Clipul anti-violență promovat de Poliția Română e orice vrei tu, dar deloc util

Mai ții minte când niște publicitari isteți, ageri și poznași au spus că-i vina ta că țara merge prost? Contrabanda în care bagi bani sau n-o reclami face ca Drumul Taberei să n-aibă metrou. N-a fost a Poliției, dar a fost penibilă. Apoi, a fost clipul c-un moldovean care face contrabandă și trăiește pe picior mare. Până în prezent, nimeni nu pare să știe cum să zică ceva nasol de contrabandă, ca să-ți pese, și să se întâmple ceva în societate.

Ultima campanie la care MAI și Poliția Română și-au pus umărul e cu melodia „Francisca feat Proconsul & Uddi - Arunci cu umbra (Official Music Video)”. În patru zile de când e pe net, are sub 140 000 de afișări. Ce-ți zice asta? Că nu-i pasă nimănui de ea și că nimeni n-o să înțeleagă ce vor artiștii să spună. Poliția Română a pus umărul la popularizarea ei cu un share pe Facebook.

„Nu-ți transforma #dragostea în #umbră!”, zice Poliția. Uită-te puțin la textul ăsta și zi-mi dacă ți se pare că-i ceva indexabil pe acele hashtag-uri. Cam atâta nepăsare există pentru un fenomen monstruos: violența domestică.

Fie, accept că poate-s eu prea critic și afișările alea nu înseamnă ceva concludent, iar campania merge, vor fi diferențe în societate. Problema cu ea nu-i că are un clip penibil, deloc pe subiect, ci că merge pe-o idee umflată artificial de știrile de la ora 5 (și altele similare): violență din iubire.

„A fost ucisă din iubire”, „prea multă iubire i-a întunecat mintea”, „crima din iubire” sau „crima pasională” sunt doar câteva dintre formuele cheie, seci, aproape drăgălașe și dojenitoare, jucăușe întrucâtva, care astupă violența domestică sub covorul de dragoste.

Am luat clipul ăsta la mână ca să încerc să înțeleg, pe versuri și cadre, ce ar trebui să transmită.

Granzii melodiei sunt Francisca, Proconsul și Uddi. N-am auzit decât de Bogdan Mihai Marin, adică partea Bodo din Proconsul. În fine, nu cunoștințele mele muzicale sunt relevante. Cântă fiecare pe rând și mai vezi niște chitară.

Totul începe cu Francisca într-o rochie bătută de vânt ca o Marilyn Monroe. „O simplă fluturare de mânecă / Și simt dragostea cum alunecă […] O simplă ceartă și iarăși sar scântei”, spune ea.

Apar două corpuri, bărbat și femeie, cred că ei ar trebui să îmi arate cum e cu iubirea, violența și fluturarea aia de mânecă. Peste ei trec culori, lumini, fum și nu zic nimic. Stau în tăcere și fac un dans lent. „De ce arunci cu umbră și ploi / În inima mea”, se întreabă cântăreața. Nu înțeleg ce-i metafora asta cu umbra. Umbra e ura?

Apare Bodo. Citește o carte. Nu prea văd legătura cu muzica, dar probabil că vrea să arate că și la intelectuali există violență domestică, nu doar în sate nescrise pe vreo hartă. „Astăzi joc la ruletă pentru noi doi / Iar iubirea e miza când e război”, zice cântărețul. Ruletă, jocuri de noroc, dependență? Un pic B.U.G. Mafia? Nu e clar.

Pe la mijlocul celui de-al doilea minut apare o promovare de produs – „Domeniul Bogdan”. Am crezut că-i vinul lui Bodo, dar nu, e un vin bio la sub 40 de lei sticla. Ăsta te face să fii violent, mai puțin violent, ponderat violent?

Apare cuplul de dansatori din nou. Schimbă poziții, par legați, pare iubire acolo. Nu știu unde e umbra încă. „Mai bine mai târziu decât niciodată / Să pot afla de ce arunci cu umbră și ploi”. Încă mai cred că umbra e ură sau poate-i doar nămol și nămol nu suna bine, că are conotații sexuale.

Apare Uddi. Stă pe-un fotoliu din metal, cu găuri, în spate are scări rulante? E la metrou? De ce cântă la metrou? „Baby, tot ce e bine începe odată cu noi / Hai la mine în barcă să râdem de ploi”, bagă și Uddi bucata lui. Dacă cineva poate să stea serios cât explică metafora asta, acel cineva e un geniu care a înțeles melodia. Altfel, e doar alt vers dintr-o piesă mediocră de-o vară pe care-o pui în mașină ca să mai umpli liniștea.

Clipul se încheie cu dansatorii, cu Francisca, Bodo nu mai apare, dar vezi numele omului care-a pus în scenă așa metafore: Richard Stan. La nivel vizual, partea cu dansatori, cu luminile și culorile, nu-i nimic rău. Adică, nu-i rău pentru o piesă de calibru similar cu altele 100 lansate în aceeași lună. Dar piesa asta trebuia să fie baza unei campanii anti-violență. MAI și Poliția Română o scot în față, dar e mai mult la modul: „hai c-am făcut-o și pe-asta, până la anu' să nu vă mai aud.”

Cred că înțeleg tot mai greu campaniile statului, sau implicarea autorităților în tot felul de campanii, iar melodia de-acum mi-a pus capac. Am rămas și-n minte cu versurile astea: „E la fel ca un leu în junglă, care fără leoaică e mielușel / Și ce-mi doresc acum e să îmbraci numele meu”.