Imposibilă poate fi împărțit în două trilogii: trilogia de autori și cele trei filme mai consistente ca tonalitate, ale lui McQuarrie.

Sub îndrumarea sa regizorală, seria a reușit să se elibereze de inhibiții și să devine ceea ce este: o franciză de jafuri cu agenți secreți, care fură coduri sau liste, cu ajutorul unor măști improbabile. Simon Pegg concepe echipamente intimidante, mai e și Ving Rhames cu replicile lui mai obraznice și niște tipi foarte serioși, cum e Alec Baldwin, care livrează dume de genul: „Ethan Hunt e manifestarea vie a destinului.”

Până la urmă, ce denotă filmele astea e că Tom Cruise este un Michael Jordan al filmelor de acțiune. Sincer, nu m-ar deranja nici o parte a șaptea din Misiune: Imposibilă, cu 90 de minute de Tom Cruise care aleargă dintr-o parte în alta. Fără dialog. Doar Misiune: Imposibilă Tematică, care se schimbă în funcție de locație în care aleargă, cum ar fi: „Uite-l cum aleargă prin Scoția, aici e în Tennessee, acum în Japonia.” Iar la finalul filmului, Cruise îi spune președintelui: „Misiune: Îndeplinită”, dar e Trump, care nu prea se prinde.

Urmărește-l pe Grant Pardee pe Twitter.