Tipul care a dat în gât felul în care erau furate datele tale pe Facebook

Canadianul în vârstă de 28 de ani, care locuieşte în Londra, îşi încalcă contractul de confidențialitate cu fostul său angajator, Cambridge Analytica, controversata firmă de analiză de date, cunoscută pentru faptul că a ajutat atât la campania prezidențială a lui Donald Trump din Statele Unite, cât și la cea a lui Uhuru Kenyatta din Kenya. El spune că această companie cu sediul în Marea Britanie, la a cărei înființare a contribuit în 2013, a construit un program puternic pentru a anticipa şi influența alegerile votanților prin folosirea datelor colectate din 50 de milioane de profiluri de Facebook.

Datele au fost strânse printr-o aplicație numită thisisyourdigitallife, deținută de academicianul Aleksandr Kogan, din Cambridge, şi a fost descărcată de aproximativ 270 000 de oameni. Utilizatorii au fost plătiți să facă un test de personalitate, care urma să fie folosit în scopuri academice; sau cel puțin asta li s-a zis. S-ar putea să nu fi ştiut că sustrăgea şi informații despre prietenii lor de pe Facebook, creând astfel un set vast de date care a fost în cele din urmă vândut firmei Cambridge Analytica.

Facebook spune că prin vânzarea informațiilor către Cambridge Analytica, Kogan a încălcat regulile, şi a scos aplicația de pe site în 2015. Atât Kogan, cât şi Wylie au susținut mereu că datele au fost şterse. Dar săptămâna trecută au apărut rapoarte care contrazic această declarație, iar Facebook a suspendat astfel atât conturile Cambridge Analytica, cât și cele ale lui Kogan şi Wylie, în timp ce se derulează investigațiile. Wylie a stat luni de vorbă cu jurnaliştii de la VICE News din Londra despre regretele lui în ceea ce priveşte noua realitate politică la care a contribuit, rolul rețelei Facebook în revoluția globală electorală şi ce speră el să se întâmple în urma acestor dezvăluiri. Acest interviu a apărut inițial în data de 19 martie 2018, pe VICE News Tonight, pe HBO. Acest interviu a fost editat şi condensat.

Ce este Cambridge Analytica?
Cambridge Analytica este o companie care construieşte algoritmi pentru crearea profilului psihologic al oamenilor. S-a dezvoltat în cadrul unei companii cu sediul în Londra, numită SCL Group (Laboratoarele de Comunicare Strategică), un contractor militar care se ocupă cu operațiuni informatice în toată lumea.

În esență, Cambridge Analytica înseamnă digitalizarea operațiunilor cu informații, întrucât adună datele oamenilor și construiește algoritmi pentru a studia trăsăturile de personalitate, orientările politice și comportamentele pe care le-ai putea avea. Adună toate informațiile astea și creează o rețea de dezinformare.

A făcut asta prin folosirea în mod abuziv a 50 de milioane de conturi de Facebook. Este important ca oamenii să înțeleagă cum Cambridge Analytica nu este o companie normală de consultanță politică. A fost fondată pe bază de zvonuri, fake news și dezinformare, toate împrăștiate pe tot mapamondul.

Care este diferența între asta și metoda democraților de a folosi social media în timpul campaniei lui Obama?
În primul rând, Obama nu a câștigat alegerile datorită dezinformării. Diferența fundamentală între targetingul politic standard și operațiunile cu informații este ideea de dominație informațională.

Ideea de dominanță informațională presupune să răspândești mesajul atât de mult în jurul unei persoane, încât ea să înceapă să creadă lucruri care nu sunt neapărat adevărate… Și ajunge să acționeze în modul în care a fost manipulată s-o facă.

Cambridge Analytica a reușit să digitalizeze asta și s-o facă mai programatic. Care sunt legăturile dintre Cambridge Analytica și Rusia?
Cât timp eram în companie, interacționam cu Lukoil, a doua companie ca mărime din Rusia.

Făceam prezentări despre microtargetare. La bază, încercam să-i facem conștienți de faptul că noi construiam un set uriaș de date private ale cetățenilor americani și algoritmi de construite a profilului psihologic pentru găsirea modalității cu cel mai mare impact pentru a influența mințile cetățenilor din America.

Acele informații au ajuns la un nivel foarte înalt în cadrul companiei. Este o companie care are legături cu FSB.

La vremea aia, mi se părea foarte ciudat că interacționam cu firma asta petrolieră; mai ales când am văzut prezentarea lui Alexander (Nix), CEO-ul Cambridge Analytica, lângă a lor, prezentare care începea cu experiența lor din Africa; primul slide era despre campaniile care au avut la bază zvonuri. Al doilea era despre inocularea votanților. Îi făcea pe oameni să-și piardă încrederea în instituții și validitatea alegerilor.

Mai mult decât atât, profesorul cu care colaboram pentru acest program (directorul departamentului de Cercetare Științifică la Nivel Global) lucra concomitent la un proiect în Rusia, finanțat de ruși, despre construirea profilului psihologic. Asta chiar mă îngrijorează.

Nu spun că… cineva s-a aliat intenționat cu rușii. Dar le-am dat de înțeles unor ruși cu relații ce naiba făceam. Vreau să zic că cei din conducerea firmei au avut un comportament tare nesăbuit.

Care a fost rolul lui Steve Bannon în companie?
Steve era foarte interesat de… schimbarea culturii americane.

Astea era ideea inițială a lui Breitbart, deși nu prea îi reușea extinderea, în afară de atingerea segmentelor nișate de conservatori furioși. Steve voia o companie care putea să-i construiască un arsenal de arme, pentru a se putea arunca în bătălia asta culturală pe care voia s-o poarte.

Cât de vinovat este Facebook pentru ce s-a întâmplat?
Facebook nu mai este o simplă rețea socială. Este un câmp de luptă între state.

Nu o să dau vina pe Facebook pentru că a fost prins cu mâța-n sac. Este o companie din Silicon Valley; nu le pasă de geopolitică. Nu pot să-i învinuiesc pentru asta.

Mă gândesc mai degrabă că trebuie să purtăm o discuție – evident că CEO-ul Facebook este cea mai importantă persoană care ar trebui să participe.

Pare că ești nemulțumit de răspunsul lor.
Nu poți să spui că pe de o parte este o scurgere de informații, și pe de altă parte că este o violare a politicii și că va urma o investigație, pentru că este o problemă foarte serioasă. Nu poți spune ambele chestii.

Facebook ia măsuri doar pentru simplul faptul că eu am ales să vorbesc despre toate astea. Mă nemulțumeşte faptul că trebuie să mă lupt cu o platformă pe care am ajutat-o în trecut. Oamenii pe care ar trebui să ne concentrăm sunt Robert Mercer, Steve Bannon și Cambridge Analytica. De ce ai ales să vorbești acum despre asta?
După ce am părăsit compania (la sfârșitul lui 2014), Cambridge Analytica a încercat să mă dea în judecată. Așadar a trebuit să semnez un contract de confidențialitate în 2015, care stipula că nu trebuie să dezvălui informații în mass-media.

Ca să fiu sincer, este destul de intimidant ca un miliardar (Robert Mercer, afaceristul din spatele Cambridge Analytica) să te amenințe cu un proces.

Dar asta era înainte de 2016, de accentuarea extremei de dreapta, de Donald Trump și de discursul caustic, anti-imigrant la care asistăm.

Viața mea era destul de liniștită înainte de asta; nu aveam de-a face cu un miliardar și cu cea mai importantă rețea socială din lume. Cred că este foarte important ca oamenii să vadă asta pentru că este în joc integritatea procesului nostru democratic.

Dar ca să fiu foarte clar: Accept faptul că am multe responsabilități. În mare parte, a fost vina mea. Dar nu sunt eu singurul vinovat. Asta s-a întâmplat sub supravegherea Facebook și, mai important decât atât, toate astea au fost înființate, autorizate, aprobate și încurajate de Steve Bannon și Cambridge Analytica. Te simți vinovat?
Mă simt incredibil de vinovat.

Nu te simțeai așa și atunci?
M-am lăsat cuprins de curiozitate. Ar fi trebuit să fiu mult mai atent, să asigur un cadru de lucru mai etic.

Dar… cultura organizațională a companiei… M-am lăsat pradă, n-am nicio scuză. Îmi recunosc vina.

Ce însemnătate are asta pentru viitor?
Există un element de inevitabilitate atunci când statele se folosesc de internet pentru a influența țările democrate din alte părți ale lumii.

Vreau să zic că nu e o chestie nouă; este ceva nou doar pentru Occident. Internetul a făcut ca alegerile electorale să fie mult mai accesibile pentru multe alte țări.

S-a dereglat modelul democratic?
N-aș vrea să spun niciodată că există fisuri în democrație. Doar pentru că purtăm conversația asta, nu înseamnă că e și cazul. Dar lucrurile nu vor mai fi ca înainte.

Trebuie să avem o imagine de ansamblu. Indiferent dacă este există cadru juridic şi de reglementare sau dacă trebuie să privim alegerile naționale ca pe o problemă de securitate națională, astea sunt chestiuni care trebuie discutate de către legiuitori.