Bărbatul care dă 2 milioane de dolari pe an ca să arate de 18 ani

În săptămânile anterioare, Johnson a stat câte treizeci de minute pe un aparat electromagnetic ca să-și întărească planșeul pelvin. Dispozitivul, care îți dă senzația unor mâini mici care te pocnesc rapid în regiunea sensibilă, e folosit de obicei de femeile care vor să-și întărească zona pelviană după naștere. Dar Johnson s-a gândit să-l folosească pentru altceva.

În lumea lui Johnson, orice nu e perfect e considerat o problemă, iar urinările nocturne îi stricau somnul perfect. Se pare că dispozitivul i-a rezolvat problema.  Mi-a arătat cu mândrie activitatea lui din timpul somnului din ultima săptămână, înregistrată pe smartwatch: obținuse punctajul maxim de o sută de puncte în fiecare noapte, cu o medie de opt ore și jumătate de somn. Mai erau și alte beneficii. Aparatul îi crescuse puterea urinării și distanța la care putea sta față de veceu în timpul urinării – iar ăsta, susține el, e un semn că întinerește.

Johnson spune că cheltuie mai mulți bani pe corpul lui decât LeBron James. Cu acest buget enorm (peste două milioane de dolari pe an), își plătește mâncarea (1 977 de calorii pe zi, din cele mai nutritive elemente), cât și cele 130 de suplimente pe care le ia zilnic și aparatele medicale de la etajul al doilea al facilității lui din Los Angeles, unde echipa lui de peste treizeci de doctori și cercetători analizează cum au reacționat organele lui după cele mai noi tratamente și schimbări de regim.

Johnson nu e nici atlet profesionist și nici nu suferă de vreo boală. E, în multe feluri, o poveste de succes din Silicon Valley, fondatorul companiei Braintree, care a cumpărat Venmo în 2012, după care l-a vândut la Paypal cu opt sute de milioane și a devenit suficient de bogat cât să-și urmeze alte țeluri mai mărețe. La scurt timp, a înființat Kernel, o companie tehnologică specializată în neuroștiință, cu scopul de a dezvolta o cască specială care „să transfere creierul în mediul online”.

Dar cea mai recentă obsesie a lui s-ar putea să fie cel mai ambițios proiect de până acum. În orice caz, e clar cel mai personal. De doi ani, Johnson își folosește corpul ca experiment prin care speră să depășească limitele umanității: a dezvoltat un regim de dietă și exerciții conform celor mai noi descoperiri științifice. Practic, nu mai mănâncă ce vrea creierul lui și nici nu mai face ce vrea creierul lui – cu o singură excepție, a hotărât să rămână în mare parte vegan. A construit un aparat care îi dictează viața.

„Mințile noastre primesc autoritatea să facă ce vor, când vor, cum vor, atâta timp cât nu încalcă legile societății”, mi-a explicat Johnson când am stat de vorbă la sfârșitul anului trecut. „Ce vrea ficatul meu? Și ce vrea inima mea? Și apoi am schimbat stilul de viață ca să mă asigur că primesc ce vor.”

„Sunt cel mai măsurat și analizat om din istorie”, mi-a zis el. E fascinat de noua lui viață și îi place să își înregistreze obsesiv călătoria în postări de jurnal pe care le publică online. Scopul lui nu e doar să descopere dieta perfectă și sănătatea perfectă (deși e interesat și de ele), ci să stopeze și apoi să inverseze procesul de îmbătrânire, organ cu organ, cu fiecare analiză de sânge.

„Încerc să găsesc izvorul tinereții veșnice. Asta ar schimba tot ce știm despre omenire”, a zis el când l-am vizitat acasă în Venice, Los Angeles.

Oricât de extremă pare abordarea lui – vorbim de un bărbat care își urmărește erecțiile în fiecare noapte – Johnson nu e singurul din Silicon Valley preocupat de acest subiect. În ultimii ani, persoanele din sectorul tehnologic încearcă lucruri tot mai excentrice ca să-și întrețină tinerețea și sănătatea. Industria e plină de indivizi care mănâncă cinci conserve de sardine pe zi sau nu consumă nimic în afară de cafea, apă și ceai timp de o săptămână. Fostul CEO Twitter, Jack Dorsey, a ajuns la știri în 2019, după ce a anunțat că postește câte 22 de ore pe zi și în unele zile nu bea decât apă. A stârnit îngrijorări cu privire la faptul că sectorul tehnologic încurajează tulburările alimentare.

Johnson spune că nu face parte din mișcarea biohackerilor, ci doar caută mijloace radicale de a combate procesul de îmbătrânire, pentru că cererea pentru ele e foarte mare. Investitorii bagă sute de milioane de dolari în reîntinerirea corpului uman, a declarat cercetătorul anti-aging de la Harvard David Sinclair pentru MIT Technology Review în 2021. Deși la bază e academică, mișcarea anti-aging a trezit interesul unora dintre cei mai tari jucători din industria tech, precum cofondatorul PayPal Peter Thiel („Mereu mi s-a părut groaznică moartea”, a zis el în trecut) sau Jeff Bezos, care a investit în experimentele de refacere celulară ale companiei de biotech Altos Labs.

Deocamdată nu se știe dacă experimentele lui Johnson au vreo utilitate. Morgan Levine, care conducea un laborator specializat în procesul de îmbătrânire în cadrul universității Yale, când a fost recrutată anul trecut să lucreze la Altos Labs, a declarat pentru Motherboard că stilul nostru de viață și comportamentele noastre joacă un rol important în cum îmbătrânim și că, într-adevăr, se aplică niște reguli de bun simț: sport, multe legume și fără fumat. Dar a accentuat și că știm încă foarte puține despre procesul de îmbătrânire și e dificil să spunem că un anumit program va avea rezultate mai bune. „Încă suntem la început, abia înțelegem cum putem cuantifica lucrurile astea”, a zis Levine.

Johnson susține același lucru și se consideră un personaj-cheie în găsirea răspunsurilor la niște întrebări care chinuie omenirea de secole. Totuși, Levine avertizează că știința nu se poate baza prea mult pe un singur experiment individual, oricât de precise ar fi datele.

„Pare că măsoară o mie de lucruri odată. E greu să analizezi fiecare component în parte și să deduci cu adevărat fiecare legătură cauzală cu activitățile zilnice”, a zis ea.

Deocamdată, Johnson spune că experimentul, pe care l-a numit Project Blueprint, are scopul de a înțelege posibilitățile unui singur corp – al lui – și nu poate fi aplicat pe orice organism. Experimentul i-a îmbunătățit sănătatea fizică, în special aspectul. A slăbit 27 de kilograme și e pe cale să atingă indexul perfect de masă corporală. E plin de mușchi și are pielea foarte fermă. Dar pentru asta se supune la nenumărate tratamente de reîntinerire și își aplică o grămadă de creme zilnic. După doi ani, el zice că are pielea unei persoane de douăzeci și ceva de ani și nivelul de fitness al unui tânăr de 18 ani; temperatura corpului i-a scăzut și ea cu trei grade. Are peste cincizeci de biomarkeri în stare perfectă și se laudă că nu mai e nevoie să se vopsească de trei luni, pentru că a reușit să inverseze procesul de încărunțire.

Și totuși, în persoană, se vede clar că e un bărbat între două vârste, dar cu mai multe resurse la dispoziție decât un om de rând.

A avut mereu probleme cu imaginea corporală. Nu-i plăcea să se uite în oglindă și se simțea invidios când era înconjurat de oameni care se simțeau confortabil în fața aparatului foto. „Voiam și eu să mă simt așa.”

Johnson provine dintr-un mediu modest din Springville, Utah. A fost unul dintre cei cinci copii ai unei familii de mormoni și a crescut ca un copil american tipic, cu cereale pline de zahăr și mâncare la conservă, după care n-a reușit să mai scape de obiceiurile alimentare proaste. A făcut ce a putut ca să schimbe asta: s-a apucat de sport și a început să mănânce sănătos. Dar toată viața de adult s-a luptat cu depresia, exacerbată de stresul cauzat de companiile lui tehnologice.

La fel ca mulți oameni, simțea că își poate controla cel mai puțin emoțiile noaptea, când devenea complet neputincios. Își și dăduse o poreclă, „Bryan de seară”, cel care nu se putea abține să mănânce prostii la ore târzii. Bryan de seară era un monstru absolut, care îl făcea să se trezească dimineața plin de vinovăție. „Îmi era atât de rușine că nu am control asupra alimentației. Eram într-un război cu mine însumi. Simțeam că sunt un sclav al emoțiilor și pasiunilor mele”, a povestit el.

Cu câțiva ani în urmă, când a învățat să piloteze un avion, Johnson a avut un moment de inspirație. În timpul zborului, a ajuns să aprecieze mult funcția de autopilot, care le permitea oamenilor să predea controlul tehnologiei și să se bucure de frumusețile naturii. Și a observat că autopilotul ăsta conducea avionul chiar mai bine decât el. Atunci s-a gândit: Cum ar fi dacă am putea pune și corpul uman pe autopilot?

Johnson a hotărât să construiască această funcție pentru corpul lui, pe care a început să-l vadă ca pe un program pe calculator. A bazat acest algoritm pe o combinație de informații din peste o mie de publicații științifice despre sănătate și longevitate și pe teste săptămânale care îi iau autoritatea asupra propriei alimentații și i-o predau calculatorului. Acesta estimează de ce au nevoie plămânii, rinichii, ficatul și inima lui ca să fie în formă maximă.

Johnson a început să analizeze toate organele din corpul lui. Și-a testat urina, scaunul, saliva și nivelul de fitness. A făcut ecografii, RMN-uri, colonoscopii. A înghițit o cameră de mărimea unui baby morcov, după ce a ținut post 24 de ore, apoi a luat laxative timp de șase ore și a eliminat camera prin excreție aproape 11 ore mai târziu. Rezultatul au fost 33 537 de imagini cu tractul lui intestinal. „Am făcut orice test poate fi conceput de mintea umană ca să obțin informații despre corpul meu”, a zis el. Apoi a comparat informațiile cu literatura științifică și a conceput, împreună cu echipa lui de cercetători, un program prin care urma să-și îmbunătățească fiecare aspect.

Rezultatul a fost Project Blueprint, programul care îi dictează fiecare fațetă a vieții. „El se ocupă de corpul meu și o face mai bine decât mine”, a zis el. În fiecare zi, șapte zile pe săptămână, Johnson se trezește la 5.30 dimineața și consumă aceleași o sută de pastile, face sport timp de exact 67 de minute („Nu am niciodată febră musculară”) și mănâncă exact 1 977 de calorii, cam cu 550 mai puține decât ar avea nevoie un bărbat tipic de vârsta și greutatea lui. „Nu pot să mă uit la un meniu și să aleg eu ce vreau”, mi-a zis cu mândrie. Nu mai consumă niciun fel de mâncare după ora prânzului și se culcă la 8.30 p.m., chiar dacă asta înseamnă să-și întrerupă conversația cu copiii lui. Ora de culcare e treabă serioasă și foarte rar se abate de la ea.

Johnson recunoaște că schimbarea stilului de viață necesită o perioadă de ajustare sau adaptare, atât psihologic, cât și în ce privește stomacul. A zis că până acum a comis 75 de „infracțiuni”, adică încălcări ale programului, și că Bryan de seară uneori făcea crize când îi era foame noaptea, dar asta la început. Bryan de seară nu mai există. Johnson susține că durează puțin să îți antrenezi creierul altfel decât a fost obișnuit.

Programul Blueprint nu se încadrează în mișcarea clasică de longevitate sau wellness. Johnson consideră că e diferit de orice altceva, pentru că se bazează doar pe informații clare și nimic altceva. „Blueprint e un stoc de informații care va dezvălui, prin urmărirea vârstei mele biologice versus cea cronologică, statusul științei anti-aging de azi”, a scris el în octombrie 2021.

Când e cazul să îmbunătățească programul, o face. Inițial, Johnson mânca o singură masă pe zi. Dar procentajul de grăsime corporală i-a scăzut sub trei procente, așa că au trebuit să-l aducă din nou la un nivel optim. Înainte bea un pic de vin roșu pe zi pentru că știa că are beneficii pentru sănătate. Acum ia doar o pastilă creată de el care are aceleași beneficii fără dezavantajele alcoolului. De când Bloomberg a scris că Johnson folosește șapte creme și își face exfolierea cu acizi săptămânal, lucrurile s-au schimbat, conform echipei lui. „Actualizăm protocolul constant”, au zis ei.

Totuși, la o inspecție mai detaliată, se pare că dorința lui Johnson de a urma datele are niște limite. Când l-am întrebat cum a stabilit echipa lui că trebuie să mănânce 1 977 de calorii, mă așteptam să aud că a fost rezultatul unei ecuații complexe, dar el mi-a zis că e, pur și simplu, anul în care s-a născut. Iar o mare parte din programul de sport nu a fost creat de experți în domeniu, ci de fiul lui adolescent. Și a cerut echipei ca regimul să rămână neapărat vegan, cu o singură excepție, atunci când combinația de regim, restricții calorice și sport i-a scăzut nivelul testosteronului și a trebuit să poarte un plasture cu testosteron. Acestea, toate, sunt preferințe, și nu au fost calculate prin program.

Când l-am întrebat ce cercetare anume l-a convins să adere la aceste restricții calorice extreme, Johnson nu mi-a putut da un răspuns detaliat. A zis doar că e vorba de niște dovezi științifice. Levine, cercetătoarea de la Altos, a zis că studiile despre restricțiile calorice au avut până acum rezultate variate și au fost făcute pe animale. De exemplu, experimentele pe șoareci au descoperit că unora le priesc restricțiile, dar altora le fac rău. Un nou studiu efectuat în ianuarie pe viermi plați a descoperit că restricțiile calorice nu au niciun efect asupra longevității.

Există, în schimb, dovezi mult mai multe că oamenii nu ar trebui să consume mâncare excesiv în mod regulat, ci mai degrabă să consume cât ard sau mai puțină. Levine a zis că deficitul de calorii al lui Johnson pare cam extrem și n-ar sfătui pe nimeni să adopte un astfel de stil de viață. „În orice caz, cantitatea de calorii benefică pentru unul poate fi nocivă pentru altul, nu există o cantitate de calorii perfectă pentru toată lumea”, a zis ea.

Totuși, Johnson are toată încrederea în mașinăria lui de date și spune că lui îi sunt evidente beneficiile. În timp ce vorbeam, a înghițit suplimentele în fața mea, arunca în gură câte 15-20 de pastile, de la medicamentul anti-diabetic acarbose la un hormon steroid cu potențial anti-aging, de la turmeric la litiu. Johnson consideră suplimentele una dintre necesitățile vieții, pe lângă somn, mâncare și mișcare.

Sasha Bayat, dietetician autorizat la spitalul de femei Brigham, un spital care ține de școala medicală Harvard, a zis că numărul suplimentelor consumate de Johnson e extrem și poate fi foarte nociv pentru ficat. A adăugat că cel mai bine e să preluăm vitaminele și nutrienții din alimente, pentru că unele vitamine funcționează mai bine în combinație cu nutrienți. „De exemplu, vitamina D ajută corpul să absoarbă calciul. Deci dacă iei calciu fără vitamina D, nu o să-l absoarbă”, a zis ea.

Levine e de aceeași părere cu privire la suplimente. 

„Nu m-a convins niciun studiu despre suplimente până acum. Oamenii nu trebuie să le ia decât dacă au deficiențe în dietă. Nu s-a dovedit că ar ajuta la procesul de îmbătrânire”, a zis experta.

Johnson e fan frugalitate și a zis că fiecare calorie din regimul lui trebuie să fie justificată. A ajuns să îi placă sentimentul de foame și se bucură că uneori visează la micul dejun când se duce la culcare, pentru că e un contrast foarte mare față de perioada în care se umfla cu prostii înainte de culcare.

„Sărbătoresc fiecare noapte în care mă culc înfometat. Pentru mine, e gustul succesului.”

Johnson pare să fie conștient că nu mănâncă suficient. A încercat totuși să mă convingă că nu e așa și m-a hrănit cu tot ce mănâncă el într-o zi până la prânz, când ia masa finală. După o ceașcă de ceai (pentru antioxidanți), beau o băutură cu creatină, peptide de colagen și spermidină. Apoi iau și o grămadă de suplimente, printre care flavonoizi de cacao (crește producția de oxid nitric) și pastila care înlocuiește vinul roșu.

Apoi am mâncat un smoothie cu fructe, lecitină din floarea soarelui și un supliment cretos. Am mâncat și un smoothie de super legume: semințe de cânepă, brocoli, conopidă, linte, ciuperci shiitake, ulei de măsline și ciocolată neagră din cacao pură (Ciocolata constituie 138 dintre caloriile zilnice ale lui Johnson). Johnson nu folosește nici sare, ci un substitut numit Nu-Salt sau clorat de potasiu. Zice că e sare sănătoasă.

Johnson susține că mănâncă de zece ori cantitatea de fibre pe care o mănâncă un american tipic și e adevărat că mâncarea e foarte sățioasă. Gustul, în schimb, e ciudat. Mai târziu pe parcursul zilei mi s-a făcut chiar greață și a trebuit să mă întind. O fi fost din cauză că stomacul are nevoie de adaptare pentru așa ceva, cum zicea Johnson.

Criticilor care spun că a luat toată bucuria din arta culinară, Johnson le răspunde: „De ce sunt oamenii atât de obsedați să ia decizii alimentare? De ce credem că ne pricepem la asta? Eu prefer să las algoritmul să decidă ce e mai sănătos pentru mine. În plus, am timp mai mult pentru alte lucruri, pentru că nu stau să mă gândesc atâta ce o să mănânc.”

L-am întrebat ce face cu timpul care îi rămâne. Mi-a zis că rezolvă problemele viitorului omenirii.

Bryan Johnson are fie 45, fie 42 de ani. E în viață de 45 de ani, dar, conform markerului său preferat, vârsta epigenetică, e cu doi ani și jumătate mai tânăr.

Domeniul epigenetic e încă la început, dar Levine a zis și ea că e promițător. Deocamdată e util pentru estimarea diverselor riscuri de boală și a longevității la nivel de populație. 

În ianuarie 2022, Johnson anunța că a învins recordul mondial pentru inversarea vârstei epigenetice: întinerise cu 5,1 ani în șapte luni.

În prezent, susține că întinerește 277 de zile în fiecare an, deci nouă luni pe an.

„Practic, mă scot cu octombrie, noiembrie, decembrie”, a zis el.

„Vreau să ajung identic din punct de vedere biologic cu fiul meu Talmage, care are 18 ani. Vreau ca doctorii să nu-și poată da seama care e care.” (Levine susține că așa ceva nu e posibil cu instrumentele actuale pe care le are știința la dispoziție.)

Dar Johnson nu se lasă intimidat de asta. Și-a convertit al doilea etaj al casei în laborator medical cu echipament de sute de mii de euro, unde își face analize de mai multe ori pe zi, ca să afle cum au funcționat programul de mișcare sau regimul alimentar. Susține că o sută dintre markerii lui de wellness sunt comparabili cu cei ai unor persoane mult mai tinere decât el.

Unul dintre lucrurile care îl preocupă cel mai mult – și nu doar pe el, pe bărbații și femeile din întreaga lume – e pielea. Încercăm să facem pielea mea ca cea a unui tânăr de 18 ani. Până acum zice că au reușit să o aducă la stadiul de 26-28 de ani. Dar a fost un proces dificil, care a implicat lasere și terapie cu lumină pulsantă, care, spune Johnson, „le transmite genelor să se refacă”. Dar consideră că durerea face parte din proces și e dispus să o accepte. 

Într-una dintre consultații, doctorii au descoperit că are o venă jugulară mai mică, ceea ce înseamnă că nu i se drenează sângele bine din creier, iar asta poate reprezenta un pericol de atac cerebral. Ca să lupte cu acest impediment, Johnson a început să facă obsesiv niște exerciții pentru gât și e obsedat de postură. „Cred că mă gândesc la postură de o sută de ori pe zi.”

Una dintre frustrările lui cele mai mari e urechea stângă, pe care a afectat-o pentru că a tras cu arma în copilărie. Acum folosește o aplicație să o repare și speră să dezvolte și terapie cu gene în același scop.

A zis că înțelege de ce oamenii sunt neîncrezători cu privire la programul lui, dar nu îl interesează abordările tradiționale, pentru că programul i-a dovedit că funcționează: acum aleargă mult mai repede și inima îi bate mult mai bine.

Am stat de vorbă cu Horvath, cel a cărui echipă a descoperit ceasul epigenetic și care lucrează în prezent la Altos Labs, alături de Levine. „Filosofia mea e că declarațiile mărețe necesită dovezi mărețe”, a scris Horvath și s-a oferit să reanalizeze datele lui Johnson, ca să valideze declarațiile acestuia despre refacerea celulară. Dar echipa lui Johnson a refuzat și a preferat să discute despre noul lor proiect, The Rejuvenation Olympics, în care oamenii își pot încărca analizele și pot concura pentru cea mai lentă îmbătrânire, conform unui algoritm care e disponibil public. La ultima verificare, dintre 1 750 de persoane, Johnson a ieșit pe primul loc.

Când am întrebat-o pe Levine dacă regimurile extreme precum cel al lui Johnson au mai multe beneficii pentru sănătate, ea a zis că nu știe și nici altcineva nu știe deocamdată.

Important e că, acum că procentajul de grăsime al corpului e la cinci la sută, Johnson se simte bine să apară în fotografii și vorbește cu mândrie despre transformarea corpului lui. Mai și postează pe YouTube clipuri la bustul gol în care face sport cu băieții. 

„Pentru că am urmat acest program, am ajuns într-o formă de zile mari pe care nu o credeam posibilă. Am devenit ce mi-am dorit dintotdeauna să devin.”

În săptămâna cu Ziua Recunoștinței, Blueprint a devenit viral după ce un cofondator a descris programul și experiența lui cu el.

Fondatorul mi-a vorbit pozitiv despre schimbarea prin care a trecut și s-a declarat fascinat de ideile lui Johnson. Dar alții îl critică aspru: „Aș prefera să mă împuște cineva decât să trec prin asta”; „Bărbatul ăsta și-a făcut singur închisoare, pe banii lui”; „ce nebunie doar ca să adauge cinci ani la viață”; „ce risipă tristă de bani pentru o viață penibilă”; „uau, a cheltuit milioane de dolari ca să inventeze cea mai costisitoare tulburare alimentară din lume”; „îmbătrânirea și moartea sunt procese naturale. Ce e cu porcăria asta toxică?”

Astfel de reacții ar fi dureroase pentru oricine, dar Johnson crede că vin de la oamenii care vor să se agațe de stilul de viață nesănătos. Sau poate că nu, există destui oameni preocupați de sănătate care nu recurg la astfel de metode extreme. La un moment dat, Johnson a zis că o beție cu prietenii sau o pizza nu sună deloc tentant pentru el, ci ca un coșmar. Acum depinde de perspectiva fiecăruia dacă această afirmație e tristă sau nu.

Sau poate, i-am sugerat eu, oamenii sunt invidioși pentru că un bărbat bogat se simte sublim pentru că mănâncă bine, nu bea niciun strop de alcool, face sport zilnic, totul la un cost lunar de două milioane de dolari. În plus, alții fac asta pentru el, nici măcar nu trebuie să-și bată capul. Ar fi greu pentru o persoană obișnuită să urmeze un astfel de regim. Johnson oricum nu se așteaptă ca un om obișnuit să fie dispus să renunțe la bere și înghețată, pentru că sunt prea accesibile.

„E o nebunie că există restaurante precum McDonald's și că joburile îi țin pe oameni treji noaptea. Ne distrugem, efectiv, cu lucrurile astea”, a zis el. „Și pentru ce? Pentru bani și pentru un sens în viață? Și oamenii zic de mine că sunt ciudat.”

Johnson alege să se concentreze pe oamenii care acceptă beneficiile programului Blueprint. Aceștia îi includ și pe tatăl și pe copiii lui, pe care i-am și cunoscut în treacăt. Băiatul lui cel mare mi-a zis că urmează și el programul și a ajuns să-i placă, inclusiv să aprecieze mâncarea. Dar a recunoscut că comite infracțiuni: de Crăciun a mâncat turtă dulce.

În schimb, fiica de 13 ani a lui Johnson mi-a zis că nu e deloc genul ei să trăiască astfel. Tatăl ei nu are o problemă cu asta. Știe că multora li se pare un iad stilul lui de viață, dar el se simte fericit și echilibrat. „E prima oară în viața mea când fac pace cu mine. Nu m-am simțit niciodată mai tânăr”, a zis el.

Crede că munca lui e primul pas în rezolvarea problemelor lumii. „Poate că viitorul începe de la consumul de legume. E clar că deocamdată lumea nu e deloc bine pe plan mental. Oare de ce?”

Johnson crede că, în viitor, toată planeta își va măsura sănătatea cu programul Blueprint.

„La fel cum măsori și analizezi un corp, poți analiza și o planetă, ca să vezi ce ar fi optim pentru ea. Pământul are nevoie de niște restricții calorice”, a zis el.