Un psiholog român îți explică relația dintre sex, depresie și intimitate

„Vrea doar atenție!”, „Fă și tu sex, că-ți trece!”, „Ce depresie, mă? Îți spun eu ce-i trebuie, …!” wink wink, sau „E nef…” înțelegi unde bat. Ăstea sunt unele dintre cele mai lipsite de respect, empatie și (cu toată onestitatea) prostești afirmații despre persoane aflate în depresie, care sunt vehiculate cu larghețe în cultura noastră. În esență, sunt un fel de a-i anula experiența unui om care se află deja într-un loc destul de rău, unde vitamina F nu-l ajută, știi ce zic?

Diferența între tristețe, a te simți deprimat (după ce te-ai despărțit, după o pierdere etc.), oboseală, deznădejde sau frustrarea sexuală (că tot e pomenită ca panaceu) și a avea depresie în sensul clinic este aceea că depresia este în sine o tulburare mult mai gravă, în care sentimente de tristețe profundă, disperare, vinovăție sau rușine persistă. Depresia vine cu izolarea de cei dragi și de lucrurile și activitățile care îți făceau plăcere, anxietate, teroare și simptome fizice neplăcute, care pot ajunge până la autovătămare.

Neurobiologic, constă în scăderea nivelului unor neurotransmițători în corp, printre care esențiale sunt serotonina, dopamina și norepinefrina – ceea ce e un fel științific de a spune că nu te mai bucură și nici nu-ți mai arde de nimic, plus că nu mai ai fizic energia pentru ce-ți ardea și-ți provoca plăcere (care ar fi reechilibrat substanțele de mai sus).

Acum, nu știu eu ce fel de sex fac ăia care îl recomandă pentru tulburări emoționale cu atâta încredere, dar pot să îți spun așa: sexul nu vindecă nici depresia, nici anxietatea. Deși după sex se eliberează în corp o serie de substanțe, inclusiv serotonină și oxitocină (happiness hormones), care te pot face să te simți mai bine pentru o perioadă scurtă de timp, nu rezolvă și nici nu vindecă depresia, sau orice altă tulburare sau problemă emoțională (apropo).

Însă, legătura, relația și intimitatea din jurul și din timpul sexului pot ajuta la ameliorare.

Deci, cum despre sexul ăla minune nu știu ce să îți zic, decât că îmi imaginez că unu’ tare absorbit de sine o fi rostit treaba asta întâi, pot să îți spun câteva lucruri despre sex, intimitate și depresie, ca, în cazul în care tu sau partenerul tău vă confruntați cu tulburări sexuale cauzate de ea sau de tratament, să știți ce ați putea face.

Creierul este cel mai erogen organ din corp. Dorința sexuală începe din creier și coboară la mezanin, via neurotransmițători. Atunci când ești deprimat sau ai orice tulburare emoțională, nivelurile și felul în care sunt procesate aceste substanțe în corp sunt afectate.

Asta face ca, atunci când ai depresie, să existe posibilitatea să îți scadă libidoul sau performanța sexuală, să existe posibilitatea să te simți amorțit sau să dispară sentimentul de plăcere de dinaintea și din timpul sexului (care vine și cu anorgasmie, disfuncții erectile etc.).

Și unele antidepresive îți pot afecta viața sexuală, situație în care ar trebui să vorbești deschis cu medicul tău, pentru că te va putea ajuta în sensul ăsta, nu să te oprești din a-ți lua medicația.

Există, însă, lucruri pe care le poți face, în relația ta, ca să îți păstrezi viața sexuală, sentimentul de intimitate și conexiunea care sunt și ele o parte importantă din existența noastră.

Dacă remarci faptul că începi să te deprimi, să te distanțezi și că interesul pentru sex și intimitate sexuală (jocuri, masaje, preludiu etc.) dispar, vorbește deschis cu partenera/partenerul tău despre ce se întâmplă pentru tine în acest moment. Pentru cineva din afară e dificil să înțeleagă și să nu presupună că este ceva în neregulă cu relația. Asta poate amplifica depresia și crește presiunea în jurul intimității sexuale, în încercarea de a compensa pentru distanța emoțională (pe care multe persoane o iau față de ceilalți atunci când sunt deprimați, ca o metodă de a-i proteja, uneori, de „urâtul” pe care îl percep în interiorul lor).

Te simți așa cum te simți, nu trebuie să compensezi pentru faptul că simți toate lucrurile astea acum. Pentru a crea intimitate, este suficient să împărtășești, să te deschizi, pentru că îl ajută atât pe celălalt să te înțeleagă, te ajută și pe tine să începi să te vindeci, și relația voastră să devină mai puternică și fluidă. Iar la finalul zilei, intimitatea emoțională o să o îmbogățească și pe cea sexuală.

Sexul nu este chiar primul lucru la care te gândești când ești deprimat și este ok, nu te poate condamna nimeni pentru asta. Și îți poți arăta afecțiunea în continuare, păstrând contactul fizic cu persoana dragă.

Contactul fizic, arată studiile, este esențial atât pentru eliberarea neurotransmițătorilor, de care îți tot pomenesc (hai să le zicem feel good chemicals, dacă preferi), cât și pentru a combate sentimentele profunde de izolare și singurătate care alimentează suferința în depresie.

Plus că, eliminând presiunea de a presta și concentrându-te doar la ce simți în căldura contactului cu cel de lângă tine, poți ajunge chiar și la sex, iar aia este ok, mă gândesc.

În depresie, este comun să te gândești că lucrurile sunt mai rele sau mai negre decât sunt în realitate, de cele mai multe ori. Asta se aplică și la relații de cuplu și intime, unde se varsă din nou sentimentele de eșec, rușine sau vinovăție (de exemplu: „stric relația și partenerul nu mă mai iubește, pentru că pur și simplu nu pot să fac sex. E vina mea” sau „nu-s normal/-ă și nu mă mai iubește.”).

Pentru că depresia vine cu deconectare și izolare, unde tinde să înflorească, asta poate eroda relația intimă (nu mai vorbesc de cea sexuală, în jurul căreia pot apărea tot soiul de jocuri toxice și distorsiuni). Un antidot pentru toate astea este o comunicare deschisă cu partenerul.

În loc să presupui că nu te mai iubește sau este teribil de frustrat că s-a schimbat viața voastră sexuală, poți efectiv să comunici cu celălalt, să îl întrebi și să îi dai voie să îți împărtășească felul în care se simte. Asta va ajuta atât la puterea comunicării dintre voi, la creșterea sentimentului de intimitate și siguranță, cât și la corectarea percepției distorsionate pe care se poate să o ai despre tine, în acest moment.

Depresia este ca o prăbușire în interior, într-un loc foarte întuncat și tenebros. Așa că, a fi în contact cu ce se întâmpă în jurul tău, prin intermediul simțurilor tale, ajută foarte mult să te reîncarci cu energia de care ai nevoie. De-asta contactul potrivit vindecă. Iar presiunea nu ajută la nimic.

Din nou: conexiune, comunicare, intimitate, atingere – vă puteți juca ușor cu toate astea, atunci când vine natural, fără un obiectiv în minte. Asta îți va ajuta creierul să se recableze pentru curiozitate (ceea ce diminuează și anxietatea care apare uneori pe lângă depresie și simptomele ei) și pentru a capta din nou plăcerea și experiențele plăcute.

Închei tot cu sexul ăla minune despre care îți spuneam la început,: nu, sexul nu vindecă, nici depresia, nici anxietatea, așa cum nici alcoolul sau orice alt substitut nu o fac. Cu toate astea, cred, însă, că unul dintre darurile cu care vine depresia este că ne poate face, uneori, mai înțelepți, inclusiv în felul în care facem sex. Pentru că, depresia te trezește și te pune în contact cu tine, trăirile și sentimentele tale – deci automat devii mai intim și mai prezent la experiența ta. Iar pe măsură ce te vindeci, începi să înveți să fii cu atât mai atent la momentele plăcute pe care le trăiești și pe care este posibil să le fi sărit anterior.

Denisa Călin este psiholog și psihoterapeut integrativ, lucrează cu și scrie despre probleme de sănătate mintală. O poți urmări și pe pagina ei de Facebook.