Relația dubioasă dintre psihedelice și telepatie de care habar nu aveai

Era un test ca să vadă dacă oamenii puteau folosi percepția extrasenzorială sau ESP ca să transmită prin telepatie niște imagini aleatorii spre două persoane cu puteri paranormale, Malcolm Bessent și Felicia Parise, care dormeau la câteva zeci de kilometri depărtare. Bessent era în laboratorul Maimonides Dream din Brooklyn, iar Parise dormea în apartamentul ei.

La concert au fost proiectate imagini artistice precum The Castle of the Pyrenees și Philosophy in the Boudoir de René Magritte sau o reprezentare vizuală a chakrelor. Bessent și Parise și-au descris visele unor evaluatori, un student la terapie prin artă și un teolog, care le-au judecat apoi în funcție de similaritățile cu imaginile proiectate la concert.

A fost aleasă trupa Grateful Dead pentru că membrii ei au fost de acord să faciliteze un astfel de experiment, dar și pentru că cei care au dirijat studiul se așteptau ca participanții la concert să fie în stări de conștiință alterată care să le accentueze abilitățile telepatice.

Într-un raport despre proiect, autorii au scris: Era clar pentru observatorii concertului că majoritatea persoanelor din public erau în stări de conștiință alterată cauzate de muzică, ingestia de substanțe psihedelice înainte de concert și contactul cu ceilalți membri ai publicului.

Acesta e doar unul dintre exemplele de situații în care cercetările despre abilitățile paranormale s-au suprapus cu cercetările despre substanțe psihedelice. Multe persoane credeau că substanțele psihedelice puteau induce aceste experiențe sau măcar stări în care creșteau șansele ca aceste experiențe să apară. Programul MK-Ultra, de la CIA, care a durat între 1953 și 1964, a studiat abilitățile psihedelicelor de a controla mintea umană; un psihiatru, Donald Ewen Cameron, a folosit LSD tot ca să studieze telepatia, în cadrul Institutului Allan Memorial de la Universitatea McGill.

Astăzi, oamenii continuă să raporteze că au experiențe neobișnuite sau paranormale sub influența psihedelicelor. David Luke, psiholog la Universitatea Greenwich, a analizat mai multe sondaje de la persoane care au luat substanțe psihedelice și a descoperit că procentajul celor care au spus că au experimentat fenomene extrasenzoriale era între 18 și 83 la sută, în funcție de grup. Telepatia era cel mai răspândit dintre ele, dar și previziunea (cunoașterea unui eveniment înainte ca acesta să se întâmple) era în top.

Pe măsură ce substanțele psihedelice sunt tot mai utilizate pentru tratarea bolilor mintale și sunt legalizate în tot mai multe țări, e important să înțelegem și să recunoaștem intersecția acestor două subiecte: substanțele psihedelice și credințele și experiențele paranormale. Dacă telepatia e posibilă, asta e altă problemă. Dar dacă substanțele psihedelice pot face oamenii să creadă în fenomene precum telepatia și să inducă experiențe care să schimbe perspectiva unei persoane, atunci ar trebui să fim foarte informați despre acest subiect, mai ales dacă vrem să ne tratăm diverse tulburări cu substanțe psihedelice.

Există multe cercetări la scară largă care analizează dacă psihedelicele produc schimbări ale credințelor oamenilor și cum se poate întâmpla asta. Depinde de context? De compusul chimic? 

Multe dintre numele cunoscute asociate cu începuturile cercetărilor despre psihedelice au fost implicate în experimente parapsihologice, inclusiv Albert Hoffman, Humphrey Osmond, Aldous Huxley, Gordon Wasson, Timothy Leary, Ken Kesey, Walter Pahnke, Al Hubbard și Stanislav Grof.

Luke e unul dintre oamenii care știu multe lucruri despre suprapunerea dintre paranormal și psihedelice și a scris mai multe studii pe subiect. Tot el a scris și cartea Other Worlds: Psychedelics and Exceptional Human Experience.

„Mai toți exploratorii psihedelicelor au avut experiențe paranormale. Literatura de specialitate e plină de astfel de exemple”, a zis Luke.

Humphrey Osmond, care a inventat termenul „psihedelic”, a raportat că, în 1957, el și cercetătorul Duncan Blewett au avut o experiență telepatică atât de puternică încât un observator independent a intrat în panică în timpul ei. „Din păcate, a fost un experiment informal”, scrie Luke.

Bunul prieten al lui Osmond, scriitorul Aldous Huxley, a promovat teoria filosofului francez Henri Bergson care susținea că creierul are un filtru care reduce informațiile senzoriale și amintirile, ca realitatea să nu fie atât de copleșitoare pentru ființele umane. Bergson susține că, fără acel filtru, oamenii și-ar putea aminti tot ce li s-a întâmplat vreodată sau ar putea percepe tot ce se întâmplă în univers, ca niște clarvăzători.

Huxley credea că acesta era modul prin care psihedelicele duc la telepatie. A scris că e posibil ca psihedelicele să închidă acest filtru din creier, astfel încât oamenii pot accesa telepatia și alte experiențe mistice. Această teorie are legătură directă cu titlul cărții sale, The Doors of Perception, care vine dintr-un citat de William Blake: „Dacă porțile percepției ar fi curățate, totul i-ar apărea omului așa cum este, infinit”.

Huxley și Osmond au petrecut mult timp cu Eileen Garrett, o clarvăzătoare despre care se spune că ar fi comunicat cu soția lui Huxley după moartea acesteia. Împreună cu Osmond, Garrett a colaborat cu o echipă de cercetare axată pe psihedelice din Canada și a zis: „Am avut experiențe paranormale în timp ce eram sub influența LSD-ului. Cred că drogul mi-a ascuțit toate simțurile.”

Psihologul Stanley Krippner, care a dirijat experimentul ESP de la concertele Grateful Dead, a zis că a avut o viziune cu asasinarea președintelui Kennedy după ce Timothy Leary i-a dat psilocibină. În 1965, Leary și alții au scris în Psychedelic Reader că substanțele psihedelice sunt esențiale pentru sistemul nervos uman și ajută oamenii să își deblocheze abilități paranormale.

J. B. Rhine, numit tatăl parapsihologiei moderne, a dirijat experimente psihedelice în 1961 la Centrul de Cercetare Rhine, împreună cu Leary și Richard Alpert, deși Luke a scris că „se râdea spontan prea mult ca testele efectuate să fie credibile”. Se spune că Al Hubbard, Johnny Appleseed al LSD-ului, a dezvoltat abilități paranormale după ce ar fi consumat LSD și „a devenit faimos pentru câștigurile enorme din cazinouri, motiv pentru care era dat afară politicos după ce depășea un anumit prag”, a scris Luke.

Filosoful britanic Gerald Heard, membru al Societății de Cercetări Paranormale, credea că toți oamenii au fost la un moment dat telepatici, dar această abilitate a dispărut în civilizația modernă. Credea că oamenii ar putea intra într-o nouă etapă în care își vor recâștiga aceste abilități telepatice.

Terapeutul psihedelic Stanislav Grof a scris despre cum clienți de-ai lui care au luat LSD au avut viziuni cu persoane decedate care conțineau informații pe care nu aveau cum să le știe din altă parte. De exemplu, soția lui Walter Pahnke, care a dirijat experimentul Good Friday la Universitatea Harvard, a luat LSD și a avut o viziune în care soțul ei îi cerea să returneze o carte ascunsă în bibliotecă.

„Deși spunea că nu știa nimic despre cartea respectivă înainte de experiență, a reușit să o localizeze și s-o returneze. Bineînțeles, e posibil să fi știut deja de carte undeva în subconștient”, a scris Luke.

În 1960, oamenii se așteptau la experiențe paranormale când luau psihedelice; exista chiar și un nume pentru asta: grokking. (Termenul provine din Stranger in a Strange Land, un roman din 1961 despre un om crescut de marțieni, care demonstrează că e capabil de telepatie în cadrul unor orgii religioase.)

La începutul anilor 1950 s-au publicat 17 studii experimentale care au utilizat substanțe psihedelice ca să inducă experiențe ESP. Luke le-a revizuit pe toate în 2012 și a descoperit că, deși studiile diferă ca rezultate și metodologie, existența lor dovedește un interes pentru fenomenele paranormale și impulsul de a utiliza psihedelice pentru a le studia.

În prezent, nu se mai efectuează astfel de studii, dar mai multe sondaje arată că oamenii tind să creadă mai mult în telepatie după ce au consumat substanțe psihedelice.

Anna Lutkajtis, cercetătoare la Universitatea din Sydney, a descoperit că persoanele care accesează abilități telepatice când iau psihedelice fac asta în două feluri: pot vorbi cu alte persoane care le apar în viziuni, cum ar fi rude moarte sau plante sau alte entități, în timp ce alții simt că persoanele din viziuni le transmit informații. 

În cadrul unui studiu pe 30 de persoane care au luat ciuperci cu psilocibină, s-a descoperit că trei dintre ele au avut experiențe telepatice. O persoană a simțit că știa ce gândește un alt participant la studiu, dar n-a verificat dacă avea dreptate, pentru că nu i s-a părut foarte important. O alta s-a uitat pe fereastră și a văzut un câine care lătra și a simțit că înțelege ce vrea să spună. Altcineva a avut o viziune în care devenise copac, iar un alt participant a zis că a avut o viziune în care persoana respectivă era un copac.

În 2020, Petter Grahl Johnstad de la Universitatea Bergen a colecționat mai multe povești despre experiențe psihedelice, iar 16 dintre ele vorbeau despre telepatie. Unul dintre rapoarte descria că un bărbat și iubita lui au vorbit timp de douăzeci de minute, dar abia când el a zis ceva cu voce tare, a realizat că până atunci vorbiseră doar prin gânduri.

Luke a zis că nu vrea să valideze experiențele oamenilor, ci doar le documentează. Dar a zis că e convins că psihedelicele cresc șansele de a avea o experiență telepatică. 

Într-un interviu recent cu The New Statesman, scriitorul Michael Pollan a zis că în timpul unui trip pe ciuperci și-a văzut cu alți ochi plantele din grădină, a simțit că sunt mai vii decât de obicei și le-a simțit prezența mult mai puternic.

Iar asta e important pentru că, de obicei, oamenii nu își pot schimba foarte ușor credințele, conform spuselor lui Sandeep Nayak, psihiatru la Centrul Johns Hopkins pentru Cercetări Psihedelice.

Un studiu din 2021 a descoperit că persoanele care au luat psihedelice în contexte ceremonioase s-au îndepărtat de gândirea materialistă și au început să creadă că și plantele și animalele au minte și suflet. 

Într-un studiu efectuat de Nayak, acesta a descoperit că, după un trip psihedelic, oamenii sunt convinși că realitatea nu se reduce la materie.

Dar nu toți cercetătorii de psihedelice sunt de acord cu privire la ce anume duce la aceste schimbări de percepție. E vorba de felul în care înțelegem psihedelicele în cultura noastră sau de felul în care compușii chimici interacționează cu percepția și mintea umană?

Phil Corlett, neurolog la Universitatea Yale, a zis că, de obicei, studiile despre schimbarea percepției sunt sondaje și nu includ persoane care au luat placebo și nici condițiile în care are loc experiența.

„De obicei, studiile se fac pe consumatori recreaționali, iar acești consumatori deja cred în schimbările de percepție induse de psihedelice”, a zis el.

Nayak a zis că nu crede că aceste schimbări de percepție sunt neutre sau că ar reprezenta o forță benefică pentru societate. „Să luăm ca exemplu suprapunerea dintre spiritualitate și anti-vaccinism. Dacă psihedelicele cresc spiritualitatea și anti-materialismul, pot crește și ezitarea oamenilor față de vaccin? Poate, nu știm. Dar ar trebui să discutăm mai multe despre asta”, a zis el.

Yaden a zis că astfel de probleme nu țin de știință, cât de filosofie sau teologie. 

În prezent, Luke face experimente în laborator cu cactusul San Pedro, ayahuasca, LSD și DMT, tot pe tema abilităților paranormale. A zis că trei din patru experimente s-au dovedit semnificative, dar încă nu a publicat nimic.

Corlett a pus accentul pe partea etică a problemei. „Dacă aceste experiențe sunt atât de profund transformatoare, poți consimți la o procedură care te va schimba ca persoană? S-ar putea să nu mai poți reveni la forma ta anterioară și să regreți.”

După cum au scris William Smith și Dominic Sisti în Journal of Medical Ethics, „experiențele psihedelice pot provoca schimbări importante în personalitatea unei persoane și perspectiva ei asupra vieții, deci consimțământul pentru participarea la o astfel de experiență ar trebui să fie foarte important”.

Oamenii ar trebui să fie pregătiți pentru o experiență care le poate schimba fundamental gândirea. Da, poți simți că ești conectat cu tot universul, dar, de exemplu, psihiatrul John Mack, care a studiat persoane care au raportat că au fost răpite de extratereștri, a folosit expresia șoc ontologic ca să descrie starea emoțională complexă a acestor persoane, provocată de faptul că experiența le-a alterat definitiv realitatea.

Evans s-a întrebat dacă acest lucru ar putea avea ramificații asupra percepției de sine. Conform filosofului Charles Taylor, oamenii au de obicei un sine amortizor, care e în contrast cu sinele poros, cel care e conectat cu alte ființe, inclusiv spirituale. Azi, mulți dintre noi ne considerăm entități responsabile de ele însele, care își gestionează singure mintea și corpul. Dacă normalizarea psihedelicelor îi va face pe mai mulți să intre în contact cu sinele lor poros, va fi o schimbare radicală în societate, a zis Evans.

Unele persoane din sondajul din 2020 a experimentat o astfel de schimbare. O persoană a zis că gândurile și sentimentele i s-au contopit cu cele ale unei alte persoane. „Efectiv simți că ești celălalt. Că persoana aceea e o proiecție a minții tale.”

Iar asta nu e întotdeauna o experiență plăcută. „Simțeam că nu mai există limite între noi, că prietenul meu se contopește cu mine și că nu aveam de ales”, a povestit persoana.

Johnstad a notat că această lipsă de intimitate și de limite poate fi tulburătoare. În alt caz, un bărbat care a luat psihedelice cu colegul lui de apartament a simțit tot tripul că colegul lui îl presa telepatic să facă sex cu el. „Tot insista că aș putea fi gay. I-am zis că nu e cazul, că nu sunt atras de corpul masculin, iar el îmi spunea că oricum toți suntem unul, așa că ce mai contează?” 

O altă persoană a zis că a rămas zile în șir cu senzația că cei din jur îi pot auzi gândurile.

„Practic, psihedelicele asta fac, colectivizează sinele”, a zis Evans. Evans a scris despre cum e bine să interpretăm critic aceste experiențe și să nu credem vreodată că gurul sau shamanul care ne-a dat ayahuasca e vreun Dumnezeu.

În același timp, o persoană care își interpretează experiența psihedelică în mod supranatural nu trebuie patologizată sau stigmatizată, a zis Nayak. Credințele anti-materialiste sunt răspândite în toată lumea și nu apar doar în timpul experiențelor psihedelice.

Luke a zis că accesul legal la psihedelice va ridica mai multe întrebări, pe plan secular, medical, neurologic sau supranatural. Rămâne de văzut dacă această pluralitate va putea coexista în pace.

O lecție importantă din trecut e că aceste credințe rezistă uneori în fața dovezilor clare care le demontează. De exemplu, în experimentul Grateful Dead, cele două persoane care au evaluat visele lui Bessent au concluzionat că acestea erau legate puternic de imaginile artistice proiectate pe scenă, pe când cele ale lui Parise nu erau.

Autorii au speculat că visele lui Parise nu s-au potrivit cu imaginile pentru că numele ei nu a fost arătat publicului, pe când al lui Bessent da. Sau au presupus că Bessent avea abilități telepatice mai puternice.

Ce conținea visul lui, mai exact? În timpul concertului la care s-a arătat imaginea de Magritte cu o femeie fără cap îmbrăcată într-o rochie transparentă, Bessent a visat păpușa unei fetițe și un cronometru în jurul gâtului.

În noaptea în care s-a proiectat pictura cu un bărbat în poziția lotus și cele șapte chakre, Bessent a visat „rachete spațiale, o cutie plină cu energie și o coloană înaltă care semăna cu o coloană vertebrală”.

Din această descriere, autorii au concluzionat că Bessent a reușit să primească imaginile din partea publicului prezent la concert. „Situația experimentală a fost atent controlată și observată, așadar, cea mai probabilă explicație pentru rezultate e percepția extrasenzorială”, au scris ei. Zeci de ani mai târziu, acest experiment amintește cât de greu e de studiat acest fenomen. Nu doar persoanele aflate sub influența substanțelor psihedelice sunt dispuse să vadă cu orice preț ceva ce nu există.