Reconstituirea zilei în care un polițist german a fost îmbrățișat de românii care n-au putut vota

„Polizei! Danke, polizei!”, strigă mulțimea adunată în fața Consulatului General al României la Munchen. În fața oamenilor, un polițist cu o portavoce în mână își șterge lacrimile. De origine din România, zâmbește când cei din mulțime îi dau mâna și-l îmbrățișează. E seara târziu pe 26 mai și celor peste o mie de români care nu au apucat să voteze în Munchen la alegerile europarlamentare li s-a închis în față ușa consulatului.

Emoția agentului e surprinsă de camera unui telefon și postată pe Facebook. Cu 7 700 de share-uri și trei mii de like-uri, postarea naște un erou.

Contactat de VICE România în cursul acestei zile, polițistul a confirmat că este născut în România, la Brașov.

„Părinții mei sunt amândoi născuți în România, dar au origini germane. Sunt născut la Brașov și familia mea este din Viscri”, mi-a spus și m-a rugat să nu-i dezvăluim numele real.

Ca urmare a cererilor numeroase trimise de media din România, poliția din Munchen urmează să organizeze o conferință de presă în această seară, când numele lui plus alte informații despre el ar putea fi făcute publice. Până atunci, polițistul a declarat pentru publicația Pressone că „de fiecare dată când trebuie să mă prezint cuiva, adaug imediat după ce-mi rostesc numele faptul că vin din România. Sunt mândru de legăturile mele cu o țară atât de frumoasă și prietenoasă”.

Ca să înțelegi ce s-a întâmplat în ziua care s-a încheiat cu un polițist german plângând în fața unei mulțimi care nu a mai apucat să voteze, am vorbit cu mai mulți români care au stat la coadă șase, opt sau 11 ore.

E 26 mai, zi de vot în România, și asistenta medicală Aurelia Tudor parchează mașina personală în apropierea consulatului. E în jur de ora 11.30 ora locală și deja mii de oameni s-au așezat la coadă pentru a vota la alegerile europarlamentare. Așteaptă într-un șir uman întins pe sute de metri, tineri, părinți cu copiii în brațe, bătrâni.

În primele ore de așteptare, coada merge repede. Aurelia se bucură că de data va reuși să voteze și nu o să fie ca la alegerile prezidențiale, din 2014, când era tot aici și când nu a mai apucat să intre în secție. La niciunul dintre tururi.

„Dar de data asta chiar nu mi-am imaginat că o să stau 11 ore la rând fără să votez”, povestește, trei zile mai târziu, Aurelia, plecată din România acum opt ani, când a renunțat la postul de asistent medical la Spitalul de Urgență Floreasca pentru unul într-o clinică germană de recuperare. Corupția, lipsa de materiale medicale și nepotismul din spital au făcut-o pe asistenta medicală, pe atunci în vârstă de 38 de ani, să nu se mai uite în urmă.

După câteva ore, în spatele ei se așază alți și alți români, până când îi e greu să vadă unde se termină coada. Ca să treacă timpul mai ușor, intră în vorbă cu doamnele de lângă ea. Vorbesc despre România, despre cum e și ce trebuie să se schimbe.

Mulțimea înaintează din ce în ce mai greu, abia dacă votează câteva zeci de persoane pe oră. Uneori i se pare că trec zeci de minute fără să facă vreun pas.

„De pe la ora 17, aproape că stăteam pe loc. Cam zece metri pe oră”, spune ea.

Mulțimea începe să dea semne de neliniște. Se strigă „Vrem să votăm!” și „Hoții, hoții!”.

Câteva zeci de polițiști sunt deja la fața locului. Delimitează mulțimea cu un gard.

„În momentul când au început să delimiteze cu garduri oamenii, au început să strige: hoții, hoții! Eu personal m-am gândit că cei din consulat se protejează, chiar am postat acel moment pe Facebook. M-am gândit că au chemat poliția de frica mulțimii, cu toate că nu era cazul. Oamenii erau revoltați, dar nu ar fi recurs la gesturi extreme de violență. Însă polițiștii au înțeles că nu știm ce se întâmplă și au venit să ne explice ce fac. Au fost super ok”, povestește femeia.

Polițiștii răspund la întrebările oamenilor, îi roagă să rămână calmi, le spun că le pare rău că sunt nevoiți să stea la coadă să-și exercite un drept democratic.

La coadă stă deja de peste o oră și Marius Șortan, de 25 de ani, de loc din Cugir, județul Alba. Lucrează de patru ani într-o fabrică din Munchen pentru că în România salariul era mic și guvernarea, slabă.

„Am fost câteva mii de persoane care nu am putut să votăm. Polițiștii au îngrădit persoanele care au rămas ore în șir în soare, fără apă, fără mâncare, pentru a putea vota”, povestește el.

Din când în când, o persoană pleacă la magazin și se întoarce cu apă și sandvișuri.

„Mergeau cu mașinile private, apoi împărțeau mâncare unii la alții.”

E opt seara la Munchen, dar nouă la București. E ora închiderii urnelor și peste o mie de persoane încă mai așteaptă să voteze în fața consulatului din Munchen. Doi diplomați ies din instituție și încearcă să liniștească mulțimea, care strigă într-un glas „Hoții, hoții!”.

„În jurul orei opt seara ni s-a comunicat că se va face un gard și toate persoanele din acel perimetru vom avea dreptul să votăm. Au mai votat câteva și apoi, la ora nouă, ni s-a spus că nu mai putem, că așa s-a comunicat de la București”, spune Marius. Angajații consulatului intră în instituție.

„Ni s-au închis ușile în față”, povestește Marius.

De la o portavoce, un polițist spune, în română: „Te rog, mergeți acasă”.

Polițiștii le spun oamenilor că le pare rău pentru ce li se întâmplă. Mulțimea începe să scandeze, în semn de mulțumire: „Polizei, danke, polizei!”. Marius scoate telefonul din buzunar și apasă pe Rec.

„Voiam să filmez panoramic, momentul în care mulțimea scandează și mulțumește poliției”, spune Marius.

În drum spre casă, se uită la înregistrarea făcută la consulat.

„Atunci am văzut că l-am surprins pe polițistul care vorbise în românește și care ne spusese că are rădăcini în România”, spune Marius. În imagini, polițistul își șterge lacrimile, vădit emoționat, în timp ce oameni din mulțime dau mâna cu el și îi spun „Danke schoen”.

Marius urcă înregistrarea pe Facebook, însoțită de mesajul:

„Aceasta este reacția unui polițist german, care trebuie să trimită toți oamenii acasă, deși politia a stabilit să lase oamenii să voteze, pe cei care au stat toata ziua în soare, făcând un țarc. Ulterior cei de la consulat au închis ușile. RUȘINE lor, RESPECT poliție germane care a încercat, cât a putut să ne ajute.”

Imaginile filmate de Marius surprind și momentul în care polițistul este îmbrățișat de o doamnă din mulțime, îmbrăcată într-o haină roșie. Numele ei este Gabriela Delona Gassner, născută în Brașov și plecată în Germania în urmă cu 28 de ani.

Gabriela a reușit să voteze, în jurul orei 12. Câteva ore mai târziu, s-a întors la consulat.

„Eu stau chiar lângă consulat. Când m-am întors, am văzut la coadă oameni care stăteau de când plecasem eu. Nu se mișcaseră decât vreo zece metri. Lumea era obosită, agitată”, povestește Gabriela, implicată deseori în acțiuni civice și parte a grupului „Diaspora unită ajută România”.

„A fost un moment foarte dificil, pentru că lumea era extrem, extrem de furioasă. Am avut impresia că ei ar fi fost forțați să ne îndepărteze și ei nu au vrut asta”, povestește femeia.

La postarea de pe Facebook cu înregistrarea video, Gabriela îi mulțumește.

„Se vedea pe el dar și la toți colegii lui polițiști, dorința lor arzătoare de a ajuta cât mai mulți români să voteze”, spune ea.

Iar el îi răspunde, din spatele contului care nu-i dezvăluie numele real: „Și eu vă mulțumesc.”