Contrar credințelor populare, într-o familie tipic românească relația cu alcoolul nu începe într-un anumit moment, clar definit. Ea e acolo încă de când te naști, pentru că cei în mijlocul cărora apari au deja viața lor, obiceiurile lor, și nu și le vor schimba doar ca să educe diferit exponentul unei noi generații. Probabil că încă de la nașterea ta se bea – o fac și cei care se bucură, și cei cărora le pare rău că ai apărut.Deși relația alcoolului cu omul ține de mii de ani, încă nu s-a spus cât trebuie despre jumătatea plină a paharului și urmările ei. Tocmai d-aia seria deserVICIU PUBLIC te servește cu rândul de povești care te fac să-ți analizezi relația cu alcoolul ca să-ți pui întrebările „alea” incomode.
Publicitate
Am crescut într-o astfel de familie și în ciuda tuturor coordonatelor și ocaziilor ivite am reușit să am o relație rezonabilă cu alcoolul. Bine, și aici contează pe cine întrebi și alături de cine am băut, dar dacă ar fi să fac un bilanț probabil că balanța înclină într-o parte onorabilă. În fine, era vorba de cum ne învață familiile să bem și să ne împrietenim cu gustul, senzația și să vedem apoi cum gestionăm efectele.La noi, vinul era doar alb sau negru, conceptul de „roșu” nu exista. Poate și pentru că nu avea cum să iasă așa ceva din strugurii pe care îi avea via sau în urma procesului de facere. În copilărie, bunică-mea îmi mai spunea: „bea niște vin să faci sânge”. Așa că luam o gură, jumătate de pahar sau chiar pe tot – doar nu eram fraier să nu fac sânge. M-am tot gândit la fraza asta, o avea legătură cu religia, că vinul roșu e sângele lui Iisus? Nu știu, dar mi-e clar efectul.Dacă bei vin roșu, simți că sângele circulă un pic mai repede. Poate de-asta și credeau că „îl faci”. E ca atunci când dai drumul mai tare la apă, vine mai multă. Doar că vinul ăsta te și înroșește în obraji, dar îți mai dă și-o stare de euforie. Arc peste timp am ajuns să înțeleg și reclama „bun pentru femei când îl beau bărbații”, dar și vorba populară cu vinul de Segarcea.
Ce-mi aduc cel mai bine aminte din copilărie e că am descoperit la o vârstă destul de mică deosebit de plăcuta combinație zaharină cu vin alb: câte o pastilă la jumătate de litru. Vinul era cel clasic, „de buturugă”, ținut în butoaie de lemn care îi dădeau un gust aparte, nu neapărat bun, dar ușor de recunoscut. Probabil din cauză că nu erau niciodată suficient de bine spălate. Le-am combinat într-o iarnă, am pus sticla între sobă și perete și-am băut băutura aia caldă și dulce. M-a luat de cap și-am adormit.A fost probabil momentul din care a început să-mi placă vinul. Am păstrat atașamentul până în prezent. Tot de vin se leagă alt moment din copilărie.
„Bea niște vin să faci sânge”
Publicitate
„Gustă să vezi dac-o mai ținem”
„Luați, luați să vă încălziți”
Publicitate
„Ăsta-i vin de țară, nu te doare capu’, nepoate!”
„E cu pocăiții”
Publicitate
„Puțin” la masă
„Bea, bea, că ești bărbat acum”
Publicitate
„Ăsta e bun și pentru femei”
„Ca Verlaine, topit de băutură”
Dacă crezi că ai o problemă cu consumul excesiv de alcool sau alte substanțe, verifică resursele de mai jos și vezi care dintre este îți este de folos în situația ta sau celor apropiați ție ↴