Fashion

Tehnicile prin care ești manipulat să cumperi haine fast fashion

„Lumea modei e dementă. E condusă de niște oameni nebuni la cap, vorbesc foarte serios.”
05 Martie 2020, 5:00am
fast fashion, cat de toxic e fast fashion, branduri fast fashion, asos

Știi deja că fast fashion e un fenomen oribil pentru planetă. Dar, așa cum prietena aia a ta se tot întoarce la fostul ei iubit îngrozitor, așa și noi revenim mereu la fast fashion. Conform Agenției Europene a Mediului, cantitatea de haine cumpărată de europeni între 1996 și 2012 a crescut cu patruzeci de procente. Această creștere e atribuită faptului că hainele sunt mai ieftine ca oricând: între 1996 și 2012, prețul lor a scăzut cu 36 de procente.

Prețul de 20 de lei al unei rochii boeme se datorează faptului că muncitorii sunt plătiți extrem de prost sau au salarii la negru, în țări în curs de dezvoltare.

Să nu uiți de emisiile crescute de CO2 – conform unui raport din 2019 al Comitetului de Mediu, industria confecțiilor creează mai multe emisii decât cea a transportului aerian și maritim. Apoi mai e și cantitatea enormă de deșeuri: aproximativ 350 de mii de tone de haine umplu gropile de gunoi sau sunt incinerate în fiecare an numai în Marea Britanie.

Dar știi deja toate astea și nu pare să îți pese. Ce i-ar putea face pe consumatori să țină cont de toate aceste mizerii? Poate dacă ar ști ce se întâmplă în spatele cortinei. Am vorbit cu persoane din interiorul industriei ca să înțeleg cum e să lucrezi în fast fashion.

ANGAJATUL DIN DEPOZIT

Jamie, 33 de ani, a lucrat într-un depozit Boohoo din Burnley în 2014

Lucram în tura de noapte, începeam la șase seara și terminam la șase dimineața în fiecare zi. Am ales să lucrez noaptea pentru că se plătea mai bine: o jumătate de dolar în plus pe oră față de salariul minim. Boohoo nu m-a angajat niciodată direct – nu știai niciodată când mergeai la depozit dacă o să ai sau nu de lucru. Unele persoane străbăteau o grămadă de kilometri, doar ca să se întoarcă înapoi acasă cu mâna goală. Nu li se deconta nici măcar transportul și nu primeau compensație pentru efortul depus.

Aveam targeturi de atins în fiecare noapte: 1 200- 1 300 de unități. Asta înseamnă o sută de unități pe oră de persoană. E o nebunie. Te plimbi prin depozitul ăla până ți se umflă picioarele. Cea mai nasoală chestie pe care o poți face e să-ți scoți pantofii, pentru că după aia nu ți-i mai poți pune înapoi. Mulți nu rezistau. Veneau la muncă în prima noapte și nu se mai întorceau în a doua. Îi înțeleg perfect.

Când lucrezi acolo, blochezi durerea fizică. Urci și cobori scări. Alergi ca să îndeplinești tot felul de comenzi de la clienți. Alții aleargă și ei pe lângă tine și se creează un haos constant.

Cred că oamenii care cumpără de la Boohoo au impresia că hainele sunt ieftine pentru că materialele sunt ieftine. Dar nu, mâna de lucru e ieftină. Oamenii sunt exploatați și plătiți foarte prost. Nimeni n-ar trebui să lucreze în astfel de condiții. Oamenii erau speriați. N-aș mai lucra acolo niciodată. Dacă cineva mă întreabă cum a fost, le zic să nu se angajeze vreodată acolo.

ACHIZITORUL

Cordelia, 32 de ani, a lucrat pentru branduri precum ASOS, River Island și Urban Outfitters

Lumea modei e dementă. E condusă de niște oameni nebuni la cap, vorbesc foarte serios. Industria fast fashion s-a schimbat foarte mult de când am început să lucrez în domeniu, acum 15 ani. Totul se petrece mult mai rapid. Când eram la început, existau doar două sezoane mari de achiziționare. Acum cumpărăm lucruri în fiecare săptămână și nici nu reușim să le vindem. Oamenii vor mereu ceva nou. Văd lucruri și le vor instant, ceea ce înseamnă că toate procesele tradiționale nu mai funcționează.

Totul e despre conținut. Îmi amintesc când industria opera de la catwalk la modelul de pe stradă: Topshop a fost pionier la faza asta. Acum, rețelele sociale sunt mult mai importante. Achizitorii plănuiesc o colecție întreagă, după care aleargă în cerc și se răzgândesc pentru că un influencer a postat ceva roz online și ei structurează toată colecția pe albastru. Poți cheltui mii de dolari pe ședințe foto cu modele incredibile și stiliști buni, dar tuturor le pasă doar ce ținută poartă o influenceriță pe Instagram.

N-am mai lucrat într-un loc în care scopul era exploatarea designerilor independenți, dar am văzut că se întâmplă asta. Dacă o persoană face ceva ce se transformă în trend, imediat apar imitații. Cunosc mulți achizitori care stau non-stop pe contul de Instagram al lui Kylie Jenner ca să vadă cum se îmbracă de la o zi la alta.

Calitatea modei s-a deteriorat. Nu mai poți pune prețuri mari, pentru că nu mai cumpără nimeni.

STILISTUL

Clara, 29 de ani, a lucrat ca stilistă pentru Boohoo și Nasty Gal

Am început ca stilistă pentru site-ul Boohoo. În studio, se compuneau câte treizeci-patruzeci de ținute pe zi. Pe atunci, nu realizam că munceam mult. Credeam că așa era normal.

Hainele erau prinse cu agrafe și ace ca să dea iluzia că arată bine pe manechine. Era reclamă falsă. Dar asta vindea.

Calitatea hainelor s-a îmbunătățit de-a lungul anilor. Au descoperit că atunci când oamenii aduceau hainele înapoi la magazin, afacerea avea mult de pierdut, așa că au crescut calitatea.

Fast fashion folosește mult ședințele foto ca să vândă o idee mai mult decât un produs. Eu am fost la shooting-uri prin toată lumea. Dacă folosești stilul și unghiul corect în fotografii, poți face hainele să arate scump. Dacă mai și convingi un influencer să le poarte, te-ai scos. Cam așa funcționează industria.

EXPERTUL ÎN PRODUCȚIE

Kat, 38 de ani, a lucrat în managementul producției pentru mai multe branduri cunoscute din America

Pentru că America nu e o țară în curs de dezvoltare, oamenii presupun că procesul de producție e etic și că lucrătorii sunt tratați ok. În industria fast fashion, marja de profit e atât de mică încât achizitorii țin la fiecare bănuț. Fabricile se simt nevoite să scadă prețurile ca să aibă contracte, așa că își plătesc muncitorii foarte prost.

Acum câțiva ani, am vizitat o fabrică din LA, una care furniza produse pentru un brand de fast fashion – nu pot spune care. Era doar un depozit cu o fereastră minusculă. Toate femeile care lucrau acolo erau tensionate. Se vedea că le era teamă să ridice ochii de la mașinile de cusut. Ai fi crezut că astfel de lucruri se întâmplă în China sau în Mexic, nu în LA.

Când aveam douăzeci de ani, cumpăram și eu produse fast fashion. Acum înțeleg că dacă nu-ți permiți să investești în ceva de calitate, ar trebui totuși să faci efortul ăsta, pentru că haina te va ține mai mult și știi că muncitorii implicați în procesul de producție au fost tratați etic. Cu cât sunt mai ieftine hainele pe care le cumperi, cu atât au fost muncitorii mai exploatați.

VÂNZĂTORUL

Bella, 19 ani, lucrează ca vânzătoare într-un magazin de haine

Mi se pare greu să lucrez acolo, sinceră să fiu. Toată lumea știe despre încălzirea globală. Starea mediului e importantă pentru mine. Când descarc marfa, mi-e greu să văd câtă risipă facem.

Cel mai mult mă deranjează cantitatea enormă de plastic pe care o folosim. Fiecare haină e împachetată separat în plastic, peste care vine alt plastic. O singură pereche de cercei e învelită în trei straturi de plastic. Am vorbit despre asta cu managerul magazinului, dar tipul a dat din umeri și a zis: „Aia e, ce să facem”.

Majoritatea oamenilor nu știu că atunci când cumpără haine la reduceri, iau produse trimise din alte magazine unde nu s-au vândut bine. Crezi că ai făcut o super afacere, dar de fapt cumperi lucruri care nu se vând.

Calitatea e groaznică. Am cumpărat niște pantaloni de la noi din magazin și la a doua purtare deja arătau oribil. Zici că îi purtasem un an, nu două zile.

Nu cred că oamenii vor să renunțe la fast fashion. Acum au trecut la fast fashion online, care e și mai nașpa decât ăla din magazine.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.

Publicitate