tehnologie

Facebook vrea să-ți citească creierul

Încearcă să creeze un sistem capabil să tasteze o sută de cuvinte pe minut direct din creierul tău.
16.2.18
Holograma care îi întâmpină pe participanții la expoziție.

De curând, mi-a apărut pe ecranul telefonului o notificare de la un site de știri: copiii de la mine din țară, din Noua Zeelandă, vor ști deja programare când termină liceul. Eu, în schimb, abia am învățat cum se pronunț corect „gif”.

Peste tot în jurul meu, tehnologia evoluează în afara zonei mele de confort. Și chestia asta mă sperie.
Ca să aflu ce mă așteaptă, am vizitat Congresul de IA din Londra, o expoziție imensă despre inteligența artificială. La intrare, m-a întâmpinat o hologramă care mi-a indicat direcția corectă. Eram pregătită pentru viitor.

Publicitate

Iată câteva dintre lucrurile pe care le-am văzut:

O plantă de busuioc e hrănită de un sistem hidroponic IA care o monitorizează și o udă.

Spioni digitali

M-a atras imediat Jeff Adams, un american genial, care mi-a arătat o prezentare de pe laptopul lui.
Mi-a zis cum a apelat Amazon la ajutorul lui în 2011. Reprezentanții companiei i-au povestit despre planurile lor de a achiziționa compania de transcriere de voce Yap, la care Adams era vicepreședinte. E singurul lucru pe care i l-au dezvăluit până în ziua în care l-au băgat într-o cameră întunecoasă din Seattle. „Au închis ferestrele și ușile, au tras perdelele și mi-au zis: «Acum o să-ți povestim despre viziunea noastră».” Amazon voia ca Adams să construiască tehnologia pentru Alexa.

„Prima mea reacție a fost «E imposibil! »”, își amintește el. Dar a încercat totuși: a făcut echipa care a creat tehnologia Alexa și Amazon Echo. Acum, Adams se ocupă de Cobalt, care creează interfețe de limbă pentru alte companii, de la roboți și jucării care funcționează ca asistenți de voce la aplicații de smartphone.

Roboții care creează artă

Când l-am întrebat cum arată viitorul tehnologiei de voce, Adams mi-a povestit o anecdotă despre un cercetător care a ajuns să creadă că Agatha Christie s-ar putea să fi suferit de demență, după ce i-a analizat niște ticuri de vocabular din ultimele două cărți.

A zis că dacă defectele neurologice pot fi descifrate din text, înseamnă că ar trebui să fie și mai ușor să le depistăm în limbajul oral. „M-am gândit că aș vrea să descopăr dacă părinții mei prezintă semne de Alzheimer din timp, cu ajutorul unui dispozitiv care îi ascultă cum vorbesc la telefon.”

Publicitate

Compania lui Adams a dezvoltat o tehnologie care monitorizează tiparele de vorbire ca să detecteze semnele timpurii de demență sau Parkinson. Adams crede că, în viitor, Alexa și Siri nu ne vor ajuta doar să găsim restaurante drăguțe, ci o să ne anunțe dacă urmează să facem infarct.

Imaginea unui dispozitiv pasiv de ascultare e atrăgătoare, dar mă duce cu gândul la știrea recentă din China, unde tehnologia de recunoaștere facială e folosită pentru a-i împiedica pe oameni să ia prea multă hârtie igienică în toaletele publice. Oare Adams nu se teme că tehnologia lui va fi folosită pentru strategii orwelliene de spionaj?

„Ba da, mereu mă gândesc la asta. Ca orice altă tehnologie, odată ce a apărut pe piață, nu mai ai control asupra ei. Nimeni nu vrea ca altcineva să comită abuzuri cu instrumentele create de el. Toți ne facem griji când acceptăm astfel de misiuni.”

Noua autostradă a informațiilor

În cartea lui, Homo Deus, Yuval Noah Harari face o comparație cu religia când scrie că oamenii, disperați să ia parte la noua ordine socială, vor să se conecteze la acest flux atotștiutor și atotputernic de informații, chiar dacă algoritmii obțin mai multe informații despre ei decât obțin ei din flux.

Harari vede un flux de trafic care merge într-o singură direcție, dar alții văd acest flux ca pe o ușă rotativă. La un eveniment similar, o companie a prezentat niște chatboți care puteau interpreta o conversație atât de bine încât puteau rezerva călătorii pentru corporații printr-o interfață similară cu un serviciu de messenger. Un membru din public a întrebat-o pe directoarea companiei dacă ar fi posibil ca limbajul oamenilor să fie influențat de cel al roboților – la urma urmei, e normal ca și oamenii să înceapă să semene în limbaj cu persoana cu care vorbesc.

Directoarea n-a răspuns și a părut puțin descumpănită de întrebare. „Nu cred că comportamentul uman e modificat de roboți, nu?”

Jocuri cu mintea

Jocul de tenis virtual a fost unul dintre preferatele expoziției, dar să fim sinceri: e 2018. Până și bunică-mea a încercat un Oculus Rift.

Jocul de tenis Oculus Rift

Următoarea frontieră? Tehnologia va transmite gândurile din creierul uman în lumea virtuală.

Facebook e una dintre companiile care dezvoltă „neurorealități”. Încearcă să creeze un sistem capabil să tasteze o sută de cuvinte pe minut direct din creierul tău. Conform UploadVR.com, tehnologia ar putea funcționa prin scanarea cu raze X a frecvențelor creierului și traducerea acestora în cuvinte, lucru care le-ar putea schimba viața persoanelor cu dizabilități de vorbire.

„Tehnologiile IA ar putea completa ființele umane în niște moduri pe care acum ni le putem doar imagina”, mi-a zis Sue Daley de la UK Tech când am întrebat-o cât de îngrijorată ar trebui să fiu în privința unui dispozitiv care citește gândurile. „Are mult potențial. De exemplu, aplicațiile IA vor putea ajuta, în viitor, persoanele cu probleme mintale, în moduri care nu sunt posibile azi. Dar, într-adevăr, IA ridică și niște întrebări morale profunde. E esențial să acționăm acum ca să identificăm problemele de etică și să discutăm despre ele ca să ne asigurăm că principalele priorități în dezvoltarea tehnologiilor IA sunt interesul ființelor umane și valorile umane.”

Se pare că nimeni n-are idee ce va urma.

Ura față de roboți

Kristjan Korjus, de la Starship Technologies, lucrează la o flotă de drone pentru livrat mâncarea, echipate cu senzori și camere foarte inteligente care le ajută să navigheze ușor prin oraș.

O dronă de livrare Starship.

Dar roboțeii cei inteligenți nu scapă complet nevătămați din aventura urbană.

„Principala lor problemă sunt copiii, care încearcă să-i atingă, să le vorbească sau să-i înghesuie într-un colț și să nu-i lase să se miște”, mi-a zis el.

Publicitate

Starship a dezvoltat un sistem automat de avertisment care mai întâi îi roagă pe oameni să nu mai atingă robotul, după care, dacă aceștia nu se opresc, cheamă poliția. În anumite zone, roboții au fost hărțuiți de femeile în vârstă. „În Germania, cred că sunt mai conservatoare. Se tem că roboții le fură joburile copiilor lor. Nu știu sigur ce le enervează.”

Dar londonezii vandalizează roboții Starship mai mult decât oricare alți cetățeni din orașele unde operează compania, mi-a povestit Korjus. Odată, poliția a prins un bărbat care lovea un robot cu piciorul. S-a descoperit că era foarte drogat.

Până acum nimeni n-a încercat să fure mâncarea dintr-un robot, probabil pentru că le e prea rușine să fie prinși pe cameră cum fură un burger.

§

Ce să zic, la sfârșitul zilei, după ce am aflat ce are tehnologia de oferit, m-am mai liniștit. Mi se pare excelent ca un robot să mă avertizeze dacă urmează să fac Alzheimer sau să îmi citească gândurile și să schimbe singur canalele la TV. Evident că nu e la fel de excelent dacă îmi citește gândurile în scopuri necurate.

Dar până ajungem în punctul ăla, o să profit de tehnologia lui Korjus ca să-mi aducă la ușă fast food.

@taliashadwell