FYI.

This story is over 5 years old.

Foto

Femeia care a pozat nud ca să lupte cu cancerul

Artista ne-a povestit cum te poate inspira boala ca artist.

Fotografa și realizatoarea de filme Barbara Hammer are abilitatea înnăscută de a surprinde și spune povești prin lucrările ei. Considerată unul dintre cei mai influenți realizatori de filme queer din anii 1970, practicile ei reimaginează o cinematografie care obiectifică sau restricționează femeile. Prin plasarea în prim plan a femeilor, în special a lesbienelor, scoate la lumină identități și istorii uitate și inventează o referință artistică pentru generațiile următoare.

Publicitate

Barbara s-a născut în California și cariera ei se întinde pe patru decenii și explorează diverse medii – performance, instalație și fotografie digitală. În anii ’70, a încercat să conecteze vizualul cu tactilul prin arta ei, ca să-l implice cât mai mult pe privitor în arta ei și în lumea înconjurătoare.

În anii ’80, Barbara a lucrat la o serie intitulată Sanctus, prin care a explorat fragilitatea luminii, a vieții și a filmului. Datorită acestor lucrări, a fost inclusă în mai multe bienale de artă și expoziții MoMA. În anii ’90, a reexplorat subiectul politicilor identitare prin documentare-eseuri care analizau cine e inclus în istorie și cine e omis. Această colecție e cunoscută sub numele Nitrate Kisses, Tender Fictions, History Lessons.

Astăzi, o preocupă războaiele globale, propria îmbătrânire și problemele de sănătate. După diagnosticul de cancer ovarian pe care l-a primit în 2006, a început să creeze artă prin care să crească vizibilitatea unei boli îngrozitoare diagnosticată greșit de mulți medici din cauza neglijenței și neatenției față de îngrijorările femeilor.

Pentru târgul de artă NADA din New York, Barbara și galeria Company au revăzut arhivele ei și au retipărit lucrări care au fost fotografiate în anii ’70. Aceste fotografii parțial înscenate sunt izbitoare și puternice, cu scene alb-negru cu lesbiene care se luptă sau comunică. În aceste imagini, Barbara preia atât rolul de regizor, cât și pe cel de performer, pentru a face comentarii despre identitate, reprezentare și sexualitate.

Publicitate

Lucrările Barbarei, care au fost create pe parcursul a patruzeci de ani, sunt perene. Mesajele puternice pe care le-a introdus acum mulți ani sunt la fel de valabile și azi. E la fel de important să fim implicați, politic și cultural, în lumea în care trăim.

i-D a vorbit cu Barbara despre evoluția artei ei și despre motivul pentru care avem nevoie, mai mult ca niciodată, de femei puternice în domeniul filmului care să-și spună poveștile.

Când ai devenit prima oară interesată de artă?
S-a întâmplat prin pictură. Am pictat pe peliculă de 16 mm, am proiectat-o și m-am îndrăgostit de culori și de mișcare.

Arta ta se întinde pe patru decenii și există în diverse medii. Cum a evoluat de-a lungul anilor?
Îmi urmez imaginația și instinctele și las procesul și materialele să determine ce fac și prin ce mediu. Am învățat să am mai multă încredere în mine în timp ce mă implic în lumea socio-politică.

Care au fost cele mai importante influențe ale tale?
Maya Deren, mama filmului experimental, m-a învățat că mediile vizuale pot reprezenta sentimentele interioare, emoțiile și senzualitatea. Am văzut că nu prea existau filme și fotografie cu lesbiene și am hotărât să schimb chestia asta. Atingerea unei alte femei mi-a confirmat bucuria conexiunii dintre atingere și văz. Joyce Wieland, o realizatoare de film canadiană, m-a influențat și ea pe plan politic și artistic.

Atragi mereu atenția asupra unor aspecte ale vieții care de multe ori sunt ignorate – cancerul de sân și ovarian, menstruația, îmbătrânirea, războaiele globale, problemele de sănătate și altele. De ce crezi că e important să le aduci la lumină?
Cum am putea să nu fim preocupați de cele mai mici inegalități – de la sănătatea personală până la războaiele globale? Tot ce facem e politic. E timpul să aducem aceste subiecte dificile la suprafață și să luăm măsuri pentru schimbare socială.

Cum îți alegi subiecții pentru lucrări?
Ei mă aleg pe mine întotdeauna.

Ai deconstruit mereu, prin arta ta, cinematografia tradițională care obiectifică sau limitează femeile. Ai vreun sfat pentru femeile din cinematografia de azi care vor să se facă văzute și auzite?
Vorbește cu voce tare, urmează-ți dreptul de a fi văzută și auzită. Avem nevoie de voi mai mult ca niciodată.